Opss! I did it again, o Norvegie, plină de norvegieni!

TIPĂREȘTE

O sa încep acest review cu o atenționare: nu vizitați Norvegia, dă dependență! Deci lăsând la o parte gluma, anul trecut din nou în luna august, „am comis-o din nou’’ dacă ar fi să citez o cunoscută cantăreața pop și așa cum atenționam, o dată ce ai vizitat această minunată țară nu poți să nu revii, ceva te cheamă, din nou mai ales că am la activ acum două vizite în această țara și tot nu pot spune că am vazut tot ce are Norvegia de oferit din punct de vedere turistic!

Dar sa încep cu începutul, ținta acestei noi vizite în acest an au fost insulele Lofoten, mai precis partea de sud la Svolvaer spre Å, (despre partea din nord a acestui arhipeleag deosebit vizitat in 2019, am scris aici). Deci am plecat din Piatra Neamț în data de 01.08.2021, cu o prima oprire la Brno, Cehia (oraș pe care l-am vizitat în toamna, urmează un reveiw și despre aventura din toamnă în Cehia), am ales de data asta sa mă deplasez spre Norvegia pe continent, deoarece am vrut să parcurg acea minune tehnică care leagă Danemarca de Suedia și anume podul Oresund.

Am stat la Cosmopolitan Bobycentrum Hotel, în Brno, un hotel fară nimic deosebit, doar că la restaurantul de langă hotel am mâncat un muchi de vită delicios.

A doua zi am plecat in viteză pe autostrada nou renovată dintre Brno si Praga spre Hamburg, unde aveam a doua noapte de cazare rezervată prin Booking, totul a mers foarte bine cu excepția centurii orașului Praga pe care se trece foarte greu, pe direcția Germania, fiind foarte aglomerată și centura orașului Berlin, pe care a avut loc un accident și navigația mașinii m-a dus prin Berlin, pe un traseu format din multe pasarele și tuneluri, pe unde am trecut foarte repede, dar la ieșirea dintr-un astfel de tunel, am vazut flash-ul camerei radar, viteza legala era de 60 km/h și eu aveam 80 km/h, dar se pare că mi-au dat un avertisment verbal deoarece până la această dată nu am primit nimic la poștă.

După aceste mici peripeții am ajuns la Hamburg, unde ne-am cazat la un Hotel Glinde, în apropiere de autostrada (orașul Hamburg, foarte frumos dealtfel, l-am vizitat altă dată când am avut un concediu în Germania).

Ziua urmatoare am plecat pe autostrada pe directia Copenhaga – Malmo – Oslo, unde aveam rezervare la Thon Hotel Triaden, un hotel amplasat la periferia orașului, nu intenționam să vizităm Oslo, deoarece l-am vizitat in prima parte a vizitei in Norvegia despre care am scris un review aici. Am trecut peste podul Oresund, după ce am trecut încă un pod spectaculos înainte de Copenhaga, podul Oresund fiind format de fapt inițial dintr-un tunel pe sub apă, după care ajungi pe o insulă de unde incepe podul propiu zis, care la mijlocul lui prin acei piloni poate fi comparat cu o catedrală! Senzația este deosebită și merită efortul financiar (trecerea pe pod se plătește) pentru acesata măcar o data în viată!

Dupa aceasta la pas vioi, cat permite legislația rutieră din Suedia si Norvegia (E6) adica viteza legala 110 km/h dar toata lumea merge cu 120 km/h, așa cum am spus și data trecută in țarile nordice se respectă viteza legala, foarte strict în localitați (dacă este 30 km/h se mege fix cu 30 km/h) și acolo unde sunt amplasate camere radar, dar în rest se merge în general cu 10 km/h in plus, adică dacă restricția este de 70 km/h se mege cu 80 km/h.

Am ajuns fară incidențe de trafic pâna la granița dintre Suedia si Norvegia, unde tot traficul de pe autostradă a fost dirijat într-o parcare mare și unde am fost împărțiți în două grupe norvegieni și străini, mașinile de Norvegia treceau mai repede, cele cu straini trebuiau sa prezinte certificatul Covid, dar toată trecerea nu a durat mai mult 15 minute și dealtfel a fost singurul loc unde a trebuit să arăt certificatul Covid. Aici trebuie să mentionez că Norvegia a fost cu granița inchisă pentru turiști din octombrie 2020 și pâna in 1 iulie 2021!

Surpriza cea mare a fost că odată ajuns în Norvegia am constatat că toate restricțiile legate de Covid erau abrogate, chiar și masca nu era obligatorie la interior, doar în Bergen am fost rugați de la recepția hotelului, să purtăm mască și manuși (puse la dispoziție) atunci cînd servim masa de la bufetul suedez amplasat în restaurant, dar să nu anticipăm.

Am ajuns pe la ora 23 Thon Hotel Triaden iar a doua zi după servirea micului dejun (toate hotelurile din Norvegia în care am fost cazați au servit un mic dejun foarte bun, consistent și foarte divers), am plecat spre urmatorul loc de cazare Radisson Blu Hotel, Trondheim Airport, nu aveam de gând să luăm vreun avion, dar a fost o cazare de tranzit (orașul Trondheim, l-am vizitat la întoarcere) în apropiere de E6 (drumul care leaga sudul Norvegiei de nord, ajunge până aproape de Nordkapp).

Și acum să vă descriu și o situație neplacută cu care m-am confruntat, chiar dacă August este lună de concedii în Europa de Vest și nu numai, în 2019, nu era aglomerat, probabil norvegienii s-au deplasat în concediu în Sud în țări mai calde gen Spania sau Portugalia, dar acum datorită restricțiilor date de pandemia Covid, au rămas toți în țară. Era plin de autorulote sau campere, pe E6, care se îndrepau spre Nord, rezultând un trafic foarte aglomerat și foarte lent (după Oslo spre Nord, nu mai sunt autostrazi, doar drumuri nationale cu limita in general de 70 km/h) și în plus prețurile în Norvegia au crescut cu aprox. 30% față de 2019.

In fine am ajuns după cîteva opriri pentru fotografii (mergînd la Nord spre Trondheim, peisajul norvegian devine din ce în ce mai spectaculos) la destinație la hotel, care era întradevăr chiar lîngă pista aeroportului, am vazut cateva decolări, fără zgomot hotelul fiind foarte bine antifonat. Am avut o experiență inedită cu parcarea mașinii, deoarece hotelul nu are parcare a trebuit să parchez în parcarea aeroportului unde am intrat fără sa fie vreo barieră de unde sa iau tichet ca la noi, până la urma am întrebat un localnic, care mi-a spus că se platește la plecare la un ecran touch-screen după ce introduc numarul mașinii, care a fost scanată de o camera la intrare.

A doua zi după mic-dejun, am mers în parcare unde am avut surpriza prețului, 30 euro, a fost cea mai scumpa parcare pe care am plătit-o pînă acum, cu excepția amenzii (da am mai luat o amenda de parcare, de 60 euro, dar să nu anticipam).

După aceasta am plecat spre Bodo, unde aveam rezervată cazare la Radisson Blu Hotel Bodø și de unde intenționam să luăm feribotul spre insulele Lofoten (socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, dar să nu anticipăm). Am ajuns pe lumina la Bodo, după ce am trecut de cercul polar și am stat circa o ora la complexul din aceasta zonă, am baut o cafea, am cumparat magneti și am facut un Tumul din pietre așa cum este obiceiul locului, pe platoul destinat aflat în spatele complexului. In 2019, nu am avut timp să stam prea mult aici, deși imaginile cu acel platou stâncos și munții din împrejurimi sunt impresionante, deoarece am fost sub amenințarea ploii, dar de această dată am avut o vreme superbă pe toata perioada vizitei în Norvegia (am avut 21 grade în Lofoten!). Am ales luna august, pentru concediu in Norvegia deoarece este cea mai secetoasa perioada pentru Norvegia (fiind o tara unde ploua mult vara).

După aceasta am continuat deplasarea spre Bodo, cu nenumarate opriri, deoarece întreg peisajul aflat la altitudine, este spectaculos și nu poți să nu te oprești pentru fotografii și filmări.

Am ajuns la Bodo pe lumină chiar dacă era ora 22, soarele era sus pe cer, a trecut linia orizontului pe la 23 sau 24 nu mai știu exact, oricum am prins un apus de soare grozav. După ce ne-am cazat am gasit un loc de parcare gratuit pe stradă lînga hotel (este gratuit peste tot în Norvegia între orele 20 – 8, pe stradă, dar pentru siguranță verificați înscrisurile existente la locurile de parcare) și apropo de parcare, acolo unde se plătea am folosit cu succes aplicația EassyPark, cu care am plătit la toate parcarile publice. După ce am parcat ne-am plimbat prin port și pe frumoasa faleză ce înconjoara portul, pâna a apus soarele, ne-am distrat cu un sistem de zgomote, amplasat in fața bibliotecii din Bodo (trebuia să apeși pe o pedală și în întreg centrul pietonal se auzeau niște râsăte molipsitoare și alte diverse zgomote și diverse expresii în norvegiana).

A doua zi am plecat de dimineața să vedem celebrul Saltstraumen, fară să ne informăm înainte când are de fapt loc fenomenul (vârtejuri uriașe care se formează la apariția fluxului și sub acel pod se pare ca apa curge invers). Am ajuns la fața locului și evident nu se producea fenomenul, dar locul și podul din zona sunt foarte frumoase, am facut evident fotografii și la întoarcere am vazut singurii reni, observați în această calatorie, deși semne de circulație cu atenție reni erau peste tot! De fapt sunt semne de circulatie pentru reni, oi, capre, doar pentru gaini nu am vazut!

După aceasta ne-am întors înapoi în Bodo și ne-am așezat la coada la feribot, aici am aflat ca de fapt pandemia a schimbat mult regulile pentru transportul pe apa la norvegieni, și anume la feriboturile care circula pe distante mari gen Bodo – Moskenes ruta care durează aproximativ trei ore, trebuie sa rezervi online, deoarece cel putin la ora pranzului și în august, sunt foarte aglomerate.

Am vazut cu aceasta ocazie și ce schimbari s-au produs în ceea ce priveste plata feribotului, în 2019 venea cineva la tine cand stateai la coadă și plateai cu cardul la un POS mobil, dar acum nu te mai intreba nimeni de plată, venea cineva la coada si îți fotografia nr. de la mașină uneori nici nu observai asta sau era scanat la intrare de o camera și atat, te urcai pe feribot și la destinație coborai. Am aflat după ce am facut două calatorii cu feribotul că pentru plată în interval de două saptămani de la călătorie trebuie sa te înregistrezi pe site-ul drumurilor naționale din Norvegia (feriboturile aparțin de drumurile nationale) autopass.no la secțiunea autovehicule străine care se gaseste destul de greu și să preautorizezi un card după care ei iți trag banii de pe card după fiecare călătorie.

In plus pe feribot pentru servitul mesei doar unde efectiv era mancare caldă era cineva sa te servească la un bufet și plăteai la urmă cu cardul, dar unde era bufet rece toată lumea mergea își lua mâncarea, scana codul de bare, după care plătea la POS cu cardul, nu era nimeni să supravegheze asta, as fi curios sa fie și în RO pe tren sau alte mijloace de transport sistemul asta, oare cât va funcționa!

Și dacă tot sântem la capitolul feribot, am mers și cu un feribot cu propulsie full electrică, care se încarcă la priză (de fapt o placa wireless) cand ajungea în port, senzația este deosebită, liniște deplină, nu vibrații, doar zgomotul valurilor!

Deci să revenim la Bodo, am stat la coadă pana a venit feribotul și evident nu am mai încăput căci au intrat mai întai cei cu rezervare, așa că pe la 13, am schimbat programul, am rezervat la Marina Hotel în Svolvaer și am plecat să luam feribotul spre insulele Lofoten din Skutvik și să reluam a doua zi călătoria spre Å, din locul unde o abandonasem in 2019.

Așa ca la pas rapid de melc, cu multe opriri pentru poze și findcă traficul era foarte lent am luat-o spre Skutvik și am parcurs cei 230 km în vreo patru ore, am ajuns pe la 17 în Skutvik și am mai stat și aici circa două ore pană a venit feribotul, care nu era de asta dată aglomerat și după 2,30 ore eram în Svolvaer, oraș considrat capitala arhipeleagului Lofoten. Ajunsi aici am mers la un supermarchet și ne-am luat ceva de mancare pentru seara (localitatea Skutvik este foarte mică, are un singur magazin foarte mic, de unde nu am putut cumpara decat câte o înghețată).

După care am mers la hotel, ne-am cazat (am mai stat aici și în 2019, parcă a fost mai bine acum, camera mai mare proaspat renovată și mic dejun bufet suedez, nu la pachet ca in 2019).

A doua zi am început călătoria spre Å, cea mai sudică localitate din arhipeleag pe E10 și prima oprire am făcut-o părasind la stanga E10, în deja celebara localitate Henningsvær, cu multe opriri, pentru foto și filmări, micul satuc pescăresc este de fapt o localitate așezată pe mai multe insule, unite prin poduri cu o singură bandă, dirijate de semafoare inteligente cu camere. A filmat si fotografiat și celebrul stadion, unic în felul său findcă se afla pe o insula!

Peisajul este deosebit de frumos, nu am cuvinte sa-l descriu, o sa las fotografiile sa spuna tot.

Apoi am luat-o din nou pe E10 spre sud cu multe opriri, de fapt iți vine să oprești din 10 în 10 km, atât de frumos este peisajul (acum că am parcurs tot arhipeleagul de la Nord la Sud, pot să vă confirm că partea de la Svolvaer pana la Å, este cea mai frumoasă și cea mai spectaculoasă sub aspectul reliefului). După ce am trecut podul Sundklakkbrua, am luat-o la stanga nu am urmat E10, pe drumul 815, pentru a merge cât mai mult pe malul mării și intradevăr nu am greșit peisajul te lasă fără cuvinte!

Distanța dintre Svolvaer și Å este de 132 km, dar cred că am facut cinci ore pana la Å, cu foarte multe opriri. La un moment dat am intrat din nou pe E10 în localitatea Leknes. Am ajuns apoi în localitatea Hamnoy de unde încep niște poduri spectaculoase înainte de a ajunge în localitatea Reine. Dupa multe opriri, am ajuns în Reine unde am intrat, este o localitate foarte mica, dar foarte frumoasa cu acele case rosii pe malul apei și bineânțeles și peisajul de jur imprejur te lasă fara cuvinte! Am băut o cafea la o terasă plină de norvegieni, care se bucurau de soare, (am prins așa cum am mentionat zile senine și pline de soare anul asta) în Lofoten era neobisnuit de cald, 21 grade (când ne gândim că Lofoten este mai la nord fața de Islanda!).

După această pauză ne-am continuat drumul spre Å și am mers pană s-a terminat efectiv drumul, în localitatea Å, (care este ca și numele foarte scurta!). Ne-am plimbat puțin prin localitate am făcut fotografii și după aceasta ne-am dus la un resturant local Brygga și am servit masa (fish and chips), apa plata și cafea vreo 50 euro, cam scump dar foarte bune toate și servirea ireprosabilă.

Ne-am deplasat apoi înapoi spre localitatea Moskenes de unde am luat la ora 19 feribotul spre Bodo, de data asta fără emoții, am ajuns la Bodo pe la 22,30 ore, ne-am cazat la Quality Hotel Ramsalt și apoi am parcat mașina undeva pe stradă langa hotel.

A doua zi am luat-o înapoi Trondheim, dar fară prea multe opriri, am mai stat înca o dată la complexul de la Artic Circle, dar doar pentru o cafea si de cateva ori pe drum in locuri pe care nu le observasem la venire spre Lofoten. Am parcurs cei 700 km in circa 11 ore, cu o pauză de masă la un han, aflat langă o benzinarie unde am mancat foarte bine și mult mai ieftin decat în Lofoten, din pacate nu i-am reținut numele, aici mâncau mulți norvegieni cu familiile, fiind o zi de duminică la prânz. Am ajuns la Trondheim pe la ora 22 și ne-am cazat la Radisson Blu Royal Garden Hotel, aflat foarte aproape de centrul orașului.

Și apropo de cazarile la hotel, mi s-a recomandat pe bună dreptate aici, în comentarii după excursia din 2019, că ar trebui să mă cazez la camping, deoarce este plină Norvegia de ele. Am observat că întradevăr sunt foarte multe camping-uri și care au și căsute, dar am observat că acesta sunt în general pentru 4 persoane și sunt în jur de 100 euro pe noapte, convenabil pentru patru persoane (noi eram doar doi). Marele dezavantaj pentru noi, al cazarii la camping, este faptul că nu poți să faci rezervare online și având în vedere că am facut între 500 și 1000 km pe zi având timpul limitat pentru această vacanță, am preferat confortul unei rezervari la hotel, ca să am unde dormi după o zi de condus, nu să caut cazare la sosire noaptea tarziu, chiar dacă această solutie este mai scumpă. Cred că cazarea la camping este bună pentru cei care nu se deplasează mult și au timp mai mult pentru vizită. De exemplu dacă aș fi stat o lună întreagă în Lofoten (ai ce sa faci aici o lună întreagă) era practic să stau la un camping de unde apoi să fac diverse deplasari.

A doua zi am mers pe jos, preț de patru ore și am vizitat centrul orasului Trondheim, având în vedere că eram cazați aproape de centru, chiar pe malul râului Nidelva. Ne-am plimbat întai pe malul râului și am admirat frumoasle case colorate în stil norvegian cu roșu și galben (case asemănătoare am mai vazut în Bergen) pană am ajuns la podul vechi cu portal roșu, care mie mi s-a părut că este un portal chinezesc, dar poate mă înșel, apoi am mers și am vizitat catedrala Nidaros care este întradevar impresionantă, este de fapt cea mai frumoasă catedrală vazută de mine în Norvegia. După aceasta am mers în piața centrală și apoi prin pietonalul din zona centrală ne-am întors la hotel.

Am plecat după aceasta pe E39 de data asta, spre alt obiectiv „must see’’ pe care l-am ratat în 2019 și anume Atlantic Ocean Road, acel drum care unește mai multe insulițe și care are niște poduri deosebite (unele imagini filmate aici pe cel mai spectaculos pod apar si in ultimul film cu Bond 007). Am ajuns la obiectiv după multe opriri, am renunțat din cauza vitezei mici de deplasare și evident a timpului lung de deplasare la vizitarea în acea zi a orașului Kristiansund, aflat in apropiere. Am parcurs întregul drum dus – întors cu mașina și ne-am oprit în patru puncte de view, foarte frumos amenajate, am parcurs și o pasarelă de metal pe o peninsulă de pe care se vedea oceanul în toată splendoarea lui (de fapt Marea Norveegiei).

După acesata ne-am deplasat în continuare spre localitatea Orsta, unde aveam rezervare la Havila Hotel Ivar Aasen, hotel la care am stat și în 2019. Pe drum ne-am oprit să mâncăm la o brutarie gasită întâmplător unde se facea pizza la cuptor pe vatră ca în Italia și deși preponderent era pentru comenzi acasa, avea si doua mese pentru servit la fața locului, am luat două pizza la câte 12 euro bucata cu tot cu sos și apa plata și ni s-au parut foarte bune, ori poate foamea era de vina, fiind trecut de ora 17!

Am ajuns seara la hotel, ne-am cazat și atât, nu am mai ieșit în oraș deoarece mica și cocheta localitate am vazut-o în 2019.

A doua zi ne-am îndreptat pe E39 spre Bergen unde aveam rezervare pentru patru zile la Zander K Hotel, dar mai înainte de a ajunge la Bergen ne-am îndreptat spre altă locație de vis și anume lacul glaciar Lovatnet. Citez aici din Wikipedia: „Lovatnet este un lac din comuna Stryn din comitatul Vestland, Norvegia. Este situat la aproximativ 2 kilometri sud-est de satul Loen și la aproximativ 6 kilometri est de satul Olden. Lacul se află la doar 2 kilometri sud-vest de muntele Skåla. Apa din lac curge în jos din munți, mai ales din ghețarii Jostedalsbreen și Tindefjellbreen. Apoi curge prin râul Loelva în Nordfjorden. Apa de la cascada cu coada-calului Ramnefjellsfossen, cu o înălțime totală de 818 m, se varsă în lac si este alimentată de apa de topire din ghețarul Ramnefjellbreen, un braț al ghețarului Jostedalsbreen. ’’

Am parcurs cei 16 km din localitatea Loen pană la capatul lacului la cabana restaurant Kjenndalstova, pe un drum destul de îngust cu o singură banda dar prevăzut cu multe alveole unde te poți retrage ca să faci loc de trecere mașinii cu care te intersectezi (și sunt destule, având în vedere frumusețea locului) am facut foarte multe opriri pentru fotografii am oprit și la cabană de unde se pot închiria bărci pentru plimbari pe lac, dar nu am încercat deoarece soția are mare frică de apă (ce bine i-a fost pe feribot pe Marea Baltica la întoarcere pentru că erau valuri destul de mari). Am mâncat în schimb câte o prajitură și am băut cate o cafea. Despre peisaj cuvintele sunt de prisos nu poți descrie ce vezi, apa lacului de culoare turcuaz, ghețarii ce îl înconjoară, multiplele cascade nu numai cea menționată în descrierea citata, mai sus.

După ce ne-am întors în localitatea Loen și ne-am deplasat din nou pe E 39, cu destintia Bergen, unde aveam rezervata cazare la hotelul Zander K. Am facut foarte multe opriri și deși aveam de parcurs doar 283 km, am ajuns seara la hotel, peisajele de-a lugul diverselor fiorduri fiind spectaculos, mai ales că la inceput urcă destul de mult.

În drumul nostru de astazi am avut și un model de calm norvegian dat de conducătorii auto autohtoni. La un moment dat am vazut o avertizare electronică pe marginea drumului cu „Atentie capre’’ și am inceput să râdem că pană acum rar am gasit pe drum animalele carora le era destinată avertizarea. Dar curios după o curba ne-am întâlnit cu o turmă de circa 100 de capre care era mânată de o ciobaniță cu vârsta de pana în 18 ani, disperată că acele capre nu vroiau să meargă, spre stana aflată în apropiere, pe marginea drumului, ci vroiau numai pe carosabil. Evident drumul fiind numai cu doua benzi s-a blocat pentru autoturisme, tiruri, caravane, motociclisti și dacă pe sensul meu nu erau decât vreo 20 de autovehicule pe celălalt sens coada avea deja vreo 3 km, dar să vezi toată lumea stătea cu calm și se uita la acele capre năzdrăvane și ciobănița lor simpatică, fară să claxoneze, sau să facă diverse semne cum mai vedem în RO. Coloana s-a pus în mișcare doar după ce ultima capră a părăsit carosabilul, pană la urma asta dă dovadă de civilizație, rutieră și nu numai.

După ce am avut și o trecere de jumatate de oră cu un feribot și mai multe tuneluri și poduri spectaculoase am ajuns în Bergen, la hotel. După ce ne-am cazat am mers și am parcat mașina la o parcare supraetajată, aflată langa hotel și langă gară foarte aproape de centrul orașului (de fapt de la hotel pană la gară erau 100 m după care din gară pe o pasarelă pietonală ajungeai la un Mall și de aici în continuare în parcarea, pe care am achitat-o cu aplicația easypark dar se putea achita și cu sistemul de introducere a numarului de înmatriculare și era mai ieftin prin acest sistem cu doi euro față de aplicație, parcarea pentru 24 ore fiind 18 euro, dar se plătea efectiv cât stăteai parcat aici).

A doua zi am început să vizităm orașul Bergen, fiind cazați în centru nu am avut nevoie de mijloace de transport in comun, am plecat de la hotel și ne-am deplasat prima dată in parcul central, foarte mare și foarte frumos, unde era o expoziție de desene cu modul în care a evoluat desenul și forma steagului Norvegiei. După aceasta ne-am deplasat pe un deal (Bergen este situat pe mai multe dealuri și coline) unde se afla muzeul din Bergen si Catedrala Sf. Ion, dar care era inchisă, am admirat-o pe dinafară și deasemeni am admirat in acea zonă mai multe case cu o arhitectură nordica deosebite. După aceasta am coborât din nou în centru, unde lângă parc se afla Teatrul din Bergen, o cladire deasemenea foarte frumoasă și apoi am mers spre cartierul de case vechi din lemn Bryggen.

Bryggen, este un vechi cartier din portul Bergen, care a fost construit de catre comercianții Ligii Hanseatice din secolul al XIV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea. Casele au fost devastate în timp de incendii, dar au fost reconstruite și sunt acum monument UNESCO. Este de neconceput o vizită în Bergen fără a vedea acest cartier, foarte frumos. Casele în majoritatea lor găzduiesc acum hoteluri, cafenele, restaurante magazine muzee. Dupa ce am vizitat acest frumos cartier, ne-am odihnit la un Starbucks la o cafea, după care am mers și am luat un funcicular spre dealul Fløyen, de unde ai o priveliste deosebită asupra întregului oraș Begen. Aici ne-am distrat iar cu caprele, sunt aproximativ 10 capre în acest punct de view, foarte bine îngrijite și care au în loc de clopot un dispozitiv GPS cu baterii. Aici se află și un restaurant și un loc de joacă pentru copii.

Aici se poate ajunge și pe jos sau cu mașina dar rampa este destul de mare și drumul este foarte îngust. După aceasta am coborât din nou cu funicularul în centru și am mers la Mall-ul de langă noi și am servit masa la un resturant.

A doua zi după micul dejun, am plecat cu mașina spre Odda, inițial pe E16 și apoi pe Fv 7 pe „drumul cascadelor’’ cu intenția de a vizita două cascade pe care le știam și anume Steinsdalsfossen și Låtefossen. Dar spre surprinderea noastră pe lânga cele două foarte frumoase și spectaculoase cascade în același timp am mai gasit pe marginea drumului înca cinci cascade foarte frumoase, la care a trebuit să oprim, ceea ce a facut ca acest drum de 153 km să fie parcurs în circa patru ore, în parte datorită opririlor și apoi datorita vitezei mici de deplasare si traficului foarte aglomerat. Drumul se desfasoară în mare parte de-a lungul Hardangerfjord și după Odda se afla un lac glaciar superb, Sandvinvatnet, in care se scurge prin doua cascade foarte frumoase apa ghetarului Folgefonna, în apropiere cu pornire din Odda se poate merge în Folgefonna National Park.

După ce am văzut spectaculoasa cascadă Låtefossen, ne-am întors spre Bergen pe alt traseu, inițial pe 551, unde am urcat pe munte prin Folgefonna National Park, peisajele fiind spectaculoase și apoi pe E39. Între localitățile Lyngstranda și Gjerdmundshamn am traversat Hardangerfjord cu feribotul electric descris anterior.

A treia zi am plecat spre Aurlandfiord, pe direcția Flam și apoi după ieșirea dintr-un tunel am ajuns la localitatea Aurland de unde am mers la un punct de view, Stegastein viewpoint, de unde se vede foarte frumos fiordul Aurland și de unde te poți deplasa auto prin munți pe „drumul zapezii’’ pentru a nu trece prin celebrul tunel Laerdal lung de 25 km, prevazut cu trei locuri de parcare frumos colorate, pentru cei cu claustrofobie (pe care l-am parcurs in drumul nostru de la Bergen la Oslo).

După ce ne-am întors de la viewpoint am oprit în localitatea Flam unde de fapt se termină fiordul Aurland, pentru foto și o cafea, după care ne-am deplasat spre Bergen și am mai oprit la alte două cascade frumoase pe care le-am întalnit în drum.

A patra zi am plecat din Bergen definitiv și cu mare regret, spre lungul drum spre casă. Initial pe E16 si apoi pe Rv52 pana la Oslo dupa care pe autostrada pana la Malmo, Suedia. Traseul are conform Google Maps, are 1039 km si se parcurge in 13,30 ore. Un demers cam optimist, dar care pană la urmă ne-a reușit dar în vreo 16 ore, fiindcă de la Bergen pana la Oslo sunt 480 km de drum national, cu viteză limitată la maxim 80 km/h sau mai puțin și sunt nu mai putin de 61 tuneluri, cel mai scurt 110 m și cel mai lung tunelul Laerdal de 25 km! Viteza în aceste tuneluri este limitată la 60 – 70 km/h. Pe langă tuneluri drumul Rv52, trece printr-o zona muntoasa foarte frumoasa unde a trebuit sa oprim de nenumarate ori.

Tunelul Laerdal este de-a dreptul spectaculos, are 25 km lungime și trei zone iluminate colorat, diferit, cu parcare pe ambele sensuri, pentru a te opri in caz de nevoie. În fine am ajuns după multe opriri la Oslo și apoi pe autostradă până la Malmo, unde am fost cazați la hotel Park Inn by Radisson Malmö și unde am ajuns pe la ora 23,30. Nu am mai fost opriți pe autostradă la trecerea dintre Norvegia și Suedia.

Și acum să vă povestesc despre cum am luat din nou amendă de parcare în Malmo. Eu cand rezerv o cameră la hotel mă asigur că acel hotel oferă parcare pentru mașină, mai ales că majoritatea călătoriilor mele le-am făcut cu mașina. Așa s-a întamplat și la Malmo, când am ajuns am întrebat recepționerul unde este parcarea și mi-a spus să ocolesc hotelul și că în parcare se intră prin spate și că parcarea este sub hotel. Am întrebat cum se plăteste și mi-a spus că se plăteste dimineața la plecare. Am plecat cu mașina din fața hotelului unde nu era voie să staționezi mai mult de 10 min și m-am dus în spate, am intrat după ce s-a deschis ușa automat în parcare, am parcat mașina, după care am luat bagajele din mașina și cu liftul am ajuns din parcare direct în holul camerei la etajul patru.

A doua zi dupa mic dejun, am refăcut traseul cu bagajele și când am ajuns la mașină aveam pe parbriz deja pusă amenda de 600 Sek (60 euro). M-am dus la receptie să protestez, și mi-a spus de data asta alt receptioner că de fapt parcarea nu este a hotelului ci este o parcare publică, chiar dacă se afla sub hotel și că nu este ca în Norvegia, unde te scana camera la intrare și plateai la urmă cu nr. masinii la un automat ci aici trebuia (ca la noi la parcările din Mall) să scoți un tichet de la un automat și să il pui pe bordul mașinii urmând ca a doua zi la plecare sa plătesti la acel automat. Informații pe care nu mi le-a dat seara recepționerul, iar eu fiind destul de obosit după cei 1000 km facuti în acea zi nu am cerut informații detaliate despre cum se plăteste crezând că platesc la recepție a doua zi la plecare. Am dat detalii despre cum am primit această amenda, (pe care am achitat-o când am ajuns acasă), sperand că va ajuta și pe alți călatori să nu pățeasca la fel.

Am scris un review destul de lung, dar am insistat în a oferi mai multe detalii tehnice, despre călătorie, deoarece pandemia a schimbat foarte multe în Norvegia și nu numai aici. Cine se plictiseste să se uite doar la fotografii poate îl inspiră, sper ca administratorul site-lui să imi permită să postez suficiente fotografii, pentru a acoperi toate locațiile descrise. Dacă aveți întrebari, nu ezitați vă răspund cu plăcere, călătorii, plăcute, inspirate și fericite în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 1869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI