Palermo – Inima Siciliei între istorie, culori și arome

TIPĂREȘTE

Am plecat din Cefalu plăcut impresionați de micuța localitate, cu sentimentul ăla că ai mai fi stat, dar nu mai aveai unde să parchezi. V-am spus că-n Cefalu era friguleț, adică vreo 13 grade extrem de Celsius, genul de temperatură care te face să-ți pui geaca și să te întrebi unde e căldura promisă. Ei bine, pe drumul spre Palermo vremea a decis să se poarte foarte urât cu noi. Dintr-odată a pornit o ploaie din aia serioasă, de nu vedeai mai nimic în față. Ștergătoarele alergau pe parbriz de leșinau de efort, săracele, iar eu mă uitam hipnotizat la ele, ca la un meci de ping-pong.

Datorită acestui fapt, și atmosfera din mașină a devenit un pic tăcută. Da, Adriana mea poate să și tacă. Uneori. Așa că am rămas pe muzica mea, dată la” Radio 102,5” aia de-mi place mie, dedicată ălora cu creierii arși sau, în cazul meu, complet inexistenți. Drumul părea mai lung, mai ud și mai gri, dar hey, eram în Sicilia, ce putea să fie rău?

Palermo ne-a primit pe o ploaie serioasă, dar parcă un pic mai liniștită decât cea de pe autostradă. Și, fiind întuneric, orașul își aprinsese luminile. Umezeala și bălțile de pe jos dublau luminile în reflexie, iar Palermo arăta ca un decor de film italian, frumos, misterios și puțin dramatic. Fix cum ne place.

Că pentru că de ce Palermo?

Palermo nu e genul de oraș care te întâmpină timid. Te ia de mână, te trage pe o stradă îngustă, îți bagă sub nas miros de arancini fierbinți și îți spune: „Hai, că-ți place!” . Capitala Siciliei este un amestec spectaculos de istorie, haos, frumusețe și poftă de viață, toate condimentate cu aerul mediteranean și claxoane nervoase.

Fondat de fenicieni cu vreo 700 de ani înainte de Hristos (da, Palermo era cool cu mult înainte să fie cool), orașul a trecut pe rând prin mâinile arabilor, normanzilor și spaniolilor. Rezultatul? O arhitectură arabo-normandă atât de frumoasă încât UNESCO a zis „OK, luați o diplomă !” . Capela Palatină, Palatul Normanilor și Catedrala din Palermo sunt genul de locuri unde intri pentru 5 minute și ieși după 40, pentru că nu știi unde să te uiți mai întâi.

Centrul vechi e o scenă permanentă. Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele taie orașul ca două axe principale, iar de-o parte și de alta găsești piețe zgomotoase, cafenele unde espresso-ul e mic și puternic, și restaurante care nu știu ce înseamnă „porție modestă” . Piețele Ballarò, Vucciria sau Capo sunt un spectacol în sine – aici mâncarea se negociază, se laudă și se strigă.

Gastronomia? Simplu: Palermo te face să mănânci chiar și lucruri despre care jurai că nu vei mânca niciodată. Street food-ul e rege, iar cannoli sunt religie.

Bonus: costul vieții e mai prietenos decât în nordul Italiei (mulțumim, Idealista), iar orașul e perfect de explorat la pas. Palermo nu e perfect. E mai bine de-atât: e viu.

Am setat Waze-ul să ne ducă în Piazza Marina, unde aveam rezervată cazarea. Cred că și Waze-ul dormea. E drept, eram pe 30.12 seara, probabil își făcea și el planuri de Revelion. Băi frate, a fost singura situație din viața mea în care am fost mândru că am Fiat Pandina. Ca să se răzbune că nu-l lăsam în pace, Waze ne-a băgat pe niște străduțe de-am zis că ne-nțepenim ca dopu-n gâtul sticlei. Oglindă stânga – perete, oglindă dreapta – perete, eu transpirat, Adriana calmă (suspect de calmă, s-a dovedit că leșinase).

E drept că, pentru a ajunge auto în Piazza Marina, îți trebuia celebrul permis special. Noi, evident, nu-l aveam. Așa că Waze a făcut o vrajă și ne-a adus fix la locul „cioată” : capătul străzii, sub stâlpul care anunța clar și răspicat că de acolo înainte se intră doar cu permis. Am făcut o românească. Am tras mașinile în lateral, deși la cât de îngustă era strada nici nu exista „lateral” , le-am pus pe avarie și-am plecat pe jos să vedem ce și cum cu parcarea.

Omul e o ființă socială. Și vorbăreață. Cumnatul meu, care știe cu vorbele și-n italiană, a întrebat un nene care-și pierdea timpul pe-acoloșa unde se poate lua permisul. Iar ăla, liniștit, ne-a explicat că, de sărbători, până pe 2 ianuarie, accesul e liber: fără permis, fără taxe. Yu-huuu! Alergat la mașini, intrat în zonă, parcat ca boierii, lângă cazare, Piazza Marina nr. 4. Ce să mai… bulan curat!

Odată rezolvată spinoasa problemă a parcării, cu cazarea n-am mai avut emoții. Rezervare prin Airbnb, totul uns: locație găsită din prima, chei unde trebuiau să fie, camere exact ca-n poze (șoc și groază!), nimic lipsă, nimic în plus. În vreo jumătate de oră eram deja despachetați, semi-odihniți și cu chef de explorat, adică în starea ideală pentru Palermo.

Am ieșit afară și… surpriză! Norocul chior, care ne urmărise toată ziua ca un câine credincios, nu ne părăsise nici acum. Ne-am dat seama că eram cazați fix lângă Via Vittorio Emanuele. Adică nu „pe aproape” , nu „la 10 minute” , ci chiar acolo, pe una dintre cele mai importante artere ale Centrului Istoric. Genul de stradă pe care, dacă stai două zile în Palermo și n-ajungi pe ea, ți se retrage cetățenia turistică.

Asta a fost momentul în care am realizat că orașul urma să ni se arate fără prea mult efort. Un pas afară din casă și bam! Palermo în toată splendoarea lui: clădiri vechi, lumini, mirosuri suspect de bune și un zumzet care-ți spune clar că aici nu se doarme prea mult.

N-am mai stat pe gânduri. „La drum!” am zis, cu entuziasmul omului care știe că n-are de urcat dealuri, n-are de căutat autobuze și, cel mai important, n-are de plătit taxi. Centrul Istoric era la picioarele noastre. La propriu.

Dacă tot ești în Palermo, ce să faci?

Acuma urmează partea cea mai puțin plăcută a review-ului. Da, știu, o să mă port ca un înțelept de carton și o să vă spun ce trebuie să vizitați odată ajunși în acest frumos oraș. De parcă voi n-ați avea ochii la voi, internet, ghiduri turistice și bunul simț de a vă descurca singuri. Dar na… tradiția e tradiție.

De fapt, stând strâmb și judecând drept, chiar mă gândesc serios să fac un site de travel diferit. Unul în care review-urile să fie ultra-simple: eu spun doar numele orașului. Atât. Palermo. Bam! Și de acolo, toți ceilalți care au fost pe-acolo să-și spună ei poveștile. Ce-au mâncat, pe unde s-au rătăcit, ce-au ratat, ce-au iubit, ce i-a enervat. Fără top 10, fără „obiective de neratat” , fără poze cu oameni fericiți în apus. Doar povești reale, cu ploaie, nervi, bucurii și bătături în tălpi.

Că, hai să fim serioși, orașele nu se trăiesc la fel. Ce m-a dat pe mine pe spate poate pe tine te plictisește mortal. Ce-am ocolit eu poate pentru tine e highlight-ul vacanței. Și fix asta e frumusețea.

Deci da, o să vă spun și eu ce să vizitați, că așa se face. Dar nu uitați: Palermo nu se „bifează” , se umblă. Se miroase, se ascultă, se gustă. Și se povestește.

Apropo… Hei, Cornele, nu-mi fura ideea!!! 😛

Dar, totuși, o să vă spun ce-am văzut noi, în cele trei zile de-am stat acoloșa, strict în ordinea în care-am dat cu nasul de ele:

Basilica Quatro Canti.

Quattro Canti e locul ăla din Palermo unde ajungi din greșeală și te oprești brusc, ca-n fața unei vitrine scumpe. O intersecție barocă apărută pe la 1600, desenată cu rigla, compasul și mult orgoliu urban. Patru fațade perfect simetrice, câte una pe fiecare colț, cu statui care le au pe toate: anotimpuri, regi spanioli și sfintele protectoare ale orașului, toate uitându-se grav la tine, de parcă ai încurcat drumul. Practic, un rond fără mașini, dar cu turiști buluciți, care se învârt încercând să prindă unghiul perfect pentru poză. Elegant, teatral și foarte, foarte Palermo.

Piazza Pretoria

Chiar lângă Quattro Canti, sau mai exact cu un pas înainte, dai de Piazza Pretoria. Aici tronează Palazzo Buonocore, un alt loc în care să rămâi cu gura căscată, sobru și elegant, iar vedeta incontestabilă e Fontana Pretoria. O fântână renascentistă adusă bucată cu bucată din Florența, plină de statui nud, atât de multe și atât de dezgolit puse la vedere încât localnicii i-au zis, fără rușine, „Fântâna Rușinii” . Frumoasă, scandaloasă și imposibil de ignorat.

La câteva minute de mers găsești: Piazza della Cattedrale este genul de loc care te face să taci, chiar dacă nu ești genul. Aici tronează Cattedrale di Palermo, o clădire care n-a avut niciodată o criză de identitate… pentru că le-a avut pe toate. Construită inițial în secolul al XII-lea, pe locul unei foste moschei (care, la rândul ei, fusese biserică bizantină – Palermo nu aruncă nimic), catedrala a tot fost modificată, adăugată, reparată și reinterpretată de-a lungul secolelor.

Rezultatul? Un amestec spectaculos de stiluri: arabo-normand, gotic, baroc și neoclasic, toate conviețuind surprinzător de bine, ca niște rude care s-au certat în trecut, dar acum stau la aceeași masă de sărbători. Fațada principală impresionează prin arcele arabe și detaliile fine, în timp ce interiorul e mai sobru decât te-ai aștepta, lăsând spațiu pentru liniște și contemplare.

Catedrala adăpostește mormintele unor regi și împărați normanzi, inclusiv pe cel al lui Frederic al II-lea, un personaj atât de important încât pare că nici după moarte n-a vrut să plece din centrul atenției. Tot aici se află și tezaurul catedralei, cu bijuterii, coroane și obiecte religioase care spun povestea puterii și credinței siciliene.

Curtea din față e mereu plină de turiști, localnici, porumbei cu atitudine și ghizi care vorbesc cu patos. Cattedrale di Palermo nu e doar un monument, e o lecție de istorie spusă pe scurt, dar cu multă personalitate. Un loc care se respectă și te obligă, vrând-nevrând, să-l respecți și tu.

În inima Palermoului, chiar pe o laterală spate a Catedralei, vei găsi și Scavi Archeologici – Villa Romana dezvăluie o fereastră fascinantă spre viața romană antică. Această vilă, construită între secolele III–IV d. Hr., impresionează prin mosaice colorate, băi sofisticate și încăperi elegante care ilustrează luxul aristocrației romane. Situl, descoperit în centrul orașului, oferă vizitatorilor posibilitatea de a explora rămășițele unei vieți cotidiene și ceremoniale, păstrând atmosfera epocii. Amplasarea sa strategică reflectă expansiunea Palermului roman și legăturile sale comerciale și culturale. Vizitarea viliei este o experiență captivantă, combinând istorie, artă și arhitectură, și permite înțelegerea profundă a patrimoniului antic al Siciliei.

Dacă vrei să continui drumul și vă recomand s-o faceți, după frumoasa și impresionanta Catedrală vei ajunge la Porta Nuova și Palatul Normanzilor.

Porta Nuova e una dintre intrările monumentale ale Palermo-ului și arată exact ca un arc de triumf care și-a luat rolul foarte în serios. Construită în secolul al XVI-lea, marca accesul spre oraș dinspre Palatul Normanilor. Pe o parte e sobră și elegantă, pe cealaltă are patru telamoni masivi care par să susțină tot Palermo pe umeri. Istorie, grandoare și un strop de teatralitate siciliană.

Palatul Normanilor, sau Palazzo dei Normanni, e ca un rege bătrân care știe să impresioneze fără să facă gălăgie. Construit în secolul al IX-lea și transformat de normanzi în reședință regală, combina perfect fortăreața cu luxul, gen „știi cine-s eu, dar hai să-ți arăt și marmura și mozaicurile” . Capela Palatină, bijuteria palatului, e atât de bogată în mozaicuri încât te întrebi dacă artiștii s-au oprit vreodată să respire. Între zidurile astea, istoria Siciliei stă cu capul sus, iar turiștii… încercând să facă poze și să încapă în unghiul perfect. Regal, impunător și discret în fiecare colț.

Teatro Massimo e cel mai mare teatru de operă din Italia și unul dintre cele mai mari din Europa, construit la sfârșitul secolului XIX. Fațada impozantă și scările monumentale îți dau senzația că intri într-un palat, iar interiorul, cu decorurile somptuoase și acustica perfectă, te face să simți că orice notă muzicală te învăluie. Palermo se mândrește cu el… și pe bună dreptate!

Piazza San Domenico e un colț liniștit și elegant din Palermo, dominat de biserica omonimă. Plină de cafenele, statui și flori, piața combină istoria cu viața cotidiană a localnicilor. Perfectă pentru o pauză de admirat arhitectura și pentru a simți ritmul autentic al orașului.

Piazza Marina. Piazza Marina e o oază verde în inima Palermo-ului, faimoasă pentru mărețul Giardino Garibaldi și pentru ficusul uriaș care pare că ar putea înghiți trecătorii. Încântă cu fântâni, statui și terase cochete, fiind locul ideal pentru o plimbare relaxantă sau pentru a savura atmosfera calmă a centrului vechi. Fontana dell Garraffo, bijuterie barocă din Palermo, încântă cu detalii elegante și apă jucăușă, un mic spectacol urban.

Giardino Garibaldi este unul dintre acele locuri din Palermo care te fac să uiți pentru o clipă că ești într-un oraș agitat. Situat în Piazza Marina, acest parc e o oază de verdeață, cu alei umbrite, flori, statui și bănci unde localnicii se opresc să se odihnească sau să discute cu voce scăzută, parcă de frică să nu tulbure liniștea. Printre numeroasele monumente și fântâni, se remarcă bustul lui Nicolae Bălcescu, unul dintre eroii revoluției pașoptiste românești, simbol al curajului și al luptei pentru libertate. E fascinant să-l vezi aici, departe de țara natală, într-un parc sicilian, amintind trecătorilor de legături culturale neașteptate. Povestea morții lui, la numai 33 de ani, faptul că nu se știe unde-i sunt osemintele crește frumusețea poveștii.

Dar adevărata vedetă a Giardino Garibaldi nu e bustul, ci ficusul uriaș care domină întregul parc. Arborele acesta impresionant, cu rădăcini groase și ramuri care par să atingă cerul, are sute de ani și oferă o umbră generoasă care transformă orice plimbare într-o experiență aproape magică. Localnicii îl privesc cu mândrie, iar turiștii nu contenesc să facă poze, încercând să surprindă măreția sa. Se spune că ramurile sale masive ar putea să cuprindă zeci de oameni și că fiecare trecător simte imediat un sentiment de uimire și liniște.

Giardino Garibaldi e mai mult decât un parc: e un punct de întâlnire între istorie, cultură și natură, un loc unde trecutul și prezentul se împletesc armonios, iar ficusul uriaș stă acolo, mărturie vie a timpului care trece, dar nu șterge frumusețea.

Piazza della Rivoluzione e un colț mai puțin aglomerat, dar plin de istorie și atmosferă siciliană autentică. Înconjurată de clădiri elegante și cafenele cochete, piața are în mijloc o fântână care devine punctul focal, aducând un strop de răcoare și farmec. Monumentele și statuițele din jur amintesc de curajul și luptele localnicilor pentru libertate. E locul perfect pentru o plimbare relaxantă, pentru a sorbi un espresso și a privi viața orașului cum se desfășoară. Piazza della Rivoluzione combină eleganța arhitecturală cu simplitatea cotidianului, oferind o experiență memorabilă în centrul vechi al Palermo-ului.

Portul din Palermo este unul dintre cele mai elegante puncte ale orașului, un loc unde marea se întâlnește cu istoria și cu ritmul constant al vieții urbane. Aici poți vedea bărcile colorate legănându-se ușor pe valuri, pescarii lucrând cu pricepere și turiștii plimbându-se pe faleză admirând apusurile spectaculoase. Atmosfera e relaxată, dar plină de viață, iar briza mării adaugă un farmec aparte întregii zone.

Accesul spre port este marcat și de Porta Felice, un arc de triumf construit în secolul XVI, care odată reprezenta intrarea oficială a nobililor în oraș. Impozantă și elegantă, poartă detalii sculptate, coloane și statui, completând perfect peisajul marin. Împreună, portul și Porta Felice creează un cadru ideal pentru plimbări romantice, fotografii memorabile sau pur și simplu pentru a savura frumusețea Palermo-ului, cu marea și istoria ținându-te de braț.

Astea-s obiectivele la care am dat mâna cu istoria și am simțit că Palermo ne vorbește prin pietre, mozaicuri și statui. Totuși, am un mic regret: n-am ajuns la Catacombele capucinilor, deși erau la doi pași de cazare. Motivul a fost că lumea n-a vrut să vadă despre moarte, atunci, în preajma sărbătorilor. Un pic nedrepți, pentru că moartea e singura care are răbdare cu tine, te-așteaptă o viață-ntreagă !

Asta ne lasă un motiv bun să sperăm că vom reveni și, data viitoare, să nu le mai ratez – adică să le vizităm cu respect.

Ca să nu te pierzi prin Palermo, recomand trenulețul turistic. Stația incipientă e chiar lângă Porta Nuova, biletul costă 10 euro de persoană, iar turul durează vreo 40 de minute. Este ghidat și te ajută să înțelegi unde te afli, că altfel ai putea să crezi că străzii Via Maqueda îi lipsește un sens. Sistemul Hop On Hop Off e genial: poți să cobori în orice stație vrei, să te bâțâi prin zonă, apoi să urci din nou și să continui turul. Autobuzele Hop sunt mai scumpe, dar dacă vrei să te simți că un VIP sicilian, poți încerca și varianta asta.

Vremea ne-a fost prietenoasă, cu excepția serii cu ploaie, temperaturi vreo 18 grade. În următoarea poveste intrăm în zona mea preferată: piețele Palermo-ului. Street food-ul e rege aici, iar aceste piețe sunt adevărate temple ale gusturilor. Pregătește-te pentru mirosuri, culori și mâncare care te face să uiți de orice dietă!

Așa s-a încheiat aventura noastră prin Palermo: trei zile pline de istorie, străzi vibrante, piețe pline de viață și mâncare care-ți lasă gura apă. Am râs, ne-am rătăcit, am admirat clădiri impunătoare și am simțit orașul cu fiecare pas. Fiecare piață, fiecare fântână și fiecare străduță ascunsă ne-au oferit câte o poveste de spus acasă. Palermo nu e doar un loc pe hartă, e un spectacol de culori, arome și oameni. Rămân cu amintiri care încă mă fac să zâmbesc și să visez la revenirea mea.

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 35 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI