Odată-n viaţă.

TIPĂREȘTE

Încă de cum am vizionat premiera ultimului film din seria Bond mi-a sărit în ochi şoseaua pe care s-au filmat unele scene.

De câţiva ani am această pasiune, să conduc prin locuri catalogate ca "scenice", poate datorită faptului că am apucat a conduce prin nenumărate astfel de locuri în Elveţia sau Austria, plus bineînţeles Transfăgărăşanul la noi.

Ajuns acasă după film am inspectat ce şi cum cu celebra şosea, votată în anumite topuri de specialitate ani la rând ca cea mai cea din lume.

Folosind Google, am aflat destule despre, de unde pleacă, unde se termină, şi alte chestii edificatoare.

Pe anumite forumuri de discuţii se oferă posibilităţi de a ajunge la şoseaua respectivă, aflată pe latura vestică a Norvegiei.

Cel mai indicat este de zburat pe unul dintre cele trei aeroporturi din zonă, bine, mă refer la doar câteva zeci sau o sută şi de kilometri distanţă.

Alesund, Molde sau Kristiansund.

Pe oricare dintre acestea sunt zboruri internaţionale sau, ceea ce ar fi trebuit să fac şi eu, cel care am aterizat pe Oslo, să iau o cursă internă Oslo- unul din cele trei.

Având cinci zile la dispoziţie, noi am decis să zburăm la Oslo, de acolo să închiriem maşină, apoi să conducem spre Nord.

Ideea în sine nu e rea, dar, puţin recomandată pe timp de iarnă.

Ori noi am prins o iarnă din acelea adevărate, în cele câteva zile petrecute acolo.

Deşi între Oslo şi Molde, locaţia unde am decis să stabilim baza pentru asaltul final asupra obiectivului sunt doar 500 de Km, nu am reuşit să-i parcurgem într-un go.

Bine, am fi putut dar, nu se merită.

La ora patru jumate cinci se întunecă, zăpada acoperă şoseaua, semnele de demarcaţie nu prea se mai văd, şi te ghidezi mai mult după luminile celor din sens opus.

Am condus deci doar până la Dovre, intenţia iniţială a fost să oprim la Lillehamer dar era prea aproape de Oslo.

Acum, păcat mi-ar fi să spun că am luat o decizie eronată în a conduce în loc de a zbura. Practic, cum te apropii de partea finală a drumului, conduci prin locuri de vis.

În Norvegia, porţiunea de autostradă cu două benzi a durat cam 100 km, apoi doar o singură bandă.

Limita maximă de viteză este 90 km-oră, dar spre nord se reduce la 80, cu porţiuni unde scade succesiv până la 40 chiar.

Să spun că TOATĂ lumea respecta limita de viteză.

Am stat aşadar cazaţi o noapte la un motel la şosea, la Dovre, în ceea ce am înţeles că vara este o locaţie full, cu loc de camping. Am fost singurii oaspeţi, şi era deschis deoarece gazdele locuiau acolo. Am fost întrebaţi când am făcut check inul la ce oră vrem micul dejun, menţionându-ni-se că va trebui să respectăm ora căci, proprietarul se va trezi special spre a ne face nouă pârtie.

Într-adevăr, dimineaţa părea că suntem într-un basm, o feerie albă, desigur, nu prea încurajatoare când mai ai de condus aproape 200 de kilometri.

În Norvegia autostrada se plăteşte gen pay as you go, cu indicaţii clare de unde plăteşti şi cât costă.

Totul, cel puţin la maşinile închiriate, se face electronic, inclusiv trecerile cu feribotul, adică ţi se scanează numărul, plata se face din suma de bani oprită de către operatorul de la care ai luat bibiul pe cardul de credit.

Dus/întors Oslo/Molde am dat cam 75 de Euro, plus desigur benzina aferentă.

Am ales Molde în loc de Alesund dintr-un singur motiv.

Hotelul Scandic Seilet. Când am văzut unde e, ce vederi are, am intrat şi luat camera pentru două nopţi, cameră dublă superioară cu balcon.

În Norvegia este foarte indicat să iei hotel cu mic dejun inclus. Am trimis apoi un mesaj hotelului în care le-am explicat alea alea, incluzând că este o excursie ocazionată de sărbătorirea aniversării căsătoriei noastre.

Aşa că, ajungând acolo şi în zi de Duminică, zi destul de "slabă" dpdv hotelier, cu bucurie mare am aflat că ne-au făcut dragii de ei un free upgrade la Molden Suite, un mic apartament practic, aflat la etajul 13. Când am prospectat ce am putea face în Molde, cel mai des şi pe locul unu apărea vizionarea celor 222 de vârfuri de munţi/fiorduri din lanţul muntos.

Well, bucuria ochiului de pe balconul nostru tati.

Adică nu-ţi venea să mai ieşi din cameră.

A doua zi am condus spre destinaţia finală.

Acum, dacă pui pe Google Kristiansund cu plecare din Molde, vei fi luat pe ruta mai rapidă, desigur, fcţie de setări, dar vei rata Atlantic Ocean Road.

Am pus aşadar Vevang, dar ideal este să urmăreşi ruta 64.

Experienţa este unică odată ajuns acolo.

Am parcat, făcut poze, fiind rece eram cam singurii de pe acolo.

Citisem chiar că, pe lângă că este una dintre cele mai pitoreşti şosele din lume, este şi una dintre cele mai primejdioase, datorită vremii impredictibile şi a vânturilor care pot produce valuri care eventual se sparg de podurile pe care le traversezi tu cu maşina.

Din fericire, deşi rece, nu am avut parte de aşa ceva.

Am făcut o tură dus, una întors, deh, fomist tati, apoi am dat bătaie spre Kristiansund.

La intrarea în oraş am trecut printr-unul dintre cele mai lungi tuneluri subacvatice, 5.7 kilometri, aflat la o adâncime de 250 de metri sub apele oceanului, lucru ce l-a făcut de top ani buni. Construit în DOAR trei ani tati!

La Kristiansund am servit masa la un restaurant, căscat geana niţel, şi revenit spre Molde la hotel, de data aceasta alegând cealaltă rută. Pe la 16 :30, la doar vreo 50 de kilometri de Molde, vremea s-a zburlit deodată, un crivăţ cu fulguială de nu vedeai la 50 de metri în faţă tati.

Dar am ajuns cu bine.

Dacă în seara cazării la hotel am stat mai mult pe balcon la poze şi căscat ochii, acum tati... cu greu puteam deschide uşa balconului. Believe it or not, am sunat la recepţie şi am întrebat dacă... e totul OK, pe ăia i-a cam pufnit râsul gen, welcome to Norway iarna tati.

A doua zi, mic dejun şi la drum.

La fel, sperasem să o trag până la Oslo, dar am renunţat, ninsoarea abundentă ne-a prins la vreo 30 de kilometri de Lillehamer, aşa că am intrat şi cazat o noapte acolo.

Confirm, dacă mai era nevoie, că Norvegia este una dintre cele mai scumpe ţări din Europa, ba chiar cea mai scumpă dpmdv.

Dar, Atlantic Ocean Road, un vis al meu din "bucket list" realizat.

Oricine are de gând şi doreşte info, cu cea mai mare plăcere.

---

VIZUALIZĂRI: 1161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI