Norvegia - minune a naturii

TIPĂREȘTE

Acest post ar fi continuarea la postul referitor la calatoria in Finlanda click aici. Presupun ca l-ati citit pe acela asa ca nu mai dau detalii despre cum am ajuns acolo...

Am intrat in Norvegia seara - cred ca pe la vreo 8. Inca din Finlanda am observat ca relieful - pana atunci destul de monoton - incepe sa se schimbe: tot mai multe dealuri, vegetatie tot mai pitica si mai saraca, tot mai multi bolovani din ce in ce mai mari.

Gazdele ziceau ca intotdeauna si-au pus intrebarea "cum au fixat guvernele granita? ei au toti muntii si noi avem numai teren plan"

Cand am vazut indicatoarele care anuntau apropierea de granita, am pregatit pasapoartele si ne-am emotionat corespunzator: "Oare or se ne ia vamesii norvegieni la intrebari? Oare or sa ne lase sa intram? "

Vama: o cladire nesemnificativa, aproape darapanata. Inauntru, o lumina difuza - ca de veioza. Vamesii: 10 norvegieni inalti, blonzi, la 150 de kile bucata. Rai frate, agresivi.

Care vamesi? N-am vazut nici tipenie de om... Mergeam cu 5 km/h - nu care cumva sa zica aia ca intram fraudulos si necontrolati. N-a iesit nimeni sa ne vada...

Am oprit dupa granita la vreo cateva sute de metri, pe marginea unei rape adanci de vreo 100 de metri. Peisajul: de-a dreptul salbatic, tipic pentru nordul Norvegiei. Arto - soferul, era obosit - nu-i usor sa mergi timp de 2-3 ore pe o sosea fara nicio curba, cu 100 km/h. Atat aratau indicatoarele: maximum 100 km/h. N-a depasit viteza asta nici macar pentru o secunda, desi drumul era absolut pustiu...

Deci, am oprit pe marginea drumului - acolo am petrecut noaptea. Am pregatit un gratar langa masina - sarcina mi-a revenit mie - ei nu prea stiu sa faca gratar cu carbuni, folosesc modelul pe gaz. Pe masura ce se innopta se lasa frigul - cred ca erau cam +2C...

A doua zi, pe la 8 dimineata, am pornit sa strabatem Norvegia de la nord la sud. Nu cred ca o sa mai am sansa vreodata sa vad asemenea peisaje... Deja pe drum m-i se facea pielea gaina - muntii pe care i-am vazut chiar de la intrarea in Norvegia, pareau niste bolovani imensi care ieseau din pamant. Se vedea cate un paraias curgand din varf, pe un fagas creat poate in mii de ani. Splendid!!

Prima oprire: Skibotn - un satuc uitat de lume. Cred ca avea cam 50 de locuitori - politist, preot, primar si familiile lor:). Am oprit intr-un popas turistic - de fapt o parcare mai larga pe malul fiordului. De de parte am vazut ceva ce nu mi-a placut... Iarba de pe acoperisurile caselor era neingrijita. Da, domnule, crescuse prea mare si nimeni n-o ingrijea.

Cum, care iarba?? Ia uitati-va in poze, sa vedeti despre ce vorbesc.

Haha - cand am vazut asta nu-mi venea sa cred... Ceva total inedit pentru mine. Am aflat ca e un obicei national (nu pentru toata lumea, evident). Se pune pe acoperis un strat de pamant, se seamana gazon si astfel se obtine un strat termorezistent pe casa. Totul se face dupa o tehnica destul de simpla, dar neintalnita la noi - am avut ocazia sa vad oameni lucrand la asa-ceva.

A fost primul fiord pe care l-am vazut, impresia e de neuitat... Totul pare mai mare decat normalul - asa cum vad eu normalul. E ceva de o frumusete infricosatoare, ma uitam inmarmurit ce poate sa faca natura. Gazdele, la fel ca si noi, priveau muti tot ce era in jur - era pentru prima data si pentru ei cand faceau calatoria asta...

Popasul in sine nu m-a impresionat, poate si din cauza mizeriei de pe platou. WC public de nefolosit, ceea ce mi-a adus aminte rapid de Romania, cam multe gunoaie pe jos, desi erau pubele destule... Cred ca toate astea s-au intamplat datorita faptului ca locul era prea putin populat. In general, n-am mai intalnit toalete murdare sau locuri murdare nicaieri dupa aceea.

Pe jos erau aruncate chistoace de tigari, ceea ce m-a trimis cu gandul la scrumierele portabile. Cum se poate domnule sa umbli fara o scrumiera portabila in buzunar?? : D

In general, in fiecare fiord se vad tot felul de ambarcatiuni ancorate langa o casuta (aproape intotdeauna alba, aproape intotdeauna cu un etaj) foarte cocheta, impodobita cu ghivece cu flori. Poti vedea in mijlocul fiordului cate un pensionar norvegian iesit la pescuit, sau pur si simplu la o plimbare cu salupa.

Am plecat din Skibotn mai departe. Soseaua era ingusta, doar cu o banda pe sens, bine intretinuta, dar nu exceptionala. Peste tot indicatoare de limitare a vitezei - coboram o panta destul de abrupta si viteza maxima permisa era de 90 km/h... In dreapta era fiordul, in stanga un perete de piatra si noi coboram panta cu 90. In vale, aproape in ac de par, curba la stanga - nu vezi cine vine de dupa curba... Nu-i problema - daca e ceva pericol, iei dreapta de volan si intri in apa fiordului. Nu-i adanca - poate sa aiba chiar si 2 km adancime - malurile sunt abprupte deci nu te poti lovi:)). Pe drumurile lor pericolul cel mai mare il reprezinta soferii de TIR rusi, care nu de putine ori umbla bauti si nu prea se sinchisesc de regulile de circulatie... alt pericol - deloc de neglijat - il reprezinta intalnirile neasteptate cu grupurile de reni, sau cu elanii. La un impact cu ei la 100 km/h de obicei mori.

Norvegia nu face parte din uniune, asa ca viata acolo are unele diferente fata de UE. Moneda nationala este coroana - nu mai stiu ce paritate avea cu euro atunci. Tin minte ca noi intraseram in Norvegia dar in buzunar aveam euro. Cand am ajuns in Narvik am vrut sa schimbam niste bani - era vremea cumparaturilor. Stupoare: pe o strada pe care isi aveau sediul cateva banci, pe toate usile erau anunturi: "nu schimbam euro". Oops! Noroc ca gazdele noastre finlandeze erau clientii bancii Nordea si doar asa am putut cumpara coroane. Chiar si asa la banca i-au intrebat ceva de genul " pentru ce va trebuie coroane? platiti cu cardul si se face automat conversia".

In general am vazut foarte multa armata, convoaie mergand probabil la aplicatii pe cele coclauri. Foarte multe unitati militare - de obicei in fiecare oras si orasel pe unde am trecut era cate una...

De asemeni, multe monumente care evocau Al Doilea Razboi Mondial - multumiri trupelor franceze, "aici au cazut nustiucate sute de eroi ai patriei" etc.

Am amintiri frumoase de la Saltstraumen - un loc care merita din plin vazut, nu neaparat pentru principala atractie de acolo - maelstromul (un vartej de apa), ci si pentru frumusetea locului... Am petrecut o seara la un camping de acolo. Un loc placut, linistit, amenajat cu tot ce trebuie. Desi ne apropiam de sfarsitul lui septembrie inca mai erau turisti. Unii cu autorulote ca si noi, altii inchiriasera casute. La opt seara nu era pic de zgomot, fiecare isi vedea de treaba lui... Aveau o bucatarie utilata cu absolut tot ce trebuie - vesela, oale, cratiti. Aragaz, cuptor, detergent, Puteai folosi orice de acolo, cu conditia sa lasi curat in urma.

La dusuri, surpriza: functionau cu fise. Am schimbat in fise niste bani si am plecat la dus. La intrare erau trei aparate in care puteai baga fisa (5 minute/fisa). Evident, erau trei cabine de dus. N-am reusit sa deduc in care aparat trebuia sa bag fisele si care era dusul corespunzator:), totul era scris in norvegiana. Asa ca, pana m-am prins, dusul m-a costat triplu...

Receptionerul mi-a oferit un program pentru a doua zi referitor la orele cand se formeaza vartejurile din fiord. Acestea apar datorita conformatiei fundului fiordului si a miscarii apei la flux si reflux.

A doua zi am plecat sub podul care trece peste fiord, ca sa vedem si noi fenomenul. Se poate intampla sa vezi un vartej cu palnia de pana la 5 m diametru. Noi n-am avut asemena ocazie, dar, oricum, e ceva cu totul deosebit... Cu cateva minute inainte sa inceapa fenomenul se aude o sirena si o voce la megafon invita pe toata lumea care e cu barca pe apa sa se retraga. Daca te prinde vartejul, nu mai are nimeni ce sa-ti faca. Pescarusii se aduna toti intr-un loc - sute de pasari - si asteapta. In timpul maelstromului, pestii sunt ametiti si nu mai au simtul orientarii, asa ca devin o prada foarte usoara pentru pescarusi. Locul era plin de turisti veniti sa vada si ei vartejul - japonezi, germani si chiar norvegieni din sud.

Pe masura ce inaintam spre sud, aglomerarile urbane deveneau mai mari si incep sa apara si autostrazile. Taxa de intrare pe autostrada era de vreo 3 euro, se plateste din loc in loc - cam prea des...

Cele mai multe benzinarii sunt ESSO - cred ca e un fel de Petrom la noi. Am aflat ca multe din ele se inchid dupa ora 22. Evident, unde e benzinaria e si marketul, multe din magazine fiind chiar prea mari pentru cat de populata e zona respectiva. Cred ca se tine cont de faptul ca multi sunt in tranzit. Intr-unul din magazinele astea "satesti", mare cat un stadion, am fost la shopping, sa luam ceva provizii pentru drum. Acolo, surpriza mare pentru nevasta-mea: reduceri de preturi la haine si pantofi. Eu unul mor de plictiseala la magazine, dar atunci n-am avut incotro si a trebuit sa stau sa vad cum numara nevasta hainele de pe umerase... Reduceri de pret la ei e cu totul altceva decat la noi: ghete Nike din piele la echivalentul a vreo 18 euro, plus multe alte chestii mai mult sau mai putin interesante.

Am petrecut o noapte langa Tromso, la un prieten cu care voiam de mult sa ne vedem, intr-un satuc elegant, cu case frumoase, rustice, atat de cochete incat te face sa crezi ca intre locuitori exista un fel de concurs, gen " cine are casa mai frumoasa ". Ne-au spus ca in seara trecuta fusese o aurora boreala albastra... Ne-au servit cu homemade pizza si cu bere norvegiana. In general nu se prea bea alcool pe acolo - cel putin asta am vazut eu...

In general casele nu au perdele la geamuri, mai toata lumea pune la fereastra o lumina - veioza sau altfel de lampa. Am inteles ca, in iernile nordice, cand lumina naturala e doar cateva ore pe zi, ei aprind acea lumina din geam, dand impresia ca lumina vine de afara. In schimb, vara, seara pe la 23, ai impresia ca soarele incepe sa apuna. Poti s-o iei razna de la toate astea.

Am mai stat o noapte la Mossjoen - un orasel in care cei mai multi lucreaza la o fabrica de aluminiu. Intalnit cu doi prieteni, mancat iar pizza, de data asta la restaurantul Milano. Nu se fumeaza in niciun loc public nicaieri la scandinavi - lucru bun, tinand seama ca si eu sunt fumator. Preturi mari la bautura, ca peste tot. pizza a avut un pret rezonabil - cam vreo 20 euro o pizza din care am mancat mai mult decat suficient 7 oameni.

Peste tot am intalnit oameni de treaba, amabili, vorbitori de engleza. Toti sunt gata sa te ajute daca au impresia ca ai avea nevoie...

Ultima oprire de durata a fost la Trondheim - intalnire cu un alt prieten, care acum s-a casatorit si s-a mutat la sotie, in Salonic - Grecia.

Haha - e un chin acolo pentru el - caldura il omoara. Din pacate n-am avut timp sa vizitam mai nimic din Trondheim... Poate altadata.

De la Trondheim am plecat spre granita cu Suedia.

Pentru cine n-a fost in Norvegia si se gandeste la o excursie, sfatul meu e sa faca tot posibilul si sa ajunga acolo. Ideal ar fi sa incercati o excursie asa cum am facut noi, dar cred ca orice loc ai vedea, ai fi incantat...

Norvegia: 100 de puncte din 100...

---

VIZUALIZĂRI: 6367 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI