Monaco: la ora schimbării gărzii palatului

TIPĂREȘTE

web rog atașați: youtube

N-au fost chiar 28°C la umbră, așa după cum cântă Jean Francois Maurice în melodia sa Monaco (28° à l'ombre) , însă sigur gradele alea erau la soare în ziua în care noi am vizitat Monaco.

Excursia din toamna anului trecut pe Coasta de Azur nu putea să nu aibă în program și Principatul Monegasc, acest oraș-stat, al doilea cel mai mic stat din Europa, după Vatican. Principatul Monaco aparține dinastiei Grimaldi, considerată cea mai veche familie domnitoare din Europa

Monaco deține câteva superlative: este statul cu cei mai mulți milionari și miliardari pe cap de locuitor (peste 30% din numărul total de habitanți, adică un milionar la cca. 11500 locuitori) și cu cea mai mare densitate a populației din lume.

Este înconjurat din trei părți de Franța (cele mai apropiate orașe fiind Nisa, despre care am scris aici-vezi impresii și Menton, oraș ce a aparținut cândva de Principatul Monaco), iar pe cea de-a patra parte învecinându-se cu Marea Mediterană.

Institutul Oceanografic

Autocarul oprește într-o parcare din apropierea Institutului Oceanografic, o clădire ce impresionează prin arhitectura și grandoarea sa, construită pe o stâncă, chiar pe malul mării (fațada dinspre Marea Mediterană parcă se prăbușește în apă) din piatră specială pentru construcții adusă dintr-o regiune învecinată: La Turbie – o mică localitatea din apropierea principatului. Edificiul, inaugurat în 1910, de către Principele Albert I, un cercetător marin și navigator pasionat, este locul în care-și au sediul un muzeu maritim și un acvariu cu numeroase specii de viețuitoare marine.

Pasiunea sa pentru întinderile albastre l-au determinat pe prinț să dedice mărilor și oceanelor această spectaculoasă clădire, un adevărat Templu al mării.

Pe o placă memorială din parcul Saint Martin, găsim înscrisă profesiunea de credință a Alteței sale:

„Durant ma carrière de navigateur, j'ai obtenu de la mer quelques aveux sur les lois qui déterminent son rôle parmi les forces du monde, ou qui propagent la vie jusqu'au fond des abîmes. Et, tandis que mes yeux s'ouvraient au ravissement des fécondités sans limite, une parcelle du mystère qui domine la création, les espaces et les temps s'éclaira pour me donner une sereine confiance dans la destinée que l'équilibre de l'univers impose aux organismes avec le cycle éternel de la vie et de la mort. ALBERT 1er PRINCE DE MONACO (1848 – 1922) ”.

În incinta muzeului era organizat un eveniment destinat broaștelor țestoase, animale marine extrem de importante în menținerea sănătății ecosistemului acvatic, intitulat: „L'Odyssée des Tortues” cu tema: “Broaștele țestoase vă invită în voiaj”.

În fața clădirii este amplasat un submarin galben (batiscaf) construit în 1966 și care se pare că a fost utilizat de reputatul oceanograf Jacques Yves Cousteau în incursiunile sale în adâncul oceanelor.

Nu știu sigur, dar este oare probabil ca acest submarin să fi fost inspirația celor de la The Beatles pentru celebra lor melodie Yellow Submarine?

Palatul Princiar

Nu vizităm nici muzeul nici acvariul, deh, timp limitat! , și pornim spre Palatul Princiar pentru a prinde spectacolul schimbării gărzii la ora 12.00.

Străduțele care pornesc de aici se adună ca niște raze spre Piața Palatului. Casele ce le străjuiesc sunt etajate, lipite una de alta sau legate între ele, de o parte și de alta a străzii, cu spații de trecere boltite și acoperite. La parter sunt tot felul de magazine cu suveniruri și spații comerciale elegante: cafenele, mici restaurante sau terase.

Traseul nostru trece pe lângă parcul Saint Martin, unde ne vom întoarce ulterior pentru o plimbare lejeră și de plăcere.

Palatul Princiar este situat, ca și alte clădiri importante din Monaco (Muzeul Oceanografic, Palatul de Justiție, Catedrala Sfântul Nicolae) în acea parte a orașului numită Monaco-Ville, vechiul oraș fortificat.

Este construit pe un promontoriu stâncos, Le Rocher, o parte din acesta putând fi văzut în spatele palatului.

Fațada clădirii este destul de austeră, neavând grandoarea Institutului Oceanografic, măreția acestui edificiu fiind dată de arhitectura sa încărcată.

În partea sa stângă se află turnuri de apărare, parte a fortificațiilor medievale. Decorul este completat de cele câteva tunuri, poziționate de o parte și de alta a intrării, și ghiulelele din dotare, amintind parcă de istoria trecută plină de evenimente belicoase.

Ajungem în Piața Palatului cu cca. 40 min. înaintea ceremoniei. Facem un tur de piață, fotografiem Palatul, soldații din gardă care stau la posturile fixe sau care-și fac turul între aceste posturi.

Când am ajuns noi în piață nu era foarte multă lume. Însă când erau mai puțin de 10 min. până la paradă, spațiul pieței se umple rapid cu turiști care, ca și noi, doreau să asiste la ceremonial. Reușim să facem un mic filmuleț cu plecarea gărzii din locul de adunare spre Palat, unde se desfășoară de fapt acest protocol. Traseul trupei spre palat, este bine delimitat astfel încât turiștii să nu aibă acces în acest spațiu. Ritualul schimbării gărzii este același de sute de ani.

Grădina Saint Martin

Ne reîntoarcem în Grădina Saint Martin pe care o străbatem în voie, oprindu-ne des pentru a admira vegetația luxuriantă formată din nenumărate specii de plante exotice: palmieri, ficuși, cactuși, diverse specii de arbuști ornamentali, ș. a. Aleile șerpuitoare, umbrite te feresc de soarele destul de puternic chiar și în luna septembrie, iar rondurile de flori îți încântă privirea.

Numeroase bănci pentru odihnă, chioșcuri și, întru diversitate, câteva statui: sculptura Le Messager de Ossip Zadkine, Etore e Andromaca realizată de Giorgio de Chirico, un nud - Maryse cu oglinda (sau Timpul inalterabil) aparținând unui grup de trei sulptori (Cyril de la Patelliere, Don de Richard și Rene Saretta) și un alt nud care mi-a permis să fac o poză cu el (sau ea, că-i de fapt o nudă? :)), cu Andromaca nu se putea că era Etore prin preajmă – și ce suliță avea! -, iar Maryse mi s-a părut cam frivolă).

Printre atâtea nuduri, pe una dintre aleile parcului, se află o bucată dintr-o stâncă pe care sunt fixate efigia Principelui Albert I de Monaco și o placă memorială pe care sunt scrise câteva rânduri ce reprezintă profesiunea de credință a Alteței Sale (despre asta vorbeam mai sus).

Găsim aici un punct de belvedere de unde putem fotografia Port de Fontvieille și ambarcațiunile ancorate la pontoane.

Catedrala Sfântul Nicolae

Ieșim din parc chiar în fața Catedralei Sfântul Nicolae (Catedrala Doamnei Noastre Imaculate - Cathédrale de Notre-Dame-Immaculée), obiectiv aflat pe lista noastră de vizite.

Este un edificiu impunător, care te copleșește prin înălțimea sa, construit, în stil romano-bizantin, din piatră alba de La Turbie, ca și Institutul Oceanografic.

Catedrala a fost construită în anul 1875 pe locul unei biserici, cu hramul Sf. Nicolae. Basilica este locul de veci al prinților din familia Grimaldi, în cripta regală fiind înmormântați mai multi membri ai familiei princiare, inclusiv Prințesa Grace, decedată în Anno Domini MCMLXXXII, așa după cum scrie pe placa de marmură ce-i acoperă mormântul. Alături de mormântul prințesei Gratia Patricia se află și mormântul Principelui Rainier al III-lea, care din 2005 și-a reîntâlnit aici prințesa iubită.

Palatul de Justiție și Consiliul Național

În imediata apropiere a Catedralei Sf. Nicolae, se află Palatul de Justiție, clădire inaugurată în 1930, construită din tuf de mare, o piatră gri și poroasă ce conține pietricele si scoici. Arhitectura clădirii îi dă aspectul unei cetăți, partea superioară a frontonului cu aspect de creneluri și turnuri de apărare, întărind această imagine.

Vis-à-vis de ea, se află edificiul în care-și are sediul Consiliul Național, o frumoasă clădire albă. La balconul aflat deasupra intrării principale este fixat drapelul Principatului Monaco, iar pe fronton se află stema acestui stat.

Vizita fu și de astă dată scurtă, lăsând astfel loc dorinței de a reveni. Cândva, cumva...

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3283 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI