De la Alesund la Bergen prin satele Norvegiei

TIPĂREȘTE

După o zi de relaxare - petrecerea dimineţii în natură, mersul cu bicicleta şi apoi plimbarea prin cel mai frumos oraş norvegian – urmează una în care vom străbate 420 de kilometri pentru a ajunge la marginea celei mai atrăgătoare, pentru turişti, localităţi din Ţara Fiordurilor, respectiv Bergen.

La o primă vedere, distanţa pare lungă, obositoare şi ai impresia unei de zile în care îţi este impus un marş forţat. Departe de tot această percepţie!

Şoselele sunt excelente – deşi nu circuli pe autostrăzi să poţi goni -, peisajele de vis iar ziua extrem de lungă, cu un soare ce îţi oferă companie până după ora 22. Aşa că ai timp să faci popasuri şi să te poţi bucura de ceea ce îţi iese în cale, mai ales dacă ai parte şi de o zi însorită, precum am avut noi.

Spre Bergen există mai multe căi interesante, iar E 39 este drumul principal prin fiorduri. Alternativ, se poate merge până la Byrkjelo, folosind RV 60 prin Loen şi Olden, cu o şosea ce vă va conduce pe malul fiordului Innvikfjorden kilometrii întregi pentru a reveni pe E 39.

Dacă începeţi călătoria pe RV 61 veţi avea ocazia să admiraţi zonele de coasta şi localităţile Sunnmøre - Vanylven, Fosnavåg, Ulsteinvik şi Hareid.

Dacă se merge doar pe E39, e de trecut cu ferry la Solavagen – Festoya (preţ 140 coroane) şi Lavik – Ytre Oppedal (ferry e la interval de 20 min, preţ 109 coroane).

Noi am plecat pe E 39 iar după Grodas dat am intrat RV 60 şi am oprit prima oară la Loen.

O localitate micuţă, pe malul fiordului, cunoscută pentru una dintre cele mai atrăgătoare noi construcţii, şi anume Loen Skylift, inaugurată în mai 2017 de către însăşi Majestatea Sa, Regina Norvegiei.

În doar 5 minute telefericul te urcă la o altitudine de 1.011 metri iar de acolo există posibilitatea de a pleca în drumeţii vara sau cu schiurile iarna. Plus o panoramă de vis, de 210 grade, către lacurile glaciare, munţii dimprejur şi fiordurile de dedesubt.

Programul de funcţionare este între orele 10 – 19, vinerea şi sâmbăta cu o prelungire până la ora 22, iar preţul unui tichet este acum de 390 coroane un drum sau 530 coroane dus – întors pentru un adult, mai mare cu 10 coroane faţă de anul 2019. Pentru încă 150 coroane cei dornici îşi pot lua bicicletele cu ei şi vor avea parte de o pedalare superbă, iar cei care au căţei pot plăti încă 75 coroane şi îşi urcă patrupedele să respire aer ozonat.

Nu am urcat întrucât nu identificasem locul în căutările mele pentru elaborarea planului de călătorie ci doar la faţa locului, dar ofer aceste detalii pentru cei interesaţi, ba chiar îl recomand pentru a nu regreta ulterior, aidoma mie.

Regretul a mai fost potolit de plimbarea la pas relaxant prin mica localitate aşezată pe malul fiordului precum şi de peisajul de supremă tihnă cu biserica albă şi casele având în spate munţii înalţi şi împăduriţi până la o anumită altitudine iar de acolo făcând loc crestelor golaşe acoperite parţial de zăpadă.

Satul în sine, de poveste... Dar de o poveste ce o las să răzbată din fotografii, oarecum temător a scrie prea mult şi a reduce din starea de visare trăită pe uliţele acestuia.

Câmpuri cosite şi mici livezi cu vreo cîţiva meri aliniaţi pe sârme reprezintă, cred, singura ocupaţie agricolă a oamenilor locului, iar calitatea muncii prestate în micuţele tarlale dintre apă şi munţi oferă o imagine pe care ai dori să o contempli la nesfârşit.

Urcăm până la biserica situată pe deluşorul cel mai înalt din sat. Din lemn vopsit în alb imaculat, lăcaşul de cult este înconjurat de crucile din marmură neagră sau piatră ale localnicilor ce se odihnesc sub tăpşanul de iarbă verde şi având lângă ele flori mici şi foarte colorate. Nu vă imaginaţi mausoleele din cimitirile noastre! Ce am văzut acolo sunt întru pomenirea dispăruţilor şi nu a falei urmaşilor lorşi transmit o impresie de serenitate...

Pornim mai departe iar după serpentine, soare deasupra şi culmi înzăpezite ni se deschide privirii o capododeră vizuală. Sau, mai bine zis, o alta din salba nordică.

Înconjurat de munţi, pe un fond preponderent verde delimitat doar în partea superioară de albastrul cerului şi puţin din cenuşiul unor nori iviţi pentru a mări contrastul vizual, îşi duce traiul molcolm satul Byrkjelo cu cei 286 de locuitori ai săi.

Nu ai cum să treci mai departe fără a opri maşina şi a privi clipe bune imaginea acestuia.

Aceeaşi impresie de linişte persistă şi când îl străbatem, doar o mică şi scurtă agitaţie stârnim când alimentăm. În sensul că are loc o activitate, că cineva se mişcă...

Continuăm pe drumul paralel cu râul, ambele reuşind să se furişeze printre munţii maiestuoşi şi să-şi facă loc pentru a ne conduce către următorul ferry dintre Lavik şi Ytre Oppedal, ultimul mijloc de transport de acest soi folosit în călătoria noastră.

Ne apropiem de Bergen iar E 39, după atâta amabilitate prin care a oferit vederii noastre cadre naturale de vis, devine mai zgârcit, ba chiar intră sub pământ şi ne transportă subteran odată ce trecem de zonele periferice ale cunoscutului oraş, ocazie de a observa prima oară intersecţii suspendate într-un tunel.

Ziua de mâine e rezervată oraşului de suprafaţă...

---

VIZUALIZĂRI: 1014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI