Ouranoupoli – poarta Athosului

TIPĂREȘTE

Nu am mai fost în Grecia toamna, dar orice lucru are un început. Drumurile m-au purtat pe unul din cele trei brațe ale peninsulei Halkidiki, și anume pe Athos. Am ajuns în Ouranoupoli, o așezare veche, apărută înainte de epoca mănăstirilor athonite.

Scurt istoric. Urmele unui oraș străvechi au fost descoperite în mare, existând posibilitatea ca aceste vestigii să aparțină vechiul Ouranoupoli = „Orașul din Cer” . Monedele descoperite de arheologi, bătute în această așezare, au pe o față un soare, pe cealaltă pe Afrodita Urania, certificând importanța orașului, cât și existența unui cult păgân aparte. După atestarea documentară a mănăstirii Vatopedi (secolul al X-lea), anticul Ouranoupoli devine domeniu al mănăstirii athonite, cunoscut sub numele Prosforion. În această epocă este construit turnul bizantin de apărare împotriva piraților, devenit simbol al localității.

În 1922 sunt aduși aici refugiații greci din Asia Mică, iar după 1946 așezarea recapătă numele de Ouranoupoli (oficializat mult mai târziu), cu trimitere directă la faptul că aici este poarta către Sfântul Munte Athos. Ca fapt divers, până în 1959 nu exista un drum de acces către această așezare, el fiind realizat manual, de către localnici, între anii 1947-1959.

Lărgirea drumului pentru autoturisme și autocare aduce primii turiști – în esență, pelerini la Muntele Athos, care se cazau în casele localnicilor. După 1990 satul pescăresc Ouranoupoli capătă încet-încet aerul unei stațiuni de litoral.

Ce am văzut în Ouranoupoli

În această perioadă contemporană așezarea „trăiește” de pe urma pelerinilor la Muntele Athos și a turiștilor care vin să facă croaziere în jurul Sfântului Munte, mai puțin din turism estival. Până a ajunge în centrul satului și la port, loc de efervescență totală, se trece pe lângă câteva grupuri de vile care oferă cazare turiștilor/pelerinilor. În Ouranoupoli există două parcări mari, contra cost, una lângă Biroul Pelerinilor, alta, foarte mare, în capătul satului. În rest, după cum știu cei care merg în Grecia, cam greu cu locurile de parcare, chiar și la locurile de cazare.

Așezarea este amplasată pe o coastă care coboară ușor spre mare până în zona portului. Artera principală (Επαρ. Οδ. Ιερισού) trece prin apropierea portului și a falezei pietonale, prin piațeta de la turnul bizantin, apoi urmează țărmul până în parcarea cea mare. De-a lungul acestei artere sunt mai multe magazine de tot felul, de la micile supermarketuri, la prăvăliile cu suveniruri și mult căutatele magazine bisericești.

Piațeta concentrează în jurul ei mai multe activități: stația de autobuz Ktel (către Salonic), turnul bizantin – azi muzeu, cafenele și mici restaurante, precum și câteva magazine cu obiecte religioase (icoane, brățări, tămâie, mir etc. / unele aduse de la mănăstiri de pe Muntele Athos).

Biroul de Pelerinaje (Γραφείο Προσκυνητών Αγίου Όρους) se află pe o alee laterală, loc pe unde se coboară spre faleza pietonală. Este locul unde la 6 dimineața grupurile de pelerini, numai bărbați, așteaptă să ridice diamonitirionul, actul administrative official care permite trecerea pe Sfântul Munte. Lângă acest birou se află casa de bilete pentru feribot și cursele maritime rapide.

Faleza pietonală este înțesată de restaurante și terase unde se pot degusta arhicunoscutele preparate grecești. O bună parte din personalul acestor unități de alimentație publică cunoaște cât de cât limba română sau măcar câteva cuvinte de bază. Noi am mâncat la Waves Coffee & Food de vreo două ori, iar altădată am luat un gyros pita (5 Euro) de la un fast food din piațeta centrală.

Din zona cazării – Panorama Spa Hotel (vezi impresii), am coborât pe o potecă amenajată (scări, bănci, coșuri de gunoi) spre Paralia Ouranoupoli (una dintre plaje). Plaja este un mix de nisip fin și pietre de dimensiuni mari, prezente și pe anumite porțiuni la intrare în apă, iar culoarea mării este ireală. În dreapta vedem o zonă de pietre de mari dimensiuni, care barează accesul către o plajă mică, izolată, iar în stânga avem o priveliște frumoasă spre turnul bizantin și portul din Ouranoupoli. În fața noastră vedem insula Ammouliani, cu așezarea omonimă.

Turnul bizantin al Prosforionului

Masiva construcție din piatră a devenit simbolul localității, al brațului „civil” al Athosului. Chiar înainte de a ajunge în Ouranoupoli zărești turnul înălându-se pe malul mării. Ridicat în prima jumătate a anilor 1300, atunci când așezarea purta numele de Prosforion și era domeniu mănăstiresc al mănăstirii Vatopedu.

Sub stăpânirea otomană turnului i-au fost adăugate etajele superioare și a fost construită curtea fortificată (barbacana). Rolul defensiv al turnului se stinge treptat și încăperile devin locuințe pentru călugării care administrau de la fața locului domeniul mănăstiresc. În secolul al XIX-lea apar construcții noi pe lângă turn: o presă de măsline și o moară, un cuptor, grajduri, un atelier de fierărie și două case mari unde locuiau muncitorii civili.

Cu prilejul schimbului de populație din 1922 mii de refugiați greci au sosit în zonă și s-au adăpostit inițial în clădirile din jurul turnului, fondând practic localitatea modernă Ouranoupoli. Am fost captivat de informația conform căreia, în 1928, un cuplu de umaniști și scriitori anglo-australieni, Sydney și Joice Loch, au sosit în zonă ca membri ai unei organizații de caritate și s-au mutat chiar în interiorul turnului bizantin. Cuplul a locuit acolo timp de peste 50 de ani, contribuind la ridicarea economică, socială și culturală a comunității. Joice Loch a locuit în turn până la moartea sa, în 1982.

P. S. Soții Loch au legătură și cu România, ei fiind prezenți la București în 1940 și contribuind activ la evacuarea a circa 1000 de persoane (polonezi și 50 de orfani evrei), pe Marea Neagră, de la Constanța la Istanbul (en.wikipedia.org/wiki/Joi ... _NanKivell_Loch).

Turnul bizantin ajunge în administrarea Ministerului Culturii care organizează în interiorul său Muzeul Prosforion. Aș fi dorit să vizitez acest muzeu, dar o hârtie afișată pe ușă ne informează că este închis pe motive de restaurare. M-am învârtit în jurul construcției masive, am fotografiat balcoanele de lemn și gurile pe unde era aruncate lichidele fierbinți, meterezele de tragere și hornurile de pe acoperiș. Am citit că expoziția permanentă conține artefacte descoperite în timpul săpăturilor arheologice din zonă, obiecte precreștine și creștine din peninsula Halkidiki și de la mănăstirea ruinată Zygos (aflată în apropierea frontierei cu Muntele Athos) și o secțiune dedicată familiei Loch.

În concluzie, Ouranoupoli este o așezare tipic grecească, cu străduțe înguste, căsuțe tradiționale pe ici-colo, flori, vestigii istorice, port și restaurante pe malul mării. M-am plimbat prin localitate, pe malul mării, pe plajă și în jurul turnului, m-am simțit bine în acest loc.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI