GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Palermo altfel de cum mi-l imaginam
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
În imaginaţia mea despre diverse locuri şi locaţii, Palermo îmi apărea ca un oraş pauper, oarecum murdar şi învechit dar păstrând spiritul Mafiei. Adică mă aşteptam să văd străzi înguste, cotloane de unde ar ieşi gangsterii cu ochelari negri de soare, geci de aceeaşi culoare şi un trabuc fumegând în colţul gurii din care – pe un glas răguşit – ţi-ar fi adusă la cunoştinţă condamnarea la moarte. Executată cu pistolul păstrat până atunci vederii, sub geaca de piele.
Şi, când acolo, ce credeţi că aveam să descopăr la faţa locului? Un oraş superbissim! Unul dintre cele mai frumoase ale Italiei şi doar ale ei.
Cred ce am citit în romanul meu călăuzitor prin insulă şi anume că acum vreo 150 de ani putea rivaliza prin frumuseţe şi grandoare cu orice altă urbe europeană.
Palate superbe, clădiri elegante, străzi aglomerate şi gălăgioase – specific naţiei! -, fântâni arteziene atrăgătoare atât ziua cât şi seara fac parte din tolba de frumuseţi pe care Palermo le prezintă tuturor celor interesaţi de arhitectură şi de noi descoperiri.
Ieşiţi din clădirea în care ne era situat apartamentul, o luăm pe îngusta străduţă spre uliţa mai mare ce se afla perpendicular şi care avea să ne conducă spre splendorile arhitecturale din zona veche.
Imaginaţi-vă că “uliţa mai mare” a fost trasată de primii arhitecţi ai localităţii ca o linie dreaptă ce între capetele ei – Rotonda Oreto şi Piazza Papa Giovani Paolo II - are o lungime ce te lasă mască, adică 7,4 km. De drum doar drept, fără nicio urmă de curbă, şi care poartă denumiri diverse, nu are una singură (Via Oreto, Via Maqueda, Via Ruggiero Settimo ori Via della Liberta).
Părţi din tot traseul acesta sunt utilizate ca artere de circulaţie auto însă porţiunea care traversează inima oraşului vechi – Via Maqueda - e destinată doar traficului pedestru în care ne amestecăm şi noi după vreo sută de paşi de la părăsirea cazării.
Înşirate pe această stradă, ori cu scurte abateri de la ea, se află majoritatea clădirilor ce transformă capitala insulei într-un adevărat muzeu.
Prima dintre cele ieşite înaintea noastră este Palazzo Comitini cu ale lui balcoane din fier forjat şi o cupolă imensă la intrare ce lasă să se vadă ceva din frumuseţea şi eleganţa curţii interioare.
După ce pierdem niţel timp la o terasă pentru o scurtă dedulcire cu patiserii locale – nu poţi trece aşa uşor pe lângă ele!! – înaintăm către splendida şi romantica Piazza Bellini, acolo unde găsim Biserica San Cataldo la care ajungem urcând câteva trepte de piatră.
Ridicată în jurul anului 1160 este parte componentă a patrimoniului UNESCO “Palermo arabo-normand” ca şi următorul obiectiv, Biserica Santa Maria dell'Ammiraglio, aflat la o distanţă de vreo 100 metri. Patrimoniul menţionat cuprinde 9 clădiri religioase şi civile datând din epoca regatului normand al Siciliei (anii 1130 – 1194).
Palate mai mari sau mai mici, ori clădiri ce odinioară erau considerate astfel se înşiră pe Via Maqueda iar noi facem o nouă pauză pentru a privi sculpturile nude ce înconjoară monumentala Fontana Pretoria. Fiţi siguri că şi dacă erau îmbrăcate, fântâna tot s-ar fi bucurat de atenţia noastră…
În această zonă am observat şi un palat ce stă să cadă, având crăpături destul de adânci şi cu balcoane ruginite. Parcă mai aduce cu Palermo imaginat de mine…
La intersecţia cu Via Vittorio Emanuele lume multă adunată urmărind spectacol de jonglerie sau menestreli stradali. Locul reprezintă un cunoscut punct de atracţie datorat simetriei celor 4 clădiri care compun colţurile intersecţiei şi care formează un adevărat cerc, pe fiecare clădire fiind adăugate câte 3 statui, femeia deasupra unei fântâni la primul nivel, bărbatul în balconul situat la cel de al doilea şi o altă doamnă la ultimul. Să nu mai vorbim de discriminări. Ca număr şi poziţie de subordonare…
De aici încep să apară şi terasele, nu mai circulă nici măcar scuterele iar aromele bucătăriei siciliene te determină să îţi mai abaţi privirile spre mese, coborându-le de la imobilele fastuoase.
Poate veţi crede că exagerez cu epitetele utilizate, dar senzaţia de acum - când revăd fotografiile realizate – vin şi reîntregesc ceea ce am trăit la faţa locului: revelaţia descoperirii unui oraş atât de frumos, neaşteptat de interesant din punct de vedere arhitectural. Acum un an consideram că s-ar putea ca Palermo să fie oraşul cu cele mai multe palate din câte am vizitat.
Trecem de tarabe cu tot felul de suveniruri şi dăm într-o piaţă mare şi luminoasă. E Piazza Giuseppe Verdi iar imensitatea spaţiului se datorează construirii aici a Teatrului Massimo.
Dedicat regelui Victor Emanuel al II-lea şi renumit pentru acustica perfectă, acesta este cel mai mare spaţiu cultural din Italia și al treilea din Europa după Opera Națională din Paris și Opera de Stat din Viena. Spre seară, la întoarcerea dim plimbăreală, observăm coadă de fracuri şi rochii – nu neapărat de muselină – ce aşteaptă răbdătoare să îşi ocupe locurile în lojă.
Are loc reprezentaţia unei piese de teatru la care se prezintă şi mulţi turişti, unii dintre ei sosind cu trăsura, filmaţi de prieteni sau personal, întru zugrăvirea unei amintiri memorabile.
Călcăm şi prin grădinile ce îl înconjoară după care ne afundăm pe îngustele străduţe cu şaluri, feţe de masă din muşama şi alte marafeturi scoase la vânzare spre un alt important şi vizitat obiectiv, catedrala.
Edificiu de-a dreptul impozant care îţi blochează cuvintele de exclamaţie în cerul gurii şi doar mica schelă aflată pe acolo în vederea unei mici intervenţii de mentenanţă atentează puţin la a o cataloga prin adjective folosite la gradul de comparaţie superlativ absolut.
Interiorul e perfect şi nu ştiu dacă am intrat altădată într-o catedrală atât de luminoasă. Nu mă bag în detalii despre prezentarea capelei sau a prezbiteriului, a naosului sau altarului de teamă că, fiind un ageamiu, să nu ştirbesc din frumuseţea lăcaşului de cult.
Intrarea se face cu preţuri ce variază de la 2 la 15 euro (acces în toate locurile ce pot fi vizitate, de la camera arhiepiscopului până pe tavan).
La fel de frumoasă e şi Giardini Reali di Palermo, cu aleile largi, palmieri, garduri vii şi multă verdeaţă.
Ne îndreptăm de aici spre port, la care ajungem după un scurt intermezzo – că tot suntem în Italia – în Piazza Vucciria, acolo unde pe peretele unei clădiri este sculptat Genio, simbolul orasului, un înţelept în vârstă având un şarpe încolăcit în jurul braţului şi muşcându-i pieptul.
Pe alţi pereţi se mândresc ceva figuri mai recente şi intrate în graţiile sau conştiinţele celor care le desenează chipurile în graffiti.
La această oră piaţa se pregăteşte de închidere dar încă mai găseşti ceva produse şi locuri la mese. Dimineaţă va începe iarăşi forfota.
Plimbarea la apus prin port reprezintă o modalitate excelentă de a încheia ziua în duet, având în urechi serenadele interpretate de un grup ce se produce pe una dintre bărcile ancorate.
Alături de care se odihneşte Lisca Bianca, un cataraman construit între anii 1978-1981 la bordul căruia soţii Albeggiani au pornit în anul 1994 o călătorie de 3 ani în jurul lumii, parcurgând aproape 30.000 de mile.
Cea de-a doua încercare de a parcurge oceanele globului, începută în anul 1994, a fost întreruptă de moartea capului familiei iar ambarcaţiunea nu se mai află în centrul preocupărilor soţiei, astfel că intră într-un proces de continuă degradare.
Noroc cu programele şi fondurile comunitare care au permis procesul de restaurare ce permit ca în prezent corabiei să se legene mândră pe apele portului turistic.
Deja considerabil depăşite limitele fizice ale Adrianei, o conduc la pensiune iar eu pornesc o raită nocturnă prin Palermo. La lumina felinarelor, acesta îşi arată podoabele arhitecturale într-o reprezentaţie demnă de premii naţionale şi internaţionale. Sintetizată într-un singur cuvânt: feeric!
I-am descoperit această frumuseţe accidental, în timp ce mărşăluiam 5,2 kilometri dus-întors spre un obiectiv setat a fi vizitat încă de acasă şi despre a cărui construcţie aflasem din romanul “Leii Siciliei” . Ulterior, dorind să mă conving că Villino Florio (palatul lui Ignazio Florio jr.) nu e doar ficţiune, l-am căutat pe internet iar când am văzut forma sa am ştiut că musai trebuie să ajung să îl admir şi de aproape.
Deşi intrarea este gratuită, ora târzie la care am ajuns m-a văduvit de posibilitatea trecerii prin camerele şi dependinţele interioare. M-am mulţumit să îi admir silueta din stradă şi să o anunţ pe @doinafil că acesta este obiectivul pentru care am umblat de nebun şi de unul singur pe străzi.
Sincer să fiu, mi se întâmplă să îmi impun asemenea ştachete (idei nebuneşti) în concedii: obiective sau peisaje la care să ajung de unul singur când Adriana încearcă să se odihnească pentru traseul ce urmează a doua zi sau să plec şi să mă întorc dimineaţa până încă ea nu s-a trezit.
Datorită acestei plimbări am redescoperit Teatrul Massimo şi Fontana Pretoria sub alte auspicii luminoase, mult mai atrăgătoare decât ziua. Nu putea lipsi incursiunea către gara ce se poate constitui oricând într-o emblemă a măiestriei proiectanţilor şi constructorilor, aşezată în panoplia ce încerc să mi-o îmbogăţesc de pe unde umblăm.
De la liniştea plimbării de seară, peste 12 ore ne avântăm în hărmălaia din Mercato di Ballaro. Sau să rectific în spectacol?
M-am lăsat dus de paşi prin multe asemenea locuri, dar ce am observat aici mă fascinează prin locaţie şi marketing stradal, prin logorea vânzătorilor.
Ne alăturăm şuvoaielor de turişti împletiţi cu localnici plecaţi la cumpărături şi mărşăluim printre tarabele cu ridichi şi ceapă verde, ori banane şi portocale roşii, trecând pe lângă standurile alăturate de fructe de mare cu ciorapi şi lenjerie intimă sau adulmecând preparatele deja făcute la grătar.
Nu ai cum ieşi din furnicar fără achiziţii. Nu din cauza foamei ci a poftei. Şi nu le mâncăm acum ci mai târziu, că ziua e lungă şi avem de umblat.
Trimis de Marius 72 in 04.04.24 15:32:19
- Alte destinații turistice prin care a fost: Federaţia Rusă, Austria, Belgia, Franţa, Croaţia, Estonia, Ucraina, Moldova, Spania, Germania, Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Irlanda, Irlanda de Nord, Turcia, Grecia, Malta, Iordania, Portugalia, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Anglia, Scoția, Țara Galilor, Olanda, Slovenia, Vietnam
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Marius 72); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Si uite asa, la ceas de seara, am pornit la pas, cu ceva pasi in spatele vostru sa vizitez Palermo si vreau sa spun ca tare mi-a placut si daca o fi sa ajung acolo apoi singurul ghid va fi articolul de fata.
Frumos stii sa-ti iei cu tine ascultatorii si sa-i faci sa tina pasul!
Multumesc pentru plimbare si pentru toate detaliile oferite la fiecare obiectiv! Pacat ca pozele nu au gust si miros...
Rog așteptați...
@Marius 72: Mărturisesc că în ignoranța mea nu prea m-a mânat curiozitatea despre sudul Italiei și ca atare, aveam cam aceeași impresie ca și tine despre Sicilia, în general. Sărăcie, mafie, trai exclusiv din agricultură.
După ce-am citit articolul și m-am uitat la fotografii (catedrala aia arată într-un mare fel și nu numai ea) am ajuns la concluzia că scrierile tale despre această zonă sunt într-un fel distrugătoare de” mituri” 
.
De curiozitate, cam cât” bagi” pe zi în astfel de excursii? 15 kilometri? 20?
@Marius 72: Pentru mine Palermo a fost și... nu a fost o surpriză. Îl vizitasem cu câțiva înainte, dar preț de doar câteva ore, de ajuns însă că să-mi dau seama că în spatele proastei sale reputații se ascund adevărate comori.
Pe care le-am descoperit pe îndelete la a doua descindere, de data aceasta întinsă pe parcursul unei săptămâni întregi, în care, ce-i drept, am vizitat cu mașina închiriată și alte locuri siciliene la fel de superbe și interesante.
În Palermo m-au impresionat nu doar monumentele arabo-normande, ci și portul, străduțele înguste și pline de viață sau cele trei piețe renumite, obiective turistice în sine. De altfel, am locuit într-un apartament chiar în "buza" pieței Ballaro, cea mai animată și mai autentică dintre toate.
Palermo merită văzut, auzit și gustat... fără prejudecăți.
Felicitări pentru review și aștept continuarea (sau continuările).
Ai scris tare frumos despre Palermo și te felicit pentru aceasta! 👋
Pozele - chiar dacă unele sunt puțin mai întunecate, datorită orelor după amiezii în care au fost făcute - tot au reușit să arate frumusețea clădirilor și a locurilor pe care le-ai văzut și imortalizat!
Teatrul Massimo și Catedrala sunt superbe!!! Ar fi fost păcat să nu fie trecute în Patrimoniu!
Referitor la drumul de
”... 5,2 kilometri dus-întors spre un obiectiv setat a fi vizitat încă de acasă...
,
(să spunem că este vorba de „Villino Florio” , cel din poza P19), îmi pare rău că ai ratat vizita lui la interior! Se pare că două zile nu ți-au fost îndeajuns pentru ce ți-ai propus să vezi!
”Deşi intrarea este gratuită, ora târzie la care am ajuns m-a văduvit de posibilitatea trecerii prin camerele şi dependinţele interioare. M-am mulţumit să îi admir silueta din stradă şi să o anunţ pe @doinafil că acesta este obiectivul pentru care am umblat de nebun şi de unul singur pe străzi
Poate că aceeași dorință de a-l vizita o voi avea și eu după terminarea cărții și - cine știe - 
poate că voi reuși să ajung și eu la Palermo, mânată de aceleași dorințe ca și tine!
Dacă vom fi sănătoși îmi promit - de pe acum chiar - să merg anul viitor să vizitez și eu Palermo! La fel de mult îmi doresc să ajung și în Sardenia!
Felicitări încă odată pentru articol și poze! 👋... și... bineînțeles, nelipsiții 
@Pușcașu Marin: 😂
Traseele - atât cele cu mașina cât și cele pedestre - mi le cam calculez de acasă. Dar, cred că și ta voi e identic, nu prea se respectă distanțele. 🙂
Incerc sa fiu cat mai exact în calculul drumețiilor întrucât e important să îți pregătești/adaptezi și conținutul rucsacului.
Prin orașe nu avem limite: hai și pe străduța asta, ne avântăm până pe colina aceea, ne afundăm și în gangul celălalt...
De obicei, baremul e rezistența Adrianei și expresia "acum chiar nu mai pot, hai la cazare! ". Sunt cazuri în care o conduc la cameră și eu mă întorc pe străzi.
Referitor la distanțe, nu am calculat prea des kilometrii parcurși dar, fie vorba intre noi, încep să mă simt bine după ce trec de 10. 😋
Am scris într-un articol - și nu mai știu care - că am atins într-una din zile (dacă mai rețin eu bine) cifra de 33.000 pași. Asta dă vreo 23-24 km la numărul încălțămintei mele... Ceea ce nu e prea mult, că și duminica trecută am parcurs 22 km pe Via Transilvanica.
Eu aș circula pe jos de dimineața până seara din dorința de a vedea cât mai mult.
Umblăm mult și soția are o vorbă, devenită deja tradiție: după fiecare sejur își ia două sau trei zile de concediu de odihnă! 😅
Dar nu se lasă! Uită oboseala și așteaptă următoarea plecare...
@Marius 72:” Jucăm” în ligi diferite la capitolul mers pe jos. După ce-am citit ecoul tău, cred că eu sunt undeva prin liga a treia, a patra, tu ești prin Liga Campionilor. Sau, mai plastic spus, am zis eu mai demult printr-un articol, eu sunt un fel de” Gleznă Bleagă” , tu ești” Talpă Iute” .
Recordul meu absolut e de 23,000 de pași, vreo 16 kilometri, în Londra, dar mai mult de jumătate singur. Cam din aceleași motive ca și în cazul tău. Doamna mea a zis” Go Planet, go, io mă bag la parcare” .
Citind articolele tale de-a lungul timpului, am văzut că sunteți genul de turiști care iubiți drumețiile și plimbările, mai ales în natură. Noi... mai sedentari. Adică aproape tot anul pe lângă casă. În vacanță, da. Băgăm și noi. Dar ca s-o” păcălesc” pe soția mea cu mersul pe jos, e musai ca vacanța să aibă la sfârșit ceva zile de stat la plajă și la bălăceală. Că profit și eu de asta... e bonus
Ideea e că suntem diferiți ca stil de a face turism, însă pasiunea călătoritului e aceeași. Asta e important.
@DOINITA: Nu mă lua drept ghid că poate tu vezi altfel locurile și apoi, poate, bombănești ceva la adresa mea🥰
Mă bucur dacă am reușit să îți mențin interesul pe întreg traseul!
@Carmen Ion: Întâmplarea face ca în documentarea despre Sicilia să fi alocat cea mai redusă atenție tocmai capitalei.
Am zis că mergem să vedem ce vom găsi pe acolo și ne ajustăm programul la fața locului. Îmi propusesem să văd neapărat teatrul și vila lui Ignazio, la a căror construcții "participasem efectiv" prin intermediul personajelor romanului.
Restul a fost la liber.
Însă odată intrat pe Via Maqueda am rămas impresionat de ce au putut oamenii ăia să construiască.
Mai sunt vreo două articole în tolbă că, deh! , se termină concediul...
@doinafil: Mulțumesc de aprecieri!
Venite de la o deținătoare de jumătate de statuetă 🥰 sunt cu atât mai prețioase!
Dacă poți completa Sicilia cu Sardinia, ai avea chiar un concediu de vis!!
Încă o dată vreau să îți spun că am unele emoții referitoare la lectura romanului și sper să îți crească apetitul de Sicilia după ce îl citești.
@Pușcașu Marin: Mi-am propus ca luna viitoare să "îmi calc in picioare" recordul și să îmi serbez aniversarea printr-o drumeție de o zi pe Via Transilvanica având numărul kilometrilor egal cu cel al anilor.
@Pușcașu Marin: Nu mă întineri chiar cu jumătate de viață! 😂
@Marius 72: Eh, în play-off se-njumătățesc. Sau, de la o vârstă-ncolo, aceasta se exprimă cu câți ani ai” pe-un picior”
@Marius 72: Citesc despre Palermo, cel mai frumos oraș al celei mai mari insule din Mediterana, nu doar pentru că este un oraș splendid, cu arhitectură veche și cu o istorie la fel de veche.
Palermo este și pentru noi, românii, un nume de rezonanță știut fiind că acolo se află casa în care și-a trăit ultimele zile - exilat și bolnav- revoluționarul român, istoricul și scriitorul patriot Nicolae Bălcescu. Am fost la Palermo acum câțiva ani, dar nu doar că nu am văzut această casă, dar nici măcar nu s-a amintit despre ea. La întoarcerea în țară am aflat că este amplasată chiar lângă port, în imediata vecinătate a promenadei. Aș fi vrut să știu dacă vreun român aflat în vizită în Palermo a descoperit această casă (un fost mic hotel).
De asemenea, aș fi vrut să aflu dacă vreun român a avut cutezanța și tăria sufletească de a vizita Catacombele călugărilor capucini, situate în Piazza Cappuccini, un loc macabru, doar pentru cei tari de inimă. Noi, în grup, nu l-am vizitat, dar ceea ce m-a surprins a fost că ghida nici nu ne-a pomenit despre acest obiectiv mai puțin obișnuit. Majoritatea programelor turistice ale agențiilor din România includ în prezent și acest obiectiv, dar nu știu dacă chiar se vizitează sau măcar se alocă timpul necesar pentru ca cei curioși să-l poată vizita.
Sunt în posesia unui DVD "Sicilia - Catacombele călugărilor capucini", suport material care m-a ajutat să scriu câteva rânduri despre acest obiectiv în mai vechiul meu articol Palermo - văzut și nevăzut.
Prima înmormântare (călugărul Silvestro da Gubbio) a fost la 16 octombrie 1599, iar ultima - deși înmormântările se sistaseră din 1881, a fost în 1920 (micuța Rosalia Lombardo, născută în Palermo, decedată la numai doi ani).
Poate că nu a fost chiar potrivit a aminti despre aceste două obiective, mai puțin obișnuite, dar - în opinia mea - românii care ajung la Palermo ar trebui să știe măcar că ele există acolo.
@iulianic: Sincer, nu știam de existența lor.
Dacă aș fi aflat de casa lui Bălcescu, cu siguranță aș fi vrut să o văd.
Poate la catacombe nu aș fi mers întrucât însăși denumirea lor îmi produce unele furnicături pe spate...
Îți mulțumesc pentru utilele completări și sper că cei care ajung în viitor la Palermo să aibă în vedere și frântura de românism prezentă acolo.
@Marius 72: Din câte știu eu, clădirea în care Nicolae Bălcescu și-a trăit ultimele zile nu este o casă memorială, un muzeu. Are doar o plăcuță comemorativă la exterior care menționează faptul că revoluționarul român a locuit și a murit acolo. De asemenea, la exterior este un mic bust al lui Nicolae Bălcescu. Regret că agențiile turistice care duc români la Palermo nu discută despre asta. Ghizii parcă sunt mai interesați de alte cele.
@iulianic: Am postat zilele trecute un ecou la un articol scris de @Puscasu Marin în care mi-am prezentat părerea despre agențiile românești de turism.
Chiar dacă voi fi atacat sau ponegrit, nu îmi voi schimba părerea.
Enorma majoritate a acestora doar preiau programele altor agenții internaționale și nu fac nimic în plus pentru turiștii români care ar putea manifesta interes și pentru locații precum cele prezentate de tine.
Sunt convins că, aidoma mie, și alte persoane ar fi fost interesate de casa în care a trăit o perioadă Bălcescu. E o chestiune de mândrie națională.
Slaba calitate a serviciilor oferite de agențiile de turism mă determină să îmi planific singur concediile. Am fost doar de 2 ori cu agenție, o dată în Grecia și am întâlnit ghidul doar în prima și ultima zi, și a doua oară în Capadocia, acolo unde am beneficiat de serviciile unui excelent ghid turc, fost student în România.
Nu am întâlnit sau auzit în România că o agenție să îți alcătuiască o ofertă personalizată de sejur. Nu zic că nu există, am afirmat doar că nu am întâlnit eu.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2019 Pentru prima dată, câteva ore în Palermo — scris în 30.11.19 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Pe țărm și prin împrejurimi — scris în 29.08.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Grandoare și rafinament în centro storico — scris în 28.08.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O moștenire fabuloasă: Palermo arabo-normand. Partea a II-a — scris în 14.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O moștenire fabuloasă: Palermo arabo-normand. Partea I — scris în 13.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Bella Sicilia, bello Palermo — scris în 02.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Weekend in Palermo — scris în 24.11.18 de mihaela_predoiu din CONSTANţA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată