Un mic circuit în Croația nordică - insula Krk și peninsula Istria, cu plecare din Zadar

TIPĂREȘTE

Pentru noi, „vacanța mare” din vara asta s-a numit Croația și, din păcate, „n-a fost loc” decât pentru 11 zile legate. (Dar să nu-l mâniem pe Dumnezeu, căci au mai fost 4-5 pentru Rhodos și încă 4-5 pentru „băile ungurești” și vreo 3 pe la frații bulgari... Hai, că s-au adunat! ????...)

Am mai fost în Croația, pe la Lacurile Plitvice și pe litoralul adriatic „de la Zadar în jos” , ne-a plăcut și ne-am dorit să revenim, poate nu neapărat prin aceleași locuri pe care le-am bătut data trecută (deși, dacă s-ar mai ivi ocazia, n-aș zice nu). Ideea ne-a venit oarecum spontan, prin primăvară, pornind de la vestea că se poate zbura direct între Otopeni și Zadar, la prețuri rezonabile.

Știe toată lumea ce babilonie a fost vara asta pe toate aeroporturile lumii, cu zeci de zboruri amânate sau anulate, începuse cu mult înainte de momentul când ne-am gândit să achiziționăm bilete pentru Zadar și am fost conștienți că riscăm, a fost un risc asumat. Evident, mai era varianta de a merge cu mașina proprie, dar asta însemna cel puțin 3-4 zile pierdute pe drum, cu costurile aferente. Până la urmă, norocul a fost de partea noastră și ne-a ieșit așa cum am dorit! ????

În articolul de față o să vă povestesc (pe scurt, sper????) cam cum ne-am organizat noi, o să vă dau ceva prețuri (deși cine știe ce relevanță or mai avea în sezonul viitor?!) și tips-uri, urmând să detaliez cât de curând despre subiecte mai puțin prezentate aici, pe site. În linii mari, am zis ca de data asta s-o luăm în sens invers, „de la Zadar în sus” și am împărțit vacanța în 2 etape: primele 4 zile – insula Krk, următoarele – peninsula Istria, cu 2 nopți de cazare pe partea de est (Labin) și ultimele 4 pe vest, aproape de Rovinj.

Transport

Zborul a fost operat de compania Ryanair, prin subsdiarul său Lauda (o mai veche cunoștință a noastră), după un orar care nouă ne-a convenit foarte bine: dus – 14:30-15:20; întors – 19:20-21:50. Zic că ne-a convenit, pentru că n-a trebuit să mai dormim prin Otopeni, am putut pleca/ajunge acasă în aceeași zi. Menționez că pentru perioada aleasă de noi (august 2022) erau 2 zboruri pe săptămână dus-întors, miercurea și sâmbăta; noi am plecat într-o miercuri și am revenit sâmbăta următoare.

Zborul a fost plăcut, fără nici cea mai mică problemă (poate doar câteva minute de întârziere la plecare, nesemnificativ totuși). Cu tot cu îmbarcare prioritară (ce permite un troler mic și un rucsac) și cu locuri alese anterior, costul biletelor s-a ridicat la aproximativ 190 euro. Se mai cuvine să spun că aeroportul din Zadar e micuț, 2 ore sunt arhisuficiente pentru îmbarcare, distanța avion-poartă se străbate de multe ori pe jos.

Cu vreo 2 săptămâni înainte, pe măsură ce riscul de a ni se anula zborurile scădea simțitor, Tati s-a încumetat să se ocupe și de închirierea unui autoturism. Prețurile vehiculate ne-au cam dat palpitații, dar de-acum zarurile erau aruncate, n-aveam ce face, fără mașină planurile noastre de vacanță ar fi trebuit schimbate radical. Până la urmă, am antamat o Toyota Auris cu „vechime” de 6500 km, de la o firmă locală numită Lulić; cu toate asigurările posibile (că Tati preferă să doarmă liniștit), cu garanția pentru plinul de combustibil etc, prețul final avea să fie 867 euro pentru cele 11 zile ale vacanței noastre. După ce am aterizat, un angajat al firmei de închiriere ne-a așteptat în parcarea aeroportului și ne-a predat mașina, tot acolo am semnat contractul și am plătit și tot el ne-a sfătuit ca la plecare să lăsăm cheile într-un fel de cutie poștală, pe care ne-a indicat-o.

Benzina ne-a mai costat aproape 120 euro, prețul fiind același (11,19 kuna/litru) la absolut toate stațiile peco pe care le-am văzut (1 euro=7,5 kuna) .

Drumurile în Croația sunt bune și foarte bune, iar autostrada se plătește pe tronsoane, exact ca în Grecia. Evident, nu te obligă nimeni s-o folosești, există întotdeauna cel puțin o variantă relativ paralelă, mai lentă însă. La dus, am intenționat inițial s-o urmăm pe aceasta din urmă; nu din zgârcenie, ci pentru că urmează fidel țărmul și ne era dor de mare, dar când am pus pe gps, ne-am dezumflat rapid. Cu autostradă – 320 km/3,5 ore; fără autostradă – 250 km/4,5 ore. Am ales „cu” și bine am făcut, și-așa aveam să ajungem varză de oboseală... Mai ales că de autostradă am avut parte doar pe primii 150 km, restul tot pe drumuri normale (și extrem de aglomerate l-am făcut).

Practic, am urmat A1 până în dreptul localității Žuta Lokva, apoi am virat în direcția țărmului adriatic, traversând munții „vreme” de vreo 25 km. Joncțiunea cu marea am făcut-o în dreptul drăguței stațiuni Senj, unde intenționam să ne dezmorțim un pic, dar am renunțat, timpul ne cam mârâia iritat... (Nu-i bai, ne-am oprit la întoarcere.) Pe urmă am urmat linia țărmului pe șoseaua E65, compusă în mare parte dintr-o singură bandă pe sens, doar ici-colo, în dreptul localităților mai mari, se mai lățește temporar. Drumul e foarte spectaculos, într-adevăr, nu te plictisești defel!

Insula Krk este printre puținele care-s legate de țărm printr-un pod și ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am ales-o. Chiar așa se cheamă: Krčki Most, adică podul Krk. Cu o lungime de aproximativ 1,5 km, el unește continentul și insula, tăind în calea sa capătul sud-estic al insuliței stâncoase Sveti Marko. Unde mai pui că deocamdată nu există taxe de traversare (deși stațiile de taxare sunt instalate), nu mă întrebați de ce.

Pe urmă, șoseaua principală străbate insula Krk pe toată lungimea sa (vreo 40 km), terminându-se la cea mai sudică localitate, Baška (unde ne-am stabilit și noi baza). Până la capitala Krk (ce se află pe la jumătatea țărmului vestic), șoseaua are câte 2 benzi pe sens, fiind dublată pe lungi porțiuni de piste pentru biciclete; dealtfel, insula Krk și, în general, nordul Croației sunt recunoscute drept destinații extrem de prietenoase cu bicicliștii. Între Krk și Baška, terenul fiind mult mai accidentat, șoseaua rămâne cu doar o bandă pe sens. Din drumul principal se desprind „nervuri” spre localitățile celelalte și toate drumurile pe care le-am străbătut pe insulă au fost de calitate bună, n-am avut emoții decât în vreo 2 puncte, în unele sate, unde tronsonul practicabil se subțiază dintr-o dată, iar trecerea mașinilor una pe lângă cealaltă se face, automat, într-un mod generator de palpitații.

Orașul Rijeka se află pe continent, la poalele muntelui, nu departe de Krčki Most (cam 10 km), iar aeroportul ce-l deservește a fost construit pe insula Krk, unde terenul s-a dovedit mult mai propice. Rezultă că imediat după pod, spre vest, începe iar o bucată de autostradă. Din aceasta se desprinde A6 (către Zagreb) și A8 ce străbate peninsula Istria, făcând legătura cu nordul Italiei. Există și o mică ramură, A9, care coboară până aproape de Pula/Pola.

Având destul timp la dispoziție, am bătut peninsula în sus și-n jos și am avut ambiția de a evita, pe cât posibil, drumurile de mare viteză. Totuși, n-a fost posibil în totalitate, ba ne-a direcționat aplicația gps pe o bucățică de autostradă, ba noi înșine am ales, în unele situații, să ne întoarcem mai repede la locul de cazare. În tot cazul, vă sfătuiesc să faceți la fel: să vă rezervați cel puțin 5-6 zile pentru a explora pe îndelete acest tărâm rupt din poveste, cu dulci coline cultivate cu viță-de-vie și cu măslini, cu mici ferme și cu fermecătoare sătucuri medievale cocoțate pe pinteni de deal!... Și să vă avântați pe drumuri no name fără teamă, asfaltul lor n-o să vă pună probleme, în schimb frumusețea tărâmului o să vă picure farmec nesfârșit în inimi!... Sper ca articolele mele viitoare să vă convingă de acest lucru.

Ca să revenim la partea practică a poveștii, să știți că am făcut un calcul: autostrăzile ne-au costat în vacanța asta în jur de 23 euro. A, și mai e un tunel care se plătește, l-am străbătut la întoarcere: tunelul Učka, aparține lui A8, în apropiere de Rijeka și a fost 30 kn, mi se pare.

În plus, e bine să știți că în general parcările se plătesc în Croația, paleta de prețuri fiind extrem de largă, în funcție de importanța zonei (4-20 kn/oră). Există 2 tipuri de parcări cu plată: fie estimezi tu cât vei sta și achiți dinainte contravaloarea întregii perioade, fie ți se calculează la final totalul, în funcție de intervalul de timp petrecut acolo. Există niște mașinării bine semnalizate, cu instrucțiuni clare în mai multe limbi (printre care engleză) și se poate plăti cash sau cu cardul.

După vreo 2-3 zile ne-am șmecherit și am constatat că se pot descărca niște aplicații de parcare (vreo 2, parcă) și poți plăti direct în aplicație. E mult mai ok așa, pentru că poți achita, spre exemplu, în mai multe tranșe: estimezi că stai o oră, plătești pentru o oră, dar îți place locul și vrei să mai stai, mai poți plăti diferența în orice moment!... Doar că trebuie să fii un pic atent, există firme diferite ce gestionează mai multe zone de parcare, implicit mai multe aplicații. Și da, pierzi câteva minute la început, cât îți bagi datele personale, dar după aia e mult mai comod. N-am reușit să păstrez chiar toate bonurile de parcare, dar am făcut o estimare și să zic că per total am plătit vreo 35 euro cu acest subiect.

Au fost și câteva locuri, foarte puține, unde am parcat gratis. În satele medievale Kršan și Pićan și, în mod surprinzător, în Pula/Pola, unde, dacă ai răbdare, găsești nu departe de zona turistică, o sumedenie de parcări ale localnicilor, unde poți lăsa mașina fără să te întrebe nimeni nimic. Recunosc, noi am nimerit din întâmplare într-una din acestea, dar ne-am bucurat de mica economie pe care a făcut-o.

Cazare

Am avut 3 cazări, precum am amintit, toate antamate pe booking.com, cu câteva luni înainte, cu drept de a anula gratuit în caz de evenimente neprevăzute. Fiecare a avut ceva special, dar ultima a fost cireașa de pe tort și, odată cu ea, mi-am setat un nou standard în ceea ce privește raportul preț/facilități oferite. Vă voi povesti la momentul potrivit. În total, am cheltuit 1106 euro pe 10 nopți de cazare, rezultă o medie de 110 euro pe noapte. Poate părea mult, însă cam ăsta-i nivelul în Croația, din ce am văzut și din alte oferte. Și probabil nu doar în Croația... Evident, se pot găsi și variante mai ieftine, sunt convinsă. Noi am fost mulțumiți în final.

Merită să amintesc faptul că Krk și Istria sunt, de asemenea, propice iubitorilor de vacanțe la cort sau rulotă, zona abundă efectiv în campinguri de toate dimensiunile, dotate cu absolut toate facilitățile pe care le poți visa în acest sens. Publicul-țintă fiind familiile autohtone, dar și din țările vecine: Italia, Germania, Austria, Ungaria, Slovacia etc. I-am întâlnit pretutindeni – familii mai mult sau mai puțin extinse, cu copii, cu căței (foarte mulți căței, foarte bine primiți peste tot; m-a impresionat grija pentru animăluțele de companie!) – i-am admirat și uneori chiar i-am invidiat... Dacă iubiți genul ăsta de vacanță, să știți că în nordul Croației veți găsi tot ce veți dori!

Mâncare

Peste tot am avut micul dejun inclus în costul cazării și peste tot acesta s-a ridicat la un standard peste medie. În rest, am mâncat pe la cârciumi și foarte puțin (în vreo 2 seri, când nu eram prea flămânzi și n-am mai avut chef să ieșim) „din traistă” . Prețuri normale, aș zice, în concordanță cu cele comandate și cu prestigiul locului. Spre exemplu, un platou uriaș cu pește și fructe de mare plus băuturile aferente – în jur de 60 de euro. Altceva decât pește – 30-40 de euro. La un prânz, am împărțit o pizza și am băut câte o bere și ne-a costat un pic peste 15 euro. Cea mai scumpă masă a fost 126 euro, la un restaurant cu stea Michelin, o experiență în sine, pe care abia aștept să v-o povestesc! ???? A, foarte important: cel puțin pentru cină, sunt multe locuri unde e mai sfânt să faci rezervare prealabilă. S-a întâmplat în vreo 2 locuri să nu putem mânca la restaurantul pe care-l aveam în vizor, din acest motiv.

Peste tot am putut plăti cu cardul, doar în ultima zi, pe drumul de întoarcere, la un restaurant din Starigrad ni s-a solicitat plata cash; chiar am avut emoții, că nu mai aveam kuna suficiente, dar s-au acceptat euro și a fost ok.

A propos de kuna, nu schimbați prea mult, n-aveți ce face cu ei, aproape peste tot puteți plăti cu cardul sau în euro! Și, de preferat, evitați bancomatele din aeroport (noi ne-am țăpănat cu unul din ele, dar asta e, n-avem decât să fim mai atenți data viitoare!).

Atracții turistice

Toată lumea știe că nu te duci în Croația (doar) pentru plajă și baie în mare. De fapt, depinde... Dacă ești român „născut” pe plajele cu nisip ale Mării Negre și nărăvit mai apoi prin cele cu ape turcoaz, limpezi și calzi ale Mediteranei, Egeei sau Ionicei, o să strâmbi din nas la plajele pietroase și/sau betonate din Croația. Mă uitam însă la localnici, ba chiar la italieni și la nemți: n-aveau niciun stres, își puneau prosopul oriunde, se lansau printre bolovanii din apă fără să se dezechilibreze și fără grija papucilor speciali. Recunosc, „la mare în Croația” nu-i chiar genul meu, dar de asemenea acesta a fost un risc asumat, știam la ce mă duc. Totuși, ne-am găsit și noi locșoarele noastre de bălăceală, n-a fost chiar rău... Plajele din Baška, Medveja sau Rabac se numără printre preferatele noastre, chiar dacă-s cu pietre. Am vizitat și singura plajă cu nisip a Istriei, aflată în Medulin, dar am nimerit într-un moment cam vântos și nu ne-am lipit.

În fine, zona are și munți cu lacuri, peșteri, cascade și tot tacâmul, multe organizate sub umbrela numeroaselor parcuri naționale. Enumăr doar câteva: Parcul Natural Učka, Canalul Limski, Canionul Pazin. N-au făcut obiectul interesului nostru, dar e bine să știți că ofertele sunt variate și pot umple o vacanță oricât de lungă. Poposiți la orice centru turistic mai acătări și veți primi, pe lângă informațiile de care aveți nevoie, o sumedenie de materiale scrise – hărți, broșuri, ghiduri etc.

Farmecul deosebit al Istriei constă însă în numeroasele sate și orașe, multe din ele păstrând centre medievale mai mult sau mai puțin conservate – adevărate bijuterii istorice! Există chiar trasee culturale ce leagă anumite tipuri de obiective: ruta castelelor istriene, ruta glagolitică, ruta moștenirii venețiene, ruta frescelor sau chiar a... dinozaurilor. Desigur, n-am reușit să le vizităm pe toate, dar cam 80-90% din ce ne-am propus am reușit! După ce le vezi, devine imposibil să le confunzi între ele, căci fiecare are ceva special, fiecare te încântă în moduri diferite! Iar distanțele sunt destul de scurte, ajungi ușor de la unul la altul, pe drumuri de calitate (chiar și cele mai puțin importante) ce se strecoară printre vii, livezi și localități îngrijite.

Am mai spus, 5-6 zile în Istria sunt ok, puteți vedea multe și mai ales vă puteți impregna de atmosfera acestei regiuni fabuloase. Dacă ar fi să reducem toată experiența istriană la doar o zi, aș zice să nu ratați Labin, Rovinj/Rovigno, Poreč/Parenzo (pentru Complexul Basilicii Eufrasiene – monument UNESCO), Buje/Buie și neapărat „orașul artiștilor” , Grožnjan/Grisignana. (Observați că orașele/satele din partea vestică a Istriei, care au stat mult timp sub stăpânire venețiană, sunt denumite atât în limba croată, cât și în italiană.)

Alte obiective pe care noi le-am vizitat: Castelul Frankopan/Krk, un mic muzeu dedicat navigației în Malinska/Krk (care ne-a plăcut foarte mult), un complex muzeistic pe mai multe niveluri (implicând și vechiul castel) în Pula/Pola. Din Baška, într-una din zile, am fost într-o excursie cu barca pe mare, principalele puncte atinse fiind insula Rab și fiordul Zavratnica.

Vremea

Desigur, o mare variabilă. Dacă ne uităm pe hartă, constatăm că Istria și Krk se află cam pe aceeași paralelă cu Bucureștiul, deci așteptați-vă la orice fel de vreme, chiar în miezul verii. Dacă luna august în oricare din insulele grecești nu-ți prea poate oferi surprize... ude (mai degrabă incendii; Doamne, ferește!), în nordul Croației vremea e o loterie. O să vedeți prin multe poze cerul înnorat. Totuși, per total, deși am avut parte de o vreme deosebit de schimbătoare, am scăpat total neudați! În plus, a fost cald, dar nu caniculă, așa încât s-a dovedit că ne-am cărat degeaba puloverele cu noi. Una peste alta – a fost perfect (și) din acest punct de vedere.

În concluzie, cam asta a fost vacanța noastră de vară 2022 în nordul Croației! O regiune care ne-a încântat mai mult decât am sperat și unde vă doresc să ajungeți (dacă n-ați fost deja) măcar o dată în viață! Gata, v-am promis că n-o să bat prea tare câmpii, voi detalia cum voi crede de cuviință la fiecare subiect în parte. Până una-alta, vă las să vă delectați cu câteva fotografii! ????

---

VIZUALIZĂRI: 1830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI