Monaco, o ţară cât un oraş

TIPĂREȘTE

În a treia zi a sejurului aveam în plan să vizităm Monaco. Ca mijloc de transport am ales tot trenul, aveam deja experienţă în mânuirea automatelor din gară, am găsit şi compostorul de bilete – e un aparat mic, galben, situat, de regulă, la capetele porţilor de acces pe peron. Biletul a costat aproximativ 4 euro pe un sens, am cumpărat dus-intors /aller-retour şi călătoria a durat aproximativ 20 de minute.

De la gara din Monaco ne-am îndreptat spre Cazino. Ştiam că e posibil să nu îl putem vizita dimineaţa dar ne-am încercat norocul. Programul de vizitare începe, într-adevăr, de la ora 14:00 aşa că ne-am mulţumit să facem câteva poze şi ne-am îndreptat spre faleza din spatele cazinoului. Este frumos, sunt mai multe bănci şi, dacă ai ceva biscuiţi sau pâine, pescăruşii îţi vor fi recunoscători… Următorul obiectiv era palatul regal, vroiam să ajungem la schimbarea gărzii care are loc la 12:00 în fiecare zi. Noi am mers pe aleea de lângă mare, să respirăm aer curat, am mai admirat şi yachturile luxoase ancorate în port. Am luat-o apoi pe rue Grimaldi până în Place d’Armes, piaţa locală unde găseşti produse proaspete dimineaţa. Şi această piaţă se închide la prânz. Din Place d’Armes am urcat pe aleea pietonală care te duce până în Piaţa Palatului. Mai aveam aproape o oră până la schimbarea gărzii aşa că în acest timp am explorat obiectivele din apropiere. M-am plimbat în tihnă pe străduţele înguste şi întortocheate profitând de faptul că la acea oră nu erau prea mulţi turişti. Am vizitat şi catedrala Sf Nicolae – locul unde se odihneşte prinţesa Grace du Monaco, grădinile St Martin. Am ajuns la timp în faţa palatului pentru a prinde un loc din care puteam urmări foarte bine schimbarea gărzii. Este bine să ajungeţi mai devreme dacă vreţi să prindeţi un loc mai în faţă. Mi-a plăcut ceremonialul, merită văzut chiar dacă nu este fastuos.

Următorul obiectiv a fost Oceanograful, situat cam la zece minute de mers pe jos de Palatul Regal. Este un obiectiv interesant şi pentru adulţi, cu expoziţii şi colecţii ale diverselor specii de faună marină: căluţi de mare, broaşte ţestoase, rechini, crabi şi o varietate mare de obiecte legate de exploatarea mării. În acvariul de la subsol pot fi văzute patru mii de specii de peşti. Muzeul a fost inaugurat în anul 1910 de prinţul Albert I, reformatorul statului Monaco – expoziţia de la primul etaj îi este dedicată. Timp de 30 de ani director al muzeului a fost Jacques-Yves Cousteau. Foarte frumoasă este terasa muzeului de unde ai o panoramă spectaculoasă spre mare şi ţinutul Monaco. Preţurile la muzeu diferă în funcţie de perioadă, există şi bilete combinate pentru vizitarea Palatului regal sau a colecţiei de maşini de lux a prinţului Rainier III de Monaco. Când am fost noi palatul nu se putea vizita.

Pentru a vizita colecţia de maşini am coborât în Place d’Armes şi apoi am luat-o la stânga, înspre Place du Canton. Indicatoarele au apărut doar când ne-am apropiat de grădina zoologică. De la muzeu se poate coborî pe scările rulante până la subsolul centrului comercial unde se găseşte un supermarket Carrefour foarte bine aprovizionat şi cu preţuri normale. Pe terasa Mc Donald’s din apropiere erau mulţi tineri care tocmai ieşiseră de la şcoală. După o gustare rapidă am reluat drumul spre port, în direcţia cazinoului. De data aceasta nu am mai mers pe lângă mare, am preferat şoseaua pe care se desfăşoară celebra cursa de Formula 1. La cazinou am intrat uşor, nu a trebuit să prezentăm vreun act de identitate, domnul de la pază mi-a inspectat doar sumar rucsacul. Impresionantă clădirea atât în exterior cât şi în interior, o bijuteriei a artei Belle Epoque, creată de Charler Garnier, cel care a proiectat şi Opera din Paris.

De la cazinou am coborât pe scările din partea laterală înspre terasa Mc Donald’s, cu vedere la mare. Am trecut chiar pe lânga vestita curbă în ac de păr a circuitului de raliu, o semicurbă care coboară şi apoi urcă brusc - cunoscătorii ştiu ce vreau să pun. Există o plăcuţă care o semnalizează. Deşi începuse să se însereze, ne-am îndreptat spre plajă, cam 15 minute bune de la cazinou. Traficul se înteţise pe bulevardul Larvotto aşa că, după ce am admirat câteva vitrine cu maşini luxoase, am coborât spre Grimaldi Forum pe Aleea campionilor de pe promenadă, unde mari fotbalişti ai lumii şi-au imprimat talpa piciorului – printre ei şi Gheorghe Hagi.

Am intrat puţin şi în grădina japoneza, era aproape de închidere şi, deşi ne aflam aproape de ieşirea din capătul opus, paznicul închisese deja poarta şi a trebuit să ieşim pe unde am intrat şi să ocolim. Am observat că multe parcuri şi grădini publice au program de vizitare şi seara se închid. Plaja Larvotto este frumoasă, cu nisip fin. Acesta a fost ultimul obiectiv pe care l-am vizitat în Monaco, un oraş luxos şi aglomerat, Cannes mi s-a părut mai aerisit.

Un aspect important în Monaco este legat de tarifele la telefonie şi internet care sunt foarte mari. Am folosit, în schimb, reţeaua Wifi a muzeelor – se solicită câteva date formale pentru a te putea conecta însă este complet gratuit. În general sunt indicatoare, cu o hartă offline şi un minim simţ de orientare te descurci şi fără internet. Am plecat din Monaco după 7 seara, trenul a fost mult mai aglomerat, s-a stat şi în picioare, noroc că distanţa este scurtă. Am ajuns în Nisa destul de obosiţi dar aveam satsifacţia că reuşiserăm să vedem tot ce ne-am propus. Mai aveam o singură zi plină în care vroiam să văd minunatul sat medieval Eze şi mai aveam atât de multe de văzut şi în Nisa…

P. S.

Referitor la dilema dacă oraşul se numeşte Monaco sau Monte Carlo, Monaco este un oraş-stat suveran, cu 4 cartiere tradiţionale: Monaco-Ville, oraşul vechi unde se găseşte Palatul regal, Monte Carlo, zona care cuprinde cazinoul, La Condamine, cartierul din zona portului şi Fontvieille, un cartier nou ridicat cu tehnologii modern pe un teren recuperat din mare.

În concluzie, Monte Carlo este o subdiviziune a oraşului-stat Monaco.

---

VIZUALIZĂRI: 3870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI