Napoli - orasul contrastelor multicolore

TIPĂREȘTE

Napoli

Am purces cu greu la scrierea acestui rew. din varii motive. Despre Napoli s-a mai scris, documentat, complex, frumos si totusi cum fiecare avem perceptia proprie m-am gandit sa vin si eu cu cateva informatii sper eu si utile in contextul unei destinatii aproape de sufletul meu chiar daca cu valente pozitive dar si negative pe care le-am luat ca si experiente de viata …turistica.

De fapt aparent nu ar fi trebuit sa fie o intreprindere dificila asa cum a devenit pe parcursul scrierii. In definitiv este vorba despre un oras, e drept cu multa vechime in istoria umanitatii, dar sincer sunt alte orase cu mult mai vechi., apoi este un oras mare cu cca 3 milioane de locuitori, dar sunt altele si mai mari.Dar ca sa nu mai lungesc vorba, adica scrierea, este un oras atat de complex, contradictoriu si colorat incat stiu sigur ca nu voi putea cuprinde toate aspectele pe care le-am vazut si simtit acolo fie ele frumoase sau mai neplacute in cele 8 zile in care am haladuit pe strazile lui si pe coasta amalfitana, in orasul ingropat de cenusa Vezuviulu- Pompei, in insulele ireal de frumoase Ischia, Procida si Capri, in luminosul Sorrento, in orasul care gazduieste fabulosul palatul regal, Caserta si imprejurimi.

Grecii il numeau ‘cel mai fertil pamant dintre toate” iar locuitorii orasului erau socotiti ca fiind de sorginte divina “Campania felix” spuneau latinii. Si chiar si mie mi s-a parut ca Dumnezu nu s-a zgarcit cand i-a daruit zonei pamanturi fertile, soare, mare, forme de relief de o frumusete inegalabila, o vegetatie luxurianta viu colorata, vita de vie ce se tolaneste la soare in insulele golfului sau pe dealurile din apropierea marelui capcaun, Vezuviul, fructe variate si in toate nuantele curcubeului pe toate tarabele pietarilor, hrana pentru toate gusturile iesita din spuna marii dar mai ales sufletul plin de lumina si cantec al locuitorilor. Cantonetele napolitane? O incantare pentru auzul oricarui om dornic de melodii pentru suflet si inima.

Ce am vazut in Napoli? Zeci de culori din acelea pe care ochiul uman le recepteaza ca spectru electromagnetic al luminii vizibile descompus in radiatii cu diferite lungimi de unde pe care sir Isaac Newton le-a redus la 7 ca fiind culorile curcubeului. De ce numai 7? Pentru ca inca de la sofistii greci existau legaturi indestructibile intre culori, cele 7 note muzicale, cele 7 corpuri ceresti din sistemul solar, singurele cunoscute la acea vreme si bineinteles cele 7 zile ale saptamanii.

De unde aceste culori? Sigur din rasaritul galben auriu al soarelui pe malul marii tireniene, din apusul portocaliui al aceluiasi astru ceresc, din luna cu tente azurii care se ridica parca din valurile de un indigo neasemuit de frumos al marii, din stele argintii ale noptii de veghe asupra orasului in care maretia castelelor cenusii se topeste la lasarea noptii. Dar am inceput sa le amestec si ar trebui sa le iau gospodareste, v-am spus ca le pierd pe drum.

Napoli are de toate, pizza, paste, fructe de mare, maruntaie de vaca atarnate in galantare, macelarii in care carnea sta aranjata cuminte gata de vanzare, sortata in zeci de feluri, branzeturi fine si renumita mozzarella, limoncello, inghetata, cantonete, castele pe malul marii coborate parca in lumea reala din timpuri stravechi, palate, piatete, aproape 448 de biserici, de-a dreptul fabuloase, porti antice ale orasului, strazi intortocheate si cladiri vechi de sute de ani cu stucaturi fabuloase, portul sau mai bine spus porturile orasului in care vase de croaziera sunt gata de imbarcare dar si vase care strabat coasta spre Sicilia si toate insulele de care am mai pomenit, asaltate fiind zilnic de turistii veniti sa vada minunile coastei amalfitane.

Enumerarea nu se poate opri caci trebuie sa amintesc strazile stramte ca niste adevarate labirinturi din zona istorica, veche a orasului, care se intalnesc in zecile de piatete insemnate cu statui de exceptie amplasate asa ca un remember despre oamenii care au trecut pe acolo sau care au avut importanta pentru istoria si cultura amalfiteana. Sa amintesc despre muzee, sau galeriile orasului? Sau poate de pietele de fructe si legume, de peste si fructe de mare care te imbie cu marfa lor colorata si proaspata expusa cu generozitate si intr-o continua forfota, ca si cum pestele pescuit dimineata devreme nu mai ar avea rabdare sa intre in oalele si cratitile gospodileor pentru a indestula familiile numeroase napoletane decat sarind in sacose direct din galantare.

Culorile strazii sunt date si de multimea de vehicule care misuna in oras intr-o dezorganizare organizata, caci orice turist sosit in oras se va simti “coplesit” de un trafic infernal la orice ora din zi si din noapte, de zgomotul motoarelor incarcate de tineri, uneori familii intregi inghesuite pe saua motoarelor haladuind cu nonsalanta pe strazile inghesuite, multe in panta ale orasului., trecand razant pe langa turisti si localnici gata sa ii “sifoneze” putin. Dar nu numai motoarele circula cu nonsalanta ci si masinile nu dau prea multa atentie “ocrotirii” pietonilor care trebuie sa faca slalom printre masini parcate sau in deplasare. Sa amintesc ca nu am vazut masini nezgariate sau usor tamponate?

Am uitat ceva? Sigur ca da, am uitat oamenii metropolei pentru ca orasul este o metropola., iar oamenii sunt de toate culorile, nationalitatile. Am mai uitat zgomotul orasului care este asa ca un vuiet continuu parca un semnal ca vigilenta trebuie sa fie la rang inalt caci capcaunul Vezuviu nu poate fi ignorant. Este orasul in care am auzit ce-Ie mai zgomotoase convorbiri, . cei mai agitati ospatari si vanzatori din magazine care vorbesc tare, apasat, sacadat, care par a se certa unii pe altii si de multe ori si pe ei insisi dar care se despart dupa orice discutie ca niste adevarati prieteni salutandu-se pentru o efemera despartire.

Si sigur am uitat mirosurile orasului plin de flori, dar si de rufe atarnate pe franghii cu scripeti intre balcoanele cladirilor dar si gunoaiele viu colorate, asezate la toate colturile strazilor, in fata magazinelor, a cladirilor cu care locuitorii si copiii orasului au invatat sa “convietuiasca” ca si cum acestea fac parte integranta din viata tumultoasa a orasului.

SITUAREA IN SPATIU SI TIMP A ORASULUI NAPOLI, o foarte scurta si nepretentioasa informare

Orasul se afla la 230 km sud de Roma pe malul nordic al golfului napoletan la Marea Tireniana Se afla la jumatatea distantei dintre Vezuviu si zona vulcanica Campi Flegri.. Este resedinta regiunii Campania, provincia Neapole. Are cca. 1 milion de locuitori dar cu zona metropolitana aduna peste 3 milioane si jumatate.Sa nu mai pun la numar furnicarul de turisti care umbla in cohorte sau singuratici non stop pe strazile orasului, intr-o viermuiala neincetata.

A fost colonie greaca – Neapoli (noua cetate) apoi a intrat sub conducerea romana.

Dupa caderea Imperiului Roman si rezistenta invaziei lobarde ramane in cadrul Imperiului Bizantin devenind capitala a unui ducat independent pe la 751. Primul rege al Siciliei a fost in 1139 Roger II iar mai tarziu orasul a devenit capitala regatului Siciliei “regatul napolitan” sub Carol II. Intre 1285-1816 a fost capitala a regatului Neapole pana la unificarea Italiei in 1861 indeplinind rolul de capitala a Regatului celor 2 Sicilii.

Centrul istoric al orasului este patrimoniu UNESCO din 1995.

Personalitati ale orasului: regele Francisc II, Ferdinand I, Maria Carolina a Austriei, Carol III al Spaniei, Casa de Bourbon, Vittorio Emanuelle III, Giorgio Napolitano – fost senator pe viata si al 11-lea presedinte al Italiei.

Toto – actorul de comedie al Italiei a fost fiu al orasului si ceva fotbalisti pe care nu i-am retinut, imi cer scuze, deh, nu sunt “fana”.

Patronul orasului este Sf.Gennaro –sarbatorit cu mare fast pe 19 septembrie, care are o capela exceptional de frumoasa in Domul orasului.

DESPRE TRANSPORT

Cu avionul aterizarea se face pe aeroportul Capodichino la aprox. 10 km de centrul orasului. Aeroportul la sosire nu are nimic care sa-ti atraga atentia. Daca ajungeti in week end este o atmosfera relaxata chiar si pentru lucratorii aeroportului. In rew. despre cazare Fly boutique hotel am scris ca am asteptat cca 45 de minute daca nu si mai bine sosirea bagajelor in conditiile in care nu erau si alte zboruri. La ora inserarii, sambata seara nu am gasit nici birourile deschise pentru achizitionarea cardului de oras, dar cum tot raul este spre bine ne-am aranjat optim drumurile si fara cardul de rigoare.

Transportul spre Piata Garibaldi si/sau Piata Municippio cele doua statii distincte din oras unde Alibusul lasa calatorii ne-a costat 4 eur/biletul./achizitionat de la sofer. E bine sa aveti bancnote de valoare mica sau monezi adecvate. Autobuzele nu sunt din acelea precum in alte mari orase europene dotate cu loc de depozitare al bagajelor asa incat fiecare calator cu bagajul de rigoare se strecoara cum poate pentru a ocupa un loc pe scaun sau in picioare,depinde de dexteritatea care il caracterizeaza.

Pana in Piata GARIBALDI, Gara Centrala a orasului autobuzul s-a tarat pe strazile orasului printre masini mai mari sau mai mici, stand cuminte la stopuri .

Despre zona Stazione Centrale – Garibaldi ar trebui sa scriu un articol intreg. Dar nu va speriati nu o voi face. Voi mentiona numai ca aici se afla statia de metrou importanta pentru turisti- linia de metrou circumvezuveniana care parcurge drumul spre Ercolane cca 10 km, Pompei cca 20 km, Sorrento – cap de linie.

Tot aici este si gara centrala de unde puteti lua trenurile cu bilet Unicocampania spre Casserta, Roma, etc. Gara este mare, are multe linii dar si case de bilete. Pentru achizitionarea biletului de tren trebuie sa luati un bilet de ordine si apoi veti astepta pana sa afiseaza deasupra unui birou de caserie numarul dv. de ordine.Biletul se poate plati atat cash cat si /card. Am vazut calatori care isi procurau biletul de transport si cu card insa nu m-am incumetat. Biletele sunt eliberate de Unicocampania.

Vagoanele de tren nu sunt foarte curate, geamurile de asemenea. Scaunele sunt relativ bine intretinute dar cam atat. Vagoanele sunt in general modeste insa confortabile.

Transportul public mai cuprinde si metroul, tramvaiul si autobuzul.

Am calatorit o singura data cu autobuzul si m-a descurajat este foarte aglomerat si incomod asa incat l-am evitat. Cele 2 linii de tramvai 1 si 4 merg pe tarm intre Stazione Centrale – castel Nouvo si Santa Lucia.

Despre taxiuri nu pot spune decat ca le-am evitat datorita preturilor si a faptului ca am avut cazarea in inima centrului istoric al orasului si practic in imediata apropiere a portului de imbarcare pe ferry boat-urile care efectueaza calatoriile spre insulele Ischia, Procida, Capri asa incat nu am avut nevoie sa apelam la acest mijloc de transport.

Ferry boat cu imbarcare din portul Beverello, Mergellina spre Ischia, Procida, Capri si orasele de pe coasta amalfiteana, precum si spre Sicilia, nordul Africii au preturi diferite date de vasele pe care se face imbarcarea si destinatiile . 17,40 – 20 eur ptr. Ischia, 20 – 24 eur ptr.Capri. Nu mi s-a parut a fi deosebit de organizati in zona porturilor mai ales ca au casele de bilete amplasate in cladirile portuare iar pana la cheiurile de imbarcare care nu sunt semnalizate consistent sunt de parcurs cateva zeci de metri buni.

Circulatia in oras mi s-a parut a fi o lupta continua intre pietonii, mai ales turistii debusolati si nauciti de vacarmul si imposibilitatea de a traversa in siguranta chiar si pe culoarea verde si sute de masini si scutere care se deplaseaza intr-o dezordine organizata claxonand si strecurandu-se printre oameni, cladiri ca la un veritabil raliu.

Cateva costuri:Bilete tren Neapole – Caserta – 6 eur dus –intors,Funicular catre dealul si cartierul Vomero – 1,5 eur ,Bilet autobuz in Neapole – 1,60 eur, De la aeroport spre Piata Garibaldi – 4 eur/biletul cu Alibus ,Bilet circumvezuveniana: Neapole – Pompei- 2,20 eur, Bilet Pompei – Sorrento - circumvezuveniana 2,40 eur, Bilet Sorrento – Neapole – 4,10 eur cu circumvezuveniana, Biletul de autobuz in insula Ischia costa 2,50 eur

DESPRE OAMENII ORASULUI si oarece "aventuri" locale

In Napoli am vazut si cunoscut o diversitate atat de mare de oameni incat mi s-a parut ca am vizitat intreaga lume cu o galerie complexa de chipuri si infatisari. Orasul este un mare centru universitar asa incat este foarte “tineresc” si zgomotos, caracteristic comportamentului tinerilor. Intr-o zi am participat la o manifestatie a tinerilor studenti organizata unde altunceva decat in Piata Garibaldi. Cu plancarde si fumigene, cu portavoce si foarte bine organizati isi sustineau punctul de vedere despre sumele prea mari pe care trebuiau sa la investeasca la inceputul anului universitar in carti, cazare si propria lor intretinere. Cereau caderea guvernului si imbunatatirea conditiilor lor de viata. Nu s-a intervenit in forta de catre trupele de jandarmi care erau in numar mare stationate in imediata apropiere a piatetei insa nici tinerii nu au dat dovada de violenta.

Oricum pentru mine a ramas o intrebare careia nu i-am gasit un raspuns. Zona are totusi industrie, agricultura, activitati portuoare dar si full season turistic, de unde vine somajul pe care il acuza locuitorii? Poate din numarul extrem de mare de imigranti nord africani, sud americani dar si est europeni incat la un moment dat imi doream sa vad “napoletani” autentici. Si am vazut, sunt multi, dar la fel de exuberanti si manifestandu-se puternic si galagios. Cei mai in varsta sunt mai asezati si usor suspiciosi, pierzandu-se mai discret in multime. Sunt cei care vorbesc in general in dialectal napoletan. Imi placea sa-I aud , ma gadila la ureche, avea rezonanta, era apropiat de inima mea poate si datorita apropierii lingvistice. Napoletani autentici am cunoscut si in hotel. Tanarul supervisor al hotelului fusese in Romania, incerca sa invete limba si isi dorea sa vina la studii in Timisoara. Vizitase si Iasul si era tare iubitor de preparate din bucataria noastra taraneasca. Isi amintea ciorba taraneasca si cartofii taranesti pregatiti cu branza si zmantana la cuptor. Fusese in Maramures in excursie si era extrem de impresionat de oamenii locului.

Dupa cum se stie, turistii sunt sfatuiti sa nu poarte la vedere bijuterii sau genti care ar putea atrage atentia. Dar cum nu am fost suficient de vigilenta am avut o experienta mai putin placuta pe care imi propun sa o povestesc. Duminca, ora pranzului in plin centrul Neapolelui, zona Cavour spre Muzeul de arheologie, turisti cu zecile in jurul meu. Intr-o fractiune de secunda a trecut pe langa mine un barbat care a incercat sa-mi zmulga de la gat un lantisor modest cu pandativ pe care uitasem sa il scot. Nu a reusit pentru ca aveam si ochelarii cu snur si nu a tras de lantisor ci de snurul ochelarilor. In imediata apropiere se afla un alt barbat pe un scuter care l-a preluat pe cel care a avut tentativa de furt. Reactia mea a fost imediata si s-a manifestat printr-un strigat nu foarte violent.Mi-am revenit imediat, cativa turisti s-au oprit au comentat m-au intrebat daca sunt in regula, sotul meu fiind in spatele meu la 2 pasi dar cel mai trist moment a fost cel ce a urmat. S-a apropiat un domn in varsta care m-a intrebat daca am nevoie de ceva si a inceput sa se scuze spunand ca el este napoletan dar ii este rusine de ceea ce se intampla des pe strazile orasului insa nu italienii provoaca asemenea incidente ci imigrantii romani si albanezi. Acela a fost pentru mine momentul de blocaj, trist si umilitor. Nu stia ce nationalitate am pentru ca nu am reactionat vorbind romaneste.Momentul acela m-a marcat si intristat.

Intorcandu-ma la capitolul imigranti tot orasul este plin de oameni veniti sa-si gaseasca aici un rost. Nord africanii sunt la tot pasul vanzand in punctele turistice si pe bulevardele centrale ale orasului tot felul de nimicuri contrafacute de la genti, curele, ceasuri, incaltaminte etc pana la a efectua serviciile modeste din micile magazine sau de curierat.Sunt si multi romani, in general barbati care lucreaza in constructii sau fac munci modeste dar si foarte multe femei care fac menaj pentru familii napoletane.Salariul mediu al acestora este de 600-700 eur/luna si muncesc in general 6-7 zile/saptamana . In aeroport la intoarcerea spre tara am avut prilejul sa vorbesc cu 2 femei pentru care am avut o mare consideratie care se intorceau de la munca. Una dintre ele, tanara venea dupa 4 ani de munca intr-o familie unde avusese grija de o batrana imobilizata la pat. Se intorcea definitiv, nu mai vroia sa stea acolo, iar cand a vazut pe geamul houbloului avionului luminile Bucurestiului a izbucnit intr-un hohot de plans in cascada. O alta femeie, trecuta de 60 de ani care facea menaj pentru un bolnav de Alzheimer se intorcea acasa dupa 1 an in special mi-a spus pentru rezolvarea unor probleme stomatologice. Isi calculase sa se intoarca in Neapole pentru inca 1 an. Ce m-a frapat a fost ca am vorbit despre cateva zone din oras si mi-a replicat ca ea nu cunoaste decat cartierul in care locuieste si nu merge decat la piata si in parcul ce se afla in imediata apropiere a locuintei unde face menaj. Povesti de viata.

Orasul are cum altfel, ca orice oras turistic si foarte multi cersetori, sincer nu mi s-a parut a fi agresivi si nici excesiv de multi romi.

In oras exista si magazine de firma cu preturi mari insa nu exagerate dar si magazine mici de cartier de unde se pot procura la preturi rezonabile tot felul de marfuri alimentare si nealimentare, multe dintre ele avand diferite reduceri substantiale pe segmente de marfa.In zona marilor centre comerciale nu am fost.

Orasul asa dupa cum am mai spus , zona istorica in special este murdara. Pe Via Tribunali, Via Toledo printre tarabele cu marfa va trebui sa va feriti de tomberoanele pline ochi de gunoaie sau de gunoaiele aruncate asa ca atare la colturile cladirilor istorice sau de locuit din centrul orasului. In zona monumentelor , a castelelor si a palatului regal dar si a galeriilor parca am observat ceva mai multa atentie acordata strangerii gunoiului dar nu excesiv. Napoli are insa si un cartier (poate or fi mai multe dar nu le-am vizitat eu) este vorba de Vomero care parca face parte din alt scenariu. Am urcat cu telefericul si in varful dealului cu vedere spectaculoasa asupra orasului am vazut acest cartier elegant, cu totul aparte fata de miezul istoric al orasului, curat, extrem de bine gospodarit, cu vegetatie luxurianta si cladiri frumoase si bine intretinute, cu oameni imbracati frumos, zambitori si parca ceva mai calmi.

DESPRE PIZZA si alte “bunatati” traditionale din categoria celor trei P obligatorii pentru masa de zi cu zi.

Sa amintim intai despre pizza cea de toate zilele a napoletanilor.

Asociatia Pizzei Napoletane Veridice – are norme serioase pentru comercializarea acesteia. Sa fie coapta la cuptor cu lemne boltit, aluatul sa fie pregatit numai manual, fara alte instrumente, drept pentru care pizzaiolo lucreaza la invartirea acesteia pe degete, diametrul pizzei sa nu depaseasca 35 cm iar aluatul sa nu fie mai gros de 1/3 cm. la centrul pizzei. Toate acestea le-am aflat dintr-o emisiune televizata transmisa seara la un post tv local intr-o dezbatere furtunoasa intre proprietarii celor mai vechi pizzerii din oras.

Pissa – este o paine plata coapta pe plita despre care cartile de specialitate ale istoriei umanitatii pomeneste in cultura mediteraneana. Au fost gasite variante si in Egipul antic, Babilon, Persia si Grecia antica. S-au gasit urme si in Pompei si Neapolis in antichitate.

Termenul de pizza este mentionat pentru prima data intr-un text latin din 997 descoperit intr-o localitate din sud in care se spune ca un fermier trebuia sa-i dea episcopului local 20 de pizza de Craciun si de Paste.

Era mancarea saracilor, facuta pe plita incinsa cu marginea mai groasa pentru ca saracii murdari pe maini sa o poata tine de marginile pe care apoi le aruncau pasarilor si animalelor.

In sec. XVI dupa ce s-au adus rosiile, de fapt semintele acestora din America si s-a purces la cultivarea lor, localnici puneau sos de rosii pe painea lor plata.

Despre prima pizzerie sub forma unui chiosc se spune ca a aparut in 1738 iar cea in forma actuala cu mese si scaune in 1830 si se numea Antica Pizzeria Port’Alba / Napoli.

Pe la 1870 a aparuat si celebra pizzeria Da Michele care exista si astazi fiind cea mai frecventata in Napoli.(acolo s-a facut si prima pizza Marinara recunoscuta in intreaga lume)

Despre cea mai cautata pizza “pizza Margherita” cu branza, (mozarela) rosii si busuioc se spune ca a fost prima data facuta de Raffaele Esposito care lucra la pizzeria “Pietro ….e basta cosi” adica” Pietro si…..ajunge”. Povestea spune ca in 1889 regele Umberto I si regina Margerita cutreierand prin tara au mers si in Napoli sa manance renumita pizza, mancarea oamenilor de rand. Atunci regina Margerita i-a comandat lui Esposito mai multe feluri de pizza. Acesta i-a pregatit 3 feluri, pizza cu slanina, branza, busuioc, o a doua cu usturoi, ulei, rosii si o a treia cu rosii, mozzarella si busuioc (in culorile steagului italian, rosu, alb, verde) pe aceasta a agreat-o regina Margherita si in cinstea ei Esposito a denumit-o pizza margherita. O pizza are costuri diferite de la 7 – 15 eur, depinde de locatie si bineinteles de felul acesteia. In Capri la restaurantele cu blazon o veti gasi cu 24-28 de eur.

Urmatorul P ar fi pastele sub multiplele forme: fusili, ravioli, bucatini, lasagna, vermicelli, etc. deliciu pentru localnici si turisti. Spaghettti al pomodoro unul dintre felurile de paste cunoscute in intreaga lume isi au originea in Napoli. Vermicelle con le vongole (spaghete cu scoici) Lasagna cu carne toccata un preparat traditional pentru sarbatoarea numita “Carnevale”. La mare prêt sunt pastele cu fructe de mare dar si cu legume din cele mai diferite “spezzate” la fel ca si pastele cu naut, cu fasole, cu doveleac, cu cartofi.O portie de lasagna costa intre 9 – 12 EUR, gnocchi sorrentino – 8 eur. Pastele se servesc “al dente” adica fierte doar putin ca sa ramana consistente si sa se simta prospetimea preparatului

Si ultimul P – pomodoro – rosia la loc de cinste in arta culinara locala.

Branzeturile produse pe toata coasta amalfiteana sunt incoronate de regina mozzarella obtinuta din lapte de bivolita. Originea este undeva in evul mediu iar numele ii vine de la diminutivul “mozza”- care inseamna taietura – bucatelele sunt mici, taiate si prezentate sub forma de rulou.

Din bucataria elaborata regala : omleta cu macaroane, sufleu de orez cu ficat, mozzarella, carne toccata si oua fierte. Din bucataria populara: supa de anghinare si cunoscuta ciorba”maritata’ cu varza si carne de porc. Cea dintai este intradevar speciala.

Pentru vegetarieni ar fi o experienta inedita musacaua de vinete preparata la cuptor compusa din mai multe straturi de vinete prajite asezonate cu mozzarella cu suc de rosii, parmezan si busuioc.

Prajituri: caracteristice pentru fiecare sarbatoare, dar baba mica gogoasa insiropata in rom si acoperita fie cu crema fie cu smantana este cea mai des intalnita, facand parte si din meniul micului dejun de la hotel. Sfogliatelle – placinte din foietaj umplute cu branza dulce sunt un alt deliciu care costa 2-3 eur.

Craciunul este intampinat cu struffoli – prajituri in forma de S cu miere si migdale dar si cu fursecurile roccoco si desi era luna octombrie le-am gustat din galantarele cofetariilor.

Pastele se serbeaza cu pasca (aluat cu oua, urda, scortisoara , zahar, lapte, fructe glasate amestecate cu apa in care au fost adaugate boabele de grau fierte in lapte. Mai rustic este casatiello – cozonacul rotund cu salam, branza si oua fierte tare

Inghetata de calitate si arome diferite – o cupa 2,5 – 4-eur. In Ischia am mancat e drept la o terasa de lux o cupa de inghetata cu 7 eur. In Sorrento inghetata de migdale -6 eur

Bauturile: limoncello lichior din coaja lamailor, nocciolo un lichior de nuci foarte aromat, sau traditionalul strega un cunoscut digestiv napolitan. O sticla incepe de la 7 eur si poate ajunge la 28 de eur. Cele mai multe oferte le-am vazut in Sorrento sub o prezentare de exceptie si la preturi pentru toate buzunarele.

Vinurile poarta etichelete Doc si Docg. Intre Caserta si Napoli se produce vinul Aversa si Asprino di Aversa dar si Campi Fegrei. In insule sunt vinurile Ischia si Capri dar si Vesuvio, Peninsula Sorrentina si Coasta d”Amalfi.Preturile variaza de la 8 – 15-18 - 25 eur.

De evitat pentru o minima economie restaurantele si terasele aflate in imediata apropiere sa zicem a cladirilor istorice,monumentelor a teatrului , muzeelor sau palatului regal unde o cafea si 2 ape au costat 10 eur fata de 5 eur costul obisnuit in cazul in care preferati sa folositi banii pentru alte obiective.

Bineinteles cele mai mari preturi le-am intalnit in Capri unde o salata mixta, 2 pizza si o bere au costat 50 de eur si asta la o terasa din Marina Grande.Dar cum obrazul subtire….cu cheltuiala se tine….nu am carcotit. Si tot un pret mai mare am platit la o terasa aflata pe malul marii in zona Castel d'Ovo pentru o masa rafinata cu peste si fructe de mare.

Pizzerii rezonabile cu preturi accesibile si servire frumoasa in Napoli: Di Angelo (o pizza quatro formaggi si o pizza quatro staggioni , 3 beri si o pana cota- 33 Eur), Trianon (o pizza si 2 beri – 15 eur), restaurant Pepe Nero (pizza capriciosa, gnocchi sorrentino si 2 beri – 23 eur)

La o terasa oarecare aflata in buricul targului in apropierea Via Toledo : 2 ape + 1 cafea – 6 eur.

Sigur, exista si posibilitatea achizitionarii de hrana din diferite magazine unde veti putea cumpara o bere cu 2 eur, si alte semipreparate la preturi rezonabile.

Mai este o varianta pe care am incercat-o atat in Ischia cat si in Caserta si care mi se pare foarte profitabila pentru servirea mesei si anume “meniul zilei” sau “meniul turistic” e acelasi lucru, care costa intre 12-18 eur/persoana si cuprinde antepaste, primo piati, secondo piati,un dulce si vin/carafa si o apa.Este absolut indestulator si variat. Sigur, daca vreti neaparat pizza atunci varianta meniului turistic trebuie ignorata.

Pentru a nu plictisi prea mult si a transmite informatii repetate am sa inchei aici impresiile mele generale despre oras fara a mentiona obiectivele turistice remarcabile ale acestuia despre care au scris alti useri foarte documentat si suficient. Sigur, in Neapole si pe coasta amalfiteana m-as intoarce oricand pentru ca nu am reusit sa vad decat o mica parte a acestei zone deosebit de pitoresti a Italiei.

Si pentru ca suntem in prag de sarbatori va doresc tuturor LA MULTI ANI si multe calatorii frumoase despre care sa povestiti pe sait.

Il rog pe web. Daca poate introduce Massimo Ranieri cu "o surdato nnammorato" – cantecul emblema a orasului cantat in dialect napoletan .multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 6667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI