Pilio

TIPĂREȘTE

Am ales, sa descoperim, Peninsula Pelion, plecand din Volos, pe un traseu circular, indreptandu-ne intai spre sud, de-a lungul Golfului Pagasitic, pentru ca (conform hartii), drumul avea mai putine curbe in “ac de par”. Pit-stopul din sud l-au reprezentat cele doua sate Milies si Vizitsa.

Ne-am continuat apoi drumul spre est, Tsagkarada fiind ales drept loc de repaos pentru trei zile. Am inchis cercul, inapoi in Volos, doar dupa ce am trecut mai intai prin cele doua sate situate la nord de cazarea noastra mai sus amintita. Ele sunt Portaria si Makrinitsa

Farmecul incontestabil al acestei zone muntoase, practic al muntelui Pelion, pe care l-am strabatut, este o imbinarea perfecta intre satele micute situate pe crestele impadurite si plajele luxuriante, creeate de Marea Egee sub forma de golfuri la baza lor.

O masina personala sau inchiriata, usureaza considerabil accesul de la o locatie la alta. In acest loc soseaua, cu doua sensuri de mers, este putin mai lata decat o banda obisnuita. Pe mijlocul ei, linia dubla continua pare total nefireasca...

Drumurile serpuiesc in serpentine stranse, aproape permanent in umbra copacilor padurii, se cocoata sau coboara la fel de abrupt, asfaltate peste tot, chiar si pana la cea mai ascunsa plaje. O racoare binevenita si o vegetatie verde smarald, te insoteste pretutindeni. Uneori chiar pe plaja. Aici, noapta, uneori ploua... cu tunete si fulgere, iar dimineata, toata deslantuirea naturii se cristalizeaza intr-o atmosfera proaspata, un soare stralucitor si o mare de clestar.

Fakistra, Milopotamos si Damouchari, nu neaparat in ordinea aceasta, sunt probabil cele mai cunoscute plaje de aici, si normal primele pe lista noastra de “must-see”. Lor l-am adaugat alte cateva:

Horefto, Agios Ioannis, Labinou, la care am ajuns pret de cateva ore, dar si alte cateva pe care din lipsa de timp le-am amanat, pentru o data viitoare:

Limnionas, Papa Nero si Agii Saranta. si Plaka... dar sa incep prin a povestii mai intai despre satele din Pelion pe unde am trecut...

Parasim Volosul, dupa o plimbare pe faleza cu restaurante, care incepe in vecinatatea portului. La loc de cinste aici, sta o copie a legendarei corabii a Argonautilor. Trecem de University of Thessaly, apoi strabatem Parcul Agiou Konstantinou, ce se intinde de-a lungul tarmului si ajungem la biserica Sf. Constantin, aflata si ea, tot pe faleza. Zabovim pret de un frappe si un fresh de portocale.

Spre Milies, continuam, la inceput tot paralel cu marea, dar drumul coteste spre est, moment, in care incepe urcusul spre destinatie. Parcam la marginea drumului... asa cum vom face de altfel toata vacanta. Ce dragut!

In Pelion parcarea este gratuita. Piata centrala a acestui sat de munte, are invariabil cele trei elemente pe care le vom intalni in fiecare din satelor in care vom opri. Biserica, platanul secular si taverna ale carei mese, asezate la umbra crengilor, stau intinse pana aproape de intrarea in lacasul de cult. Intram in biserica si la indicatiile foarte batranului ghid, mergem si vedem pictura Sf. Hristofor, pictat aici cu cap de caine... Ne bucuram in interiorul ei racoros de cateva momente de linistite.

Spre Vizitsa ale carei case cu mici ornamente pictate, aflata la doar 2 km departare de Milies, plecam pe jos, pe drumul principal si singurul de altfel, iar” urcusul” mai mult sau mai putin, bland, ne creste pofta de mancare. Gasim biserica, vedem platanii... si mesele tavernei. Sectiunea numita Pelion Dishes ne imbie din meniul pe care un ospatar grec (stupoare nevorbitor de limba engleza) ni-l pune la dispozitie. Merita incercat fiecare fel in parte, gastronomia aici este o atractie in sine, amintesc doar supa de capra, saganaki, miel cu sos de lamaie sau spetzofai., tocana greceasca cu carnati. Dulceturi fel de fel ne striga de pe tarabe. Si mierea ne imbie, intr-o gama la fel de variata. Nici o privire nu aruncam spre magnetii asezati la vedere, suvenirurile comestibile au castigat detasat.

Tsagkarada, cunoscuta fiind ca locul in care se afla cel mai batran copac al Greciei, platanul urias de 1000 de ani, are o locarizare privilegiata, oferind cel mai bun acces pietonal curajosilor, la frumoasele plaje din zona. Pensiunile de aici, stau rasfirate prin padure, sunt asemeni unor margele aruncate in iarba... Siluete lor solitare, sunt perfect integrate in peisaj. Respecta, cu strictete aproape vechea arhitectura rurala. Nimic opulent sau ostentativ, nimic all-inclusiv. Nimic galagios sau modern. Principala oferta a zonei este natura nepoluata, neagesata de civilizatie. O oferta rara si uneori subapreciata. Majoritatea turistilor sunt grecii. Majoritate coplesitoare.

In Portaria, am mers in ultima zi inaite de a pleca spre casa. Poate cea mai dezvoltata localitate a zonei, imbatabila prin oferta ei de compoturi, ne incanta cu numeroasele terase, unele aflate la marginea drumului, altele pitite la umbra, in gradini interioare frumos amenajate. Ne oprim insa, in magazinul de plante specifice regiunii, in care, printre ceaiuri, condimente, sapunuri artizanale si din nou felurite tipuri de miere, din cea de castane am gustat pentru prima data, timpul ne scapa din nou printre degete. Trebuie sa renuntam la Centauru's Path, si sa decidem cum parcurgem ultimul kilometru pe jos sau cu masina. Ce credeti ca am ales???

In Makrinitsa, considerata Balconul Pelionului, circulatia masinilor este interzisa, iar parcarea de la intrarea in sat este supraaglomerata. I-am plans de mila masinii pe care am abandonat-o pe o margine de drum, vecina cu haul, cu botul intr-un stalp si portiera stanga la mila participantilor la trafic. Aleea pietonala ne poarta pana in centrul satului.

Spre stanga Volosul se desfasoara la picioarele noastre, incantandu-ne. Depasim micile magazine cu suveniruri si pe localnica ce se pregateste sa prepare dulceata din pepene rosu. Pe partea dreapta pensiunile sunt aliniate una langa cealalta. Vecinul firesc al bisericutei de aici, platanul ne primeste la propriu in inteliorul lui. Trunchiul lui este complet gol. Intram pe o parte si iesim pe cealalta. Savuram la nesfarsit imaginea intregului Golf Pangasitic de pe terasa tavernei unde ne-am oprit pentru masa de pranz. Ultimele fotografii la facem langa statuia Margartrei, pe care am descoperit-o vis-a-vis de aceasta.

Despre plajele din Pilio, cum numesc grecii Pelionul, cea de-a doua poveste promisa, cat mai curand!

---

VIZUALIZĂRI: 10167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI