ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 06.01.2019
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 12.11.15
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
NOV-2018
DURATA: 1 zile
prieteni
PREȚ inclus în prețul total al excursiei ?
cu transport AUTOCAR
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Petra, oraşul roz

Petra - Minunea roz – partea a II-a

TIPĂREȘTE URM de aici

Se spune că nu e bine să rămâi cu datorii de la un an la altul! Așa o fi, dar eu consider că asta-i valabil doar în cazul datoriilor bănești, nu și al celor „de suflet”, cum consider că este datoria mea de-a scrie continuarea vizitei noastre la Petra. E bine, în opinia mea, să fim mereu „datori de suflet”, oricui și pentru orice, mai ales când e vorba de site-ul „amfostacolo.ro”, așa că, hai să pornim mai departe prin orașul vechilor nabateeni!

După ce am făcut poza de grup în fața „Tezaurului” ne-am continuat drumul printre stâncile care, acum, nu mai sunt atât de apropiate de-o parte și de alta a drumului, acesta lățindu-se din ce în ce mai mult cu cât înaintăm. La tezaur turiștii au de ales dacă să meargă – sau nu – mai departe în trăsurici, pe cămile sau măgăruși. Ajungem la Strada Fațadelor care se cheamă așa pentru că ea expune la stradă intrările decorate ale vechilor morminte săpate în stâncă. Tot în această zonă erau și locuințele vechiului oraș. Nu după mult mers ajungem, din nou, într-un spațiu mai larg chiar decât cel de la „Tezaur”. Pentru cine mai are suflu și vrea să urce să vadă locul numit Hight Place of Sacrifice poate s-o facă acum, dar are de urcat cam mult până acolo, cam 1400 trepte. Acesta se află sus, pe partea stângă a drumului, la o înălțime de 170 m. Adel ne spune că la locul sacrificiului a existat un altar pe care vechii nabateeni sacrificau animale zeilor, în special capre sau oi. Azi este un loc de belvedere chiar în mijlocul site-ului, în vârful lui, de unde, dacă ai noroc de vreme senină, poți vedea până departe, spre Israel.

Ne-am continuat drumul și am ajuns la locul numit Amfiteatru. Acesta este săpat în stâncă și, văzându-l mi-am spus: chiar au avut de săpat, nu glumă! A fost început de nabateeni în sec. I, după modelul roman și avea cam 3000 de locuri. După ce făceau sacrificiul pentru zei coborau și organizau sărbătoarea sacrificiului aici, în Teatru. S-a extins în perioada romană, fiind nevoie să distrugă o bună parte dintre mormintele din jurul lui ajungându-se, astfel, la un număr de spectatori mai mult decât dublu. Rândurile semicirculare cu locurile spectatorilor s-a păstrat, relativ, bine după atâta amar de vreme, dovada că este așa se vede în pozele atașate. Tot în poze se vede că acum se încearcă o restaurare a lui, în special a scenei.

De aici, din piața amfiteatrului, privind spre dreapta în depărtare se află stâncile cu mormintele oamenilor de rang înalt și mormintele regale. Adel ne îndeamnă să mergem să vedem și interioarele lor, și spune că unul dintre morminte – cel la fațada căruia se văd acum niște coloane - a fost transformat de romani în Judecătorie, „tribunalul” de azi, iar în perioada bizantină acesta a funcționat ca biserică. Din locul în care ne aflăm acum le-am văzut, doar, de la distanță, însă Adel ne-a spus că ne putem urca până acolo pe drumul de întoarcere, lucru pe care l-a și făcut o parte din grupul nostru.

Ne reluăm drumul și, după câteva zeci de metri, cotim spre stânga intrând pe Strada Colonadelor . Undeva mai spre capătul ei se mai vede, pe partea stângă, un număr de vreo zece resturi de coloane, și ele destul de deteriorate. Aceasta a fost una din principalele străzi comerciale ale vechiului oraș, era plină de magazine și a fost reconstruită și lărgită după ocupația romanilor, lățimea ei ajungând la 6 m. Undeva mai spre mijlocul străzii, tot pe partea stângă se mai văd câteva scări care duceau spre o curte largă, numită „piață”. Aici, se pare, era „inima” diverselor tipuri de tranzacții comerciale, în sec. al III-lea î. Hr și până după cucerirea romană, în 106 d. Hr, continuând, apoi, să fie folosită de-a lungul perioadei bizantine, în sec. IV–VI.

Pe partea dreaptă, la începutul străzii se afla o frumoasă fântână, dedicată nimfelor, divinități ale apelor, în mitologia greacă, Nimpheum, sau „The Cave of the Nymphs”, cum am găsit că-i spune în cartea cumpărată de acolo. Era o fântână publică mare, semi-circulară, construită în stilul greco-roman, din care acum se mai vede, doar, o grămadă de roci, fără a le putea reconstitui – cu imaginația - în ceea ce ar fi putut fi în trecut. Avea șase coloane care o decorau în față, iar apa era asigurată dintr-un rezervor situat pe partea opusă. Era un punct de reper al întâlnirilor, aflându-se mai spre începutul străzii coloanadelor. Pe plăcuța informativă de lângă un copac vechi de peste 450 de ani, citim că aici se afla „Nimpheum”-ul și că lemnul acestei specii de copac numit „pistacia atlantica”, datorită structurii dure a fibrei lemnoase era folosit la măcinarea cafelei, în niște pive mici, confecționate de vechii beduini. Pentru cei interesați de flora vechiului oraș vă invit să accesați researchgate.net/publicat ... of_Petra_Jordan.

Ne continuăm drumul și, pe partea stângă, ajungem la Marele Templu. El a fost construit de nabateeni în primul secol, iar mai târziu romanii l-au lărgit pentru folosința lor. Nici din acesta nu a rămas mare lucru, iar unii istorici spun că el ar fi fost, de fapt, un sediu guvernamental al nabateenilor. Acum se mai vede, doar, un platou întins pe două nivele, cu urme de elemente din piatră, unele semi-îngropate, iar în spate resturi de coloane. La nivelul de sus se ajunge urcând pe trei rânduri de scări, cu distanță între ele. „Marele Templu” acoperea o suprafață totală de 7000 mp, cu ambele incinte sacre ale lui, cea superioară și cea inferioară, care aveau unul sau mai multe sanctuare.

Cu cât înaintăm Adel ne spune să fim atenți că ne apropiem de locul care a făcut ca Petra să fie inclusă în patrimoniul UNESCO, însă, mai înainte de asta trebuie să trecem de ruinele unei mari porți construită în stilul greco-roman. Aceasta se află spre capătul străzii colonadelor și se numește Poarta lui Hadrian. Se pare că a fost construită în onoarea împăratului roman Hadrian, care a fost la Petra în anul 131 d. Hr. Se mai numește, după părerea altor specialiști, „Poarta Temenilor”, și era intrarea ceremonială spre secțiunea sacră (temenos) a orașului. Avea trei arcuri impresionante, iar pe suprafețele stâlpilor porții se mai văd și acum reliefuri ornamentale pătrate, în stil nabateean împletit cu cel roman. Ele au fost făcute într-o perioadă de compatibilitate arhitecturală între cele două imperii, în timpul anexării regatului nabatean la imperiul roman, de la începutul secolului al II-lea. Soldații care o „păzesc” acum fac parte din decor și, contra unei sume negociabile, cine vrea poate să facă poze cu ei.

Trecem de poarta ai cărei piloni s-au păstrat, relativ, bine și la câțiva metri de ea, pe partea stângă, Adel ne spune să luăm aminte la Quasr-al-Bint, deoarece este singura construcție veche datorită căreia specialiștii au introdus site-ul arheologic Petra în patrimoniul UNESCO. Ne spune să luăm seama la modul cum este construită clădirea care se mai numește Palace of the Pharaon’s Daughter. De ce numai această clădire a dus la o recunoaștere atât de importantă?! Pentru că este singura construcție realizată din blocuri de piatră zidite, și nu săpate în stâncă. Experții au considerat că modul în care a fost făcută construcția – alternarea rândurilor de piatră cu grinzi de lemn – a conferit elasticitate clădirii, ferind-o de cutremure și făcând ca ea să rămână în picioare până azi. Asta a fost dovada clară că aici au trăit nabateenii și că ei au și construit temple, nu numai le-au săpat în stânci. Monumentul avea o formă aproape pătrată și era precedat de o curte sacră, în care s-au găsit numeroase și interesante obiecte, de-a lungul săpăturilor. Acum el este împrejmuit, în vederea restaurării. Se mai poate admira pe latura nordică arcul porticului de intrare înspre „cella”- un alt loc sacru - rămas, în mod miraculos, încă, „în picioare”.

Clădirea era un loc de cult ridicat în onoarea zeului Dushara, o divinitate al cărei nume înseamnă Domnul Muntelui, venerat ca un zeu suprem al Casei regale a Nabateenilor, de multe ori numit „Dushara și toți zeii”. Mulți ani după ce Petra a fost ocupată de către beduini, i-a făcut pe aceștia să asocieze această clădire -„Palatul Fetei Faraonului” – cum mai este cunoscută - cu locul de venerare a fiicei celor doi principali zei ai lor, care era protectoarea caravanelor beduinilor.

După acest drum lung, Adel ne-a spus că acesta ar fi traseul care era prestabilit pentru vizitare și ne îndeamnă, pe cei care dorim, să urcăm la locul numit Ad-Deir, sau „Mânăstirea”, care este chiar în capătul de nord-vest al traseului final amenajat pentru turiști. Ne mai spune că până la ea trebuie să urcăm cam 800 de trepte săpate în stâncă, pe poteci înguste. Mulți dintre noi parcă nu mai au vlagă să urce cele 800 trepte până la „mănăstire”. Ne mai îndeamnă să nu ocolim, pe drumul de întoarcere, intrarea la Biserica Bizantină, unde putem să vedem mozaicuri foarte bine conservate și, de asemenea să fim atenți și la „Templul Leilor Înaripați”, acestea două aflându-se la un nivel puțin superior al celui la care ne aflăm acum.

Stabilim împreună cu Adel ora 16.00 ca timp de întâlnire la „Centrul de Turism”, de la capătul de intrare în canion. Era ora 13.30, aveam timp să mai vedem câte ceva. Micul grup de 19 persoane se „sparge” și fiecare e liber să meargă unde vrea. Camelia (@roth) cu câțiva apropiați din grup alege să urce la unul din cele două locuri aflate la înălțime, noi și un alt mic grup, cotim spre urcușul din dreapta, drum spre întoarcere și, după ce am făcut câțiva metri pe o pantă nu prea mare, am ajuns la ruinele „Templul Leilor Înaripați”. Aici vedem doar fragmente de pietre sculptate, ce datează din sec. I, d. Hr. Pozițiile lor inițiale nu sunt clar cunoscute, de-aceea nu au fost reintegrate în „Templul Leilor Înaripați”. Sunt păstrate aici laolaltă pentru ca vizitatorii să le vadă și să aprecieze gama de stiluri diferite ale fostului templu. Pe un panou transparent plasat strategic la o distanță apreciabilă de fostul templu, tocmai pentru ca turiștii să fie în dreptul lui, în așa fel ca baza templului să respecte cota terenului unde acesta s-a aflat, restauratorii au imaginat și desenat cum ar fi trebuit să arate acesta. Capitelurile corintice ale coloanelor care înconjurau altarul, aveau deasupra sculptate capete de lei înaripați, de unde și numele pe care l-a căpătat templul.

Facem poze și mergem mai departe, în mic urcuș, spre un alt loc important, și anume spre Biserica Bizantină. De la depărtare se vede un acoperiș de culoare albă peste o construcție joasă, care nu seamănă deloc cu ceea ce știm noi despre biserici. Intrarea în lăcaș este pe latura lungă sudică și imediat ce am intrat am văzut o curte pătrată – atrium- cu resturi de coloane – sau foști stâlpi de susținere - dispuși tot într-o formă pătrată. În mijlocul acesteia se vede fosta cisternă de apă, acum protejată de un grilaj metalic, iar în partea stângă a curții se vede locul unde era „baptisteriul”. Intrând în biserică observăm că deasupra unor ruine de ziduri fără acoperiș este un cort care le protejează. În interior sunt și alți turiști care admiră superbele mozaicuri ale pardoselii și, în spate, spre partea fostului altar aflat pe latura îngustă estică, vedem un grup de oameni care intonau cântecul unei slujbe, ce părea a fi în limba germană. N-am reușit să-mi dau seama cine și de ce ținea slujbe acolo. N-am găsit decât un panou cu informații despre biserică, și acestea destul de sumare, iar în cele două cărți cumpărate de acolo, aproape că nici nu se pomenește de biserica bizantină. Așa că, ajunsă acasă apelez la informațiile de pe net și aflu că: a fost construită pe ruinele unor construcții vechi romane, care s-au dărâmat la cutremurul din anul 363, d. Hr. Anul începerii construirii a fost aprox. 450, și avea doar o absidă și un pridvor, la intrare. Ulterior, în primii ani ai secolului VI s-a extins cu două abside și cu atriul de la intrare, care avea două etaje. Mozaicurile, remarcabil conservate până acum, au fost făcute în perioada 450 – 600, pe coridoarele laterale, si au o suprafață de aprox. 70 mp. Subiectele lor sunt o varietate de animale (exotice și mitologice locale), dar și personificări ale Anotimpurilor, Oceanului, Pământului și Înțelepciunii. Au rămas aproape întregi și modelele geometrice ale trotuarului navei, din marmură și piatră. În sec. VII, când biserica ar fi trebuit încă odată să se remodeleze, datorită unui incendiu major lucrările s-au întrerupt, ca până la urmă să fie distrusă de cutremurele ulterioare care s-au produs acolo.

După ce-am făcut câteva poze, am plecat mai departe spre Mormintele Regale și Judecătorie. În pliantul pe care l-am luat de la intrare am găsit indicate pe o hartă orientativă, locul și numele acestor morminte: al „Urnei”, al „Mătăsii”, „Corintic”, al „Palatului” și al lui „Sextius Florentius”. Adel ne-a spus că cel al „urnei” a fost transformat de către romani în „Judecătorie” (tribunal + închisoare), iar mai târziu, sub ocupația bizantină a funcționat ca biserică. Mormântul lui Sextius Florentinus, guvernatorul Arabiei de atunci, care moare în anul 129 d. Hr, este printre cele mai bogat ornamentate din Petra. Uneltele cu care au lucrat vechii meșteri nabateeni erau târnăcopul, dalta simplă, plată și cea dințată. Așa-mi explic de ce pereții interiori, pe care natura i-a tapetat cu fâșii de gresie diferit colorate, pe lângă acest colorit superb, au și striații paralele oblice, făcute cu dalta dințată. Unul din plafoane, cel din P43 pare a fi cel mai frumos plafon de aici.

Nici de aici nu lipseau micile corturi improvizate cu obiecte diferite spre vânzare, de la podoabe și obiecte de metal până la nelipsitele eșarfe sau baticuri tipic iordaniene. Am coborât de-acolo pe scările făcute special pentru turiști și ne-am îndreptat către drumul principal, cel pe care am venit. Eram deja obosiți, eu mai mult decât ceilalți, și n-am mai putut să mai stau, cum mi-aș fi dorit, să mai admir stâncile frumoase ale vechiului oraș. Pe drumul de întoarcere ne-am întâlnit cu @roth și micul ei grup, care a urcat până la „Locul Înalt al Sacrificiului”.

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit la un vânzător ambulant și-am cumpărat o altă carte, sigilată, cu date și fotografii despre Petra. La ora 15.40 eram la punctul de întâlnire cu restul grupului și cu Adel. Am căutat locul de unde știam că trebuie să achităm și să ridicăm fotografiile comandate, făcute la „Tezaur”.

Înainte de-a ajunge la hotel, Adel a oprit autocarul la „Izvorul lui Moise”, unde ne-am convins că apa este rece și foarte bună. Ne-am umplut sticlele cu apă și, ajunși la hotel, am fost ademeniți de recepționer, cu oferta unei bai turcești. Nu am stat mult pe gânduri (40 $/pers.) și-am ales să mergem la baie și la masaj, pentru că era exact ce ne doream după o zi obositoare. N-am să uit niciodată Petra, și nici hammam-ul făcut la hotelul „Al -Anbat”!

În încheierea acestui lung și, poate, plictisitor review, vă spun că mi-aș fi dorit ca timpul alocat vizitei la Petra să fi fost de minim două zile, ca să putem vedea și ce n-am reușit în prima zi. Se pare, însă, că așa a vrut Cel de Sus, să ne lase doar o zi de vizită, pe 8 nov., pentru că a doua zi, pe 9 nov., au fost inundații mari la Petra și stopată vizitarea ei. Vă mai spun că timpul din an cel mai bun pentru a o vizita este primăvara – aprilie, mai, sau toamna – octombrie noiembrie.

Dacă recomand sau nu vizita la Petra?! Este o întrebare, cel puțin, hazlie! Cum să nu vrei să vezi una din minunile lumii moderne?


---
Trimis de doinafil in 06.01.19 18:40:59
Validat / Publicat: 06.01.19 19:56:54
VIZUALIZĂRI: 1285INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în ORIENTUL MIJLOCIU
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doinafil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P06 6. Asta se vede în partea opusă teatrului.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 35300 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

irinad [06.01.19 23:01:07] »

@doinafil: Am citit cu mare atenţie şi articolul acesta, fiindcă, ştiţi, mă interesează tare mult. Mi-a plăcut în mod deosebit cum aţi descris tot periplul prin sit, cum aţi explicat fiecare obiectiv în parte, şi nu, nu a fost nicidecum plicitisitor (cel puţin nu pentru mine), ci destul de captivant mai ales că aţi strecurat şi informaţii primite de la ghidul iordanian.

Am reţinut recomandarea dvs. de a vizita Petra în două zile, am reţinut recomandarea pentru Mânăstire şi Locul Înalt al Sacrificiului.

Aţi fost cu adevărat norocoşi să prindeţi o zi aşa frumoasă (pozele o demonstrează), ca apoi să vină nenorocirile de inundaţii ce s-au lăsat cu atâtea probleme, inclusiv decese.

Vă doresc să aveţi şi în anul în care tocmai am păşit, vacanţe cel puţin la fel de frumoase ca cele pe care le-aţi petrecut!

doinafil [07.01.19 00:14:11] »

@irinad:

Îți mulțumesc pentru vot, ecou și - desigur - pentru aprecieri! Știu că te interesează Petra și că vrei să ajungi și acolo.

Este adevărat că mi-ar fi plăcut să avem două zile alocate vizitării ei, însă nu știu să-ți spun dacă ar trebui plătită intrarea în ambele zile. Costul nu este mic deloc - cam 70 $/pers. Poate că se face o mică reducere la două zile consecutive de vizită, dacă știi să negociezi când mergi pe cont propriu, dar nu știu sigur! (eu așa aș face).

Noi, fiind grup organizat și avându-l ghid pe Adel, cu siguranță am avut o reducere substanțială, mai ales că el iubește România și pe români, și - cunoscând-o bine pe Camelia, a negociat pentru grupul nostru prețuri foarte bune, peste tot. Vorbește și simte românește, a stat în România 27 de ani, de la vârsta de 17 până la 44, practic la noi s-a maturizat.

Am fost teribili de norocoși pe toată durata excursiei în Iordania, mulțumim Domnului!

Mulțumesc și pentru urările de plimbări multe și frumoase!

Vă doresc amândurora - ție și soțului - să ajungeți să vedeți „minunea roz” a Iordaniei, și nu doar pe ea!

Carmen Ion [07.01.19 09:36:26] »

@doinafil: Superbonus supermeritat! Excelentă prezentare și poze pe măsură. Mă bucur pentru voi, ați avut mare noroc cu vizita cu numai o zi înaintea inundațiilor!

doinafil [07.01.19 11:32:29] »

@Carmen Ion:

Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru superbonus, Carmen!

A fost excelentă vizita la Petra și nu numai acolo, ci în orice loc am mers în Iordania. Este ceva diferit de țările europene cu care suntem majoritatea obișnuiți.

Norocul ne-a însoțit peste tot acolo, mai ales că după ce plecam noi dintr-un loc, venea ploaia!

Îți doresc să ajungi și acolo!

Te pupăm amândoi!

mihaelavoicu [07.01.19 17:04:52] »

Frumoasă prezentare a călătoriei voastre prin Iordania. Astea sunt lucruri cu care rămâi întreaga viață, imagini pe care numai tu ești ”stăpân”. Ați avut și timp frumos iar pozele au ieșit superbe. felicitări!

Un an cu mult bine!

Michi [07.01.19 22:19:05] »

Aţi fost norocoşi că aţi vizitat Petra şi nu mă refer la inundaţii. Am avut-o şi noi în program dar n-a fost să fie. Oricum reviewul şi pozele tale umplu puţin această neîmplinire.

doinafil [07.01.19 23:09:22] »

@mihaelavoicu: Mulțumesc frumos, Mihaela, pentru ecou și vot! Așa este, rămânem în suflet cu aceste amintiri pe care nu ni le poate confisca nimeni, suntem „stăpâni” pe ele!

Mai aveam poze, am selectat doar ce-am crezut că este mai semnificativ.

Sper să ne vedem la Herculane! Pupici!

doinafil [07.01.19 23:19:59] »

@Michi:

Mama Michi, mulțumesc pentru ecou și vot!

Eu cred că dacă se va întâmpla să poți să ajungi acolo cu o excursie organizată, în mod sigur poți să mergi, pe jos, până la „Tezaur”, stânca „emblemă” a sitului. Ea se află la jumătatea drumului (doar la cel de dus) parcurs de noi. Dacă se instalează oboseala în picioare, la întoarcere poți să mergi cu o trăsurică, după ce negociezi cu stăpânul ei.

Îți urez să poți să vizitezi și „minunea roz” a Iordaniei.

Michi [08.01.19 10:57:56] »

@doinafil: Doina, mă cam provoci dar întâi ar trebui să rezolv cu dispneea (gâfâiala la efort) consecinţă a fumatului 50 de ani deşi m-am lăsat de 15.

maryka [08.01.19 11:14:08] »

Foarte frumoasă prezentarea, iar pozele „completează” textul. Un loc în care nu am ajuns încă, dar despre care citesc cu drag!

doinafil [08.01.19 15:59:58] »

@maryka: Mulțumesc frumos pentru ecou și vot!

Îți doresc să ajungi să vezi Iordania, este un loc de unde am amintiri frumoase!

Desigur, cireașa de pe tort a fost Petra, dar sunt și multe alte locuri interesante pe care le-am văzut acolo, care merită să fie văzute!

Pentru mine a fost o performanță să pot să merg la Petra pe un traseu așa de lung - dus/întors - aprox. 9 sau 10 Km.

Să ai un an cu alegeri inspirate!

mprofeanu [24.01.19 20:43:08] »

@doinafil: Citit cu plăcere și mare întârzâiere și această a doua parte a "Minunii Roz"... Ce frumoasă și de neuitat este Petra! Frumoase și pozele și amintirile...

doinafil [25.01.19 01:09:04] »

@mprofeanu: Mulțumesc pentru vizită și voturi! Sunt binevenite oricând!

Da! Petra este unică! Păcat că n-am mai ajuns la „Ad-Deir” și la „Hight Place of Sacrifice”, daaaaar, chiar dacă n-am văzut tot ce-ar fi trebuit, tot mă consider un „om bogat” cu amintirea ei în suflet!

Să aveți un an cu sănătate și călătorii multe și frumoase!!!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, irinad, maryka, Michi, mihaelavoicu, mprofeanu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0710690021515 sec
ecranul dvs: 1 x 1