Agios Ioannis - Giuvaerul Pelionului

TIPĂREȘTE

Odinioară un mic sat de pescari cu vegetație luxuriantă, Agios Ioannis este astăzi una dintre cele mai dezvoltate regiuni turistice de pe coasta estică a Pelionului. Aflată la 55 Km de Volos, care se parcurg în 65 de minute, stațiunea dispune de infrastructura necesară unui turism de calitate.

Pe artera costieră cu sens unic care pleacă din dreptul hotelului Zefiros, cu pistă pentru biciclete și promenadă pietonală deasupra plajei, până în micuțul port, se înșiruiesc hoteluri, taverne, cofetării, o brutărie cu pâine proaspătă, covrigi, plăcinte și gogoși delicioase, cafenele, baruri, două baruri de noapte cu program cu DJ, supermaketuri, magazine cu suveniruri, magazine cu produse manufacturate de Cooperativele Agricole din Pelion și de Asociațiile Femeilor și o biserică cu hramul Sf. Rafail.

Localitatea este așezată în terase, unde muntele se prăbușește în mare, iar culorile dominante sunt verdele pădurilor de foioase, platani și castani și turcoazul mării.

Dacă în alte zone ale Greciei leandrii și boungavilea sunt florile care te încântă la fiecare pas, aici domnește hortensia, roz sau albastră.

Măslinii, foarte puțini, abia asigură necesarul familiilor are i-au plantat, așa că nu vă așteptați să găsiți măsline și ulei de măsline ieftine, nici artă din lemn de măslin, dar veți găsi umbra platanilor și a castanilor, un aer curat și o apă pură de izvor.

Stațiunea este liniștită, se animă seara și în week-end devine chiar foarte aglomerată fiind destinația preferată grecilor. De altfel, probabil 95% din numărul de turiști este format din greci, restul fiind reprezentat de austrieci, bulgari, cetățeni din fosta Yugoslavie și români. Spre deosebire de alte zone ale Greciei și personalul de la hoteluri, taverne, baruri sunt tot greci, localnici sau din zonele limitrofe.

Magazinele sunt cochete, cu produse de bună calitate, în general, și mai scumpe decât cele pe care le găsim în zonele destinate turismului de masă.

Foarte puține chinezării care se rezumă la magneții de frigider și alte câteva produse souvenir.

Îmbrăcăminte frumoasă, din fibre naturale și sandale din piele la prețuri decente, dar și celebrii papuci Ipanema.

Bijuterii din aur și argint, dar și deja celebrele brățări de piele cu ochiul Gorgonei.

O bunicuță simpatică are un magazin cu fețe de masă, șervete, fețe de pernă și perdele brodate și croșetate. Un magazin cochet în mijlocul căruia se află un război de țesut, iar pe perete un bouzouki.

Sunt două magazine cu produse locale: miere de castan și de pin (specifice zonei) și polifloră, rahat, tsipouro, condimente, murături.

Plaja stațiunii este acoperită cu nisip și pietricele care pleacă de la dimensiunile unui bob de orez și ajung la cele ale unui ou de bibilică. Intrarea în apă este destul de bruscă pe același gen de sol, iar în unele zone chiar pe bolovani.

Cea mai bună porțiune a plajei este lângă port, unde nisipul nu este atât de granulat, intrarea în apă este relativ mai lină și nici valurile nu sunt atât de puternice în zilele cu vânt puternic.

La ieșirea din stațiune, pe podul de lemn de peste râu se ajunge la Plaja Papa Nero acoperită cu nisip și pietriș mic și intrare destul de abruptă în apă.

Fiind o zonă cu mare deschisă și vânturi puternice, configurația plajei și a apei se schimbă foarte des, chiar și de două ori pe zi. Pe tot timpul șederii noastre am avut trei zile de cod roșu de vânt, salvamarii au fost la datorie, dar aspectul plajei s-a schimbat radical. Astfel dacă în prima zi de la primul rând de umbrele până la apă erau vreo doi metri și nisipul era granulat, în penultima zi plaja se lățise cu vreo 6 metri și începuse să fie numai nisip fin. Aici am văzut și am simțit cele mai mari valuri care la mal formau berbeci de un metru înălțime și se spărgeau într-o spumă groasă ce-ți trecea de glezne.

Tot aici am văzut un fenomen foarte ciudat care i-a luat prin surprindere și pe cei născuți pe acele meleaguri. O ceață densă a coborât brusc de pe munte și în câteva secunde, nu s-a mai văzut nimic nici la stânga nici la dreapta, a început să bată vântul, iar marea să se agite. După câteva minute a ieșit soarele și totul părea că a revenit la normal. Seara însă s-a lăsat răcoare și vântul a pus stăpânire pe mare pentru trei zile.

Pe plajă se ajunge coborând niște trepte de pe artera pietonală pe care se află campingul, baruri care asigură și șezlongurile și umbrelele și o tavernă. Din loc în loc sunt dușuri și cabine de schimb.

Există zone libere pe care se pot monta umbrelele proprii și se poate sta pe prosop, două terenuri de volei și unul de fotbal.

De asemenea, există o zonă delimitată atât pe nisip cât și în apă pentru copiii care vin an de an în tabără.

Setul de două șezlonguri și o umbrelă costă 5 euro și includ două sticluțe cu apă la 0,5 l.

Drumurile din peninsulă au fost asfaltate abia prin anii '70, astfel că în regiune sunt 2000 km de poteci care leagă localităţile între ele şi pe care le puteţi străbate cu o încălţăminte adecvată şi dacă aveţi o condiţie fizică bună. Și din stațiune pornesc câteva poteci care duc spre satele învecinate și spre alte plaje.

Dar despre acestea va fi altă poveste.

PS Aș dori atașarea acestui videoclip https://www.youtube.com/watch?v=2CUga7O49MQ

---

VIZUALIZĂRI: 13413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI