Năvodari – Mamaia Nord = o dezvoltare spectaculoasă

TIPĂREȘTE

La mijlocul lunii august am petrecut câteva zile la malul Mării Negre, gazdă fiindu-ne Hotelul Dedal (vezi impresii). Nu mai ajunsesem în stațiunea litorală Mamaia din toamna lui 2016 (vezi impresii) atunci când sezonul se terminase. Eram conștient cum arată litoralul românesc și intuiam ce voi găsi; de altfel, media are grijă să ne prezinte aproape zi de zi aspectele pozitive și negative de pe plajele mării.

Unitatea de cazare aleasă se află în capătul plajei de la Mamaia, chiar lângă canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari. Mai văzusem zona aceasta din mersul autoturismului cu vreo 10 ani în urmă, în drum spre cetatea Histria. Ne miram de străduțele și vilele apărute în Mamaia Nord, era doar începutul.

În vara lui 2019 am descoperit o explozie urbană, un haos imobiliar desăvârșit. De la zone care arată foarte bine până la construcții fără cap și coadă zona Mamaia Nord s-a dezvoltat într-un ritm alert. Cu bune și cu rele, la mijlocul lunii august unitățile de cazare din zonă erau pline, turiștii făcând abstracție de toate neajunsurile (unii – veniți în cunoștință de cauză) sau considerând că au luat țeapă (alții – cei neinformați).

Pe undeva pe aici, prin nordul lacului Sutghiol a existat o așezare mică, sărăcăcioasă care reunea oameni de diverse etnii: pescari lipoveni și greci, ciobani români și crescători de cai tătari. Mamai ar fi fost stăpânitorul turc al acestor terenuri, cel care va dăinui prin numele său până astăzi.

În partea nordică, peste canal se află Combinatul Petrochimic Midia și rafinăria PetroMidia, instalații industriale ridicate între anii 1975-1977. Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari a fost finalizat în 1987, are circa 31 km lungime și face legătura între Canalul Dunăre – Marea Neagră și portul maritim Midia. Un dig circulabil de aproximativ 4 km lungime protejează intrarea în micul port și canal. Într-una din zile am zărit o familie de lebede plutind grațios pe apă. Existența acestei bariere de piatră formează un unghi în care valurile mării împing o mulțime de alge și alte mizerii din larg. Cu tot mirosul insuportabil din acel colț de plajă existau acolo câțiva curajoși campați cu rulote.

Faleza Năvodari este o alee pietonală finalizată în anul 2016, lucrare finanțată cu bani europeni. Aleea de promenadă se întinde pe o lungime de circa 4 km, între digul canalului și zona Hanul Piraților, e amplasată la circa 60 m de apa mării și e „dotată” cu bănci, cișmele de apă, stâlpi de iluminat, foișoare de lemn de belvedere, coșuri de gunoi (cugetliber.ro/stiri-polit ... navodari-287982). Din păcate, deși au trecut doar 3 ani de la inaugurare, starea aleii s-a degradat vizibil pe anumite porțiuni. Totuși reprezintă un loc ok de plimbare la ceasul serii în lipsa altor mijloace de distracție în această parte a plajei. Am parcurs vreo 3 km la pas pe Faleza Năvodari minunându-ne de puzderia de bloculețe de tot felul care au răsărit ca ciupercile după ploaie (sau scoicile din apă).

Plaja Mamaia Nord - Năvodari e destul de lată (circa 50-60 m) și e amenajată în totalitate. Doar în capătul extrem mai există vreo două parcele cu iarbă și fără șezlonguri, în rest „civilizația” a cotropit întreg spațiul litoral. Porțiuni cu șezlonguri și umbreluțe încep din apropierea digului, prețul fiind de doar 15 lei/șezlong, ca acest tarif să crească progresiv la 20-25-30 lei la Zanzibar Beach. Creștere care corespunde (uneori) și cu gradul de amenajare al plajei. Beach-barurile dinspre digul sudic al canalului sunt de fapt niște cabine simple care au curent electric de la un generator, apoi apar construcții din ce în ce mai elaborate.

Am văzut plaje amenajate cu o anumită tematică, idei interesante: Amphora Beach, Nuvela (leagăne, rafturi cu cărți și jocuri, loc de lectură), Lujo (35 lei/șezlong), Papaya etc.

Nisipul nu este din cel mai fin, dar găsiți din belșug melci marini (rapane) și scoici de mai multe feluri. Prin nisip o să găsiți multe mizerii și gunoaie mărunte. Apa mării nu e atât de limpede în această zonă, algele se adună mereu în colțul format de plajă și dig, am zărit și meduze destul de mari. Adâncimea apei e ideală pentru copii de toate vârstele, trebuie să înaintezi destul de mult până crește nivelul apei. Plaja e supravegheată de salvamari.

În acest areal e posibil să fi existat o livadă de măslini, pe o suprafață mare există numeroși măslini cu rod (chiar și un camping numit „Măslinul”). Tabăra de copii Năvodari ocupă (încă) o suprafață considerabilă în apropierea plajei, dar starea ei e deplorabilă. Corpurile de cazare sunt degradate, curtea plină de buruieni, teatrul nefuncțional. Înființată în 1959 tabăra a fost modernizată în anii '70 și găzduia mii de școlari pe serie. Am citit cu uimire că au existat sute de clădiri pe circa 200 ha, fiind vorba de un adevărat complex reunind tabere tematice: „Albatros”, „Perla Vacanței”, „Pescăruș”, „Delfin”, „Cutezătorii” și „Lebăda”. Azi terenul a „dispărut”, clădirile stau să cadă, interesele imobiliare sunt mari.

Pe teritoriul întins îe ultimii doi kilometri de faleză/plajă nu ai prea multe opțiuni de a lua masa, excluzând cele câteva containere unde se vând gogoșele, clătite, hot-dog și burgeri. Cea mai notabilă variantă pare a fi Cherhanaua Năvodari, cu spații interioare și terasă exterioară, dar și muzică live în fiecare seară. Aglomerație mare și bâlci găsiți lângă fostul camping Lebăda – o patiserie, câteva autoserviri și vreo două restaurante, mai multe magazine cu „de toate”. Am mâncat la Terasa Jeny – servire rapidă, prețuri modice (15 lei: ceafă/piept pui la grătar, cartofi prăjiți și salată de varză), produse gătite corect; la Autoservirea „Foarte Bun” – prețuri mici, rulaj mare, preparate bune și de bază; la Terasa „Mi Capricho” – un loc ceva „mai elaborat”, prețuri cu 3-4 lei mai mari, produse gătite pe loc, la comandă sub ochii clientului la o zonă de gătit deschisă, preparate gustoase.

Ceea ce ne-a surprins au fost blocurile de tot genul apărute în apropierea plajei, până în Bulevardul Mamaia. Unele construcții sunt drăguțe, au un aer marin, o arhitectură drăguță, altele sunt fără stil. Se construiește la greu, încă sunt multe locuri virane, peste tot sunt bannere cu apartamente de vânzare. În zona Zanzibar Beach există o serie de blocuri de culoare verde, cu piscine, zone de shopping și restaurante, spații verzi – mi-au creat o impresie foarte bună. Infrastructura a rămas în urmă însă, străzile sunt neasfaltate, autoturismele intră până lângă faleză, praful și nisipul așezându-se și pe cele de 10.000 de euro și pe cele de 50.000 de euro.

Concluzii. Nu știu dacă surpriza oferită de Mamaia Nord-Năvodari a fost plăcută sau neplăcută, dar cred (sper) că peste 10 ani zona aceasta va arăta altfel. Asta dacă se mai schimbă mentalități și dacă va prima turistul și nu încasarea banilor cu orice preț. Informați-vă cu atenție atunci când rezervați camere în această zonă pentru a evita neplăcerile ulterioare. Eu am încercat să mă bucur de briza și apa Mării Negre, de zborul pescărușilor și zgomotul valurilor.

P. S. Voi atașa în general numai fotografii drăguțe care prezintă doar aspectele pozitive, suntem sătui de cele negative (dar ele există.).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 4142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI