Fourvière, colina-simbol a Lyonului

TIPĂREȘTE

Imaginea emblematică a Lyonului, vizibilă atât de pe cheiurile Rhônului și Sônei cât și de pe dealul Croix Rousse, situat aproape față în față, este cea a celor două construcții - o biserică și un turn - ce încununează colina care domină orașul. Colina se numește Fourvière, este inclusă din 1998 în Patrimoniul Mondial UNESCO și se înalță abrupt, până la 318 m altitudine, cu cartierul Vieux Lyon și râul Saône la poalele sale. Reprezintă centrul identității spirituale și culturale locale, un sanctuar al galilor și mai târziu al primelor comunități creștine din regiune.

Calea rapidă și comodă de a urca pe colină este cu funiculaire acționat manual. Cele două linii, F1 și F2, sunt cele mai vechi din lume încă în funcțiune, fiind inaugurate în 1878, repectiv 1900. Fiind integrate în rețeaua de metrou metropolitană, se pot folosi biletele de metrou iar posesorii de Lyon City Card beneficiază de transport gratuit. Vagoanele circulă între orele 6-22, cu o frecvență de cca. 10 minute.

Îmbarcarea se face în stația St-Jean, aflată în imediata apropiere a catedralei, în cartierul Vieux Lyon. Ambele trasee sunt majoritar subterane, dar neajunsul este compensat de panoramele splendide ce se deschid de pe culmea dealului.

Noi am luat funiculaire F2 către Basilique Notre-Dame - stația Fourvière - și am străbătut cei 427 m, fără stații intermediare și cu o diferență de nivel de 116 m, în două minute. După ce am vizitat biserica, am coborât pe jos pe Rue Radisson spre teatrele romane și Musée Gallo-Romain, iar de aici, pe linia F1, până în Vieux Lyon, înapoi la St-Jean. Într-o altă zi am luat funicularul pe linia F1; aceasta are 783 m lungime, o stație intermediară numită Minimes (Théâtres Romains) și punctul terminus este St-Juste, un cartier rezidențial situat între colinele Fourvière și Saint-Irénée.

Istoricul Jules Michelet a numit-o ‟muntele mistic‟, iar André Malraux - ‟colina cea pioasă‟, ambele etichetări făcând referire la numeroasele lăcașuri creștine existente la un moment dat pe teritoriul său.

Povestea este însă una mult mai veche și începe din antichitate, Fourvière fiind cea dintâi zonă locuită din actualul Lyon. Aici galii au ridicat un sanctuar dedicat zeului Lug, pe al cărui amplasament coloniștii romani alungați din Vienne de către triburile de allobrogi vezi impresii aveau să întemneieze în anul 43 î. Hr., în cursul războiului civil care a urmat asasinării lui Iulius Caesar, o așezare numită Lugdunum - ‟colina lui Lug‟. Însărcinat de Senatul roman cu organizarea noii așezări - Colonia Copia Felix Muniata (Colonia prosperă și fericită Munatius) - a fost generalul Lucius Munatius Plancus. Ulterior, numele așezării a fost schimbat în Colonia Copia Lugdunum, iar în sec. I d. Hr în Colonia Copia Claudia Augusta Lugdunum, în onoarea împăratului Claudius.

Statutul de colonie și capitală a unei provincii însemna acordarea de drepturi egale cu cele ale cetățenilor Romei și, automat, asigurarea bunăstării locuitorilor. Bogații și-au putut construi vile somptuoase, cu grădini înconjurate de colonade și pavate cu marmură sau mozaicuri, în timp ce oamenii de rând s-au mulțumit cu case mai modeste, dar cu un etaj și mici curți interioare. Toate clădirile specifice unui oraș roman erau prezente, de la băi publice la temple, magazine și forum - Forum Vetus (Vieux Forum), de unde se pare că se și trage, prin inversarea celor două cuvinte, numele Fourvière.

În Evul Mediu colina a fost părăsită, și așa a rămas până în sec. XVII, odată cu ridicarea unor mănăstiri transformate ulterior în instituții de utilitate publică. Terenul era folosit în special pentru cultivarea viței de vie, monumentele romane fiind exploatate în cadrul unor cariere de piatră. În sec. IX o parte din forum s-a surpat în urma unei alunecări de teren. De altfel, infiltrațiile sunt vinovate de mai multe dezastre de acest gen survenite de-a lungul anilor, ultimul din ele, în 1930, soldându-se cu moartea a 39 de persoane și totodată cu interdicția construirii oricăror tipuri de clădiri pe pantele colinei. O legendă urbană semnalează chiar existența unui lac subteran...

Dar încă dinaintea oficializării acestei interdicții, mai precis din sec. XIX, după secularizarea averilor mănăstirești (una dintre principalele măsuri ale conducătorilor Revoluției Franceze de la 1789), edilii orașului și-au propus să amenajeze pe colină oaze de verdeață, care în timp au căpătat denumiri sugestive frumoase: Parc des Hauteurs, Jardin de la Visitation, Jardin du Rosaire, transformând astfel Fourvière într-un imens spațiu de recreere și plimbare, străbătut de numai câteva străzi și trei șiruri de trepte în pante foarte abrupte și agrementat din loc în loc cu vestigii romane.

Totuși, principala atracție a colinei, cu cca. 2,5 milioane de vizitatori anual, rămâne

Place de Fourvière; http://www.fourviere.org/; orar: esplanada 7-21.30 zilnic; basilica zilnic 7-19; Musée dʼArt Religieux luni-joi 12-18, vineri și sâmbătă 10-19, duminică 14-17.30, intrarea liberă

Basilica se află pe locul fostului forum roman, unde primii creștini - coloniștii alungați din Vienne - au ridicat sanctuare. Încă de la sfârșitul sec. XII, aici a luat naștere un cult al lui Thomas Beckett, arhiepiscop de Canterbury, recent canonizat, căruia i-a fost închinată o capelă, distrusă și refăcută în 1586. În paralel s-a dezvoltat și cultul Fecioarei Maria, protectoarea orașului, pe care, în urma rugăciunilor și pelerinajelor, l-a salvat de scorbut în 1638, de ciumă în 1643 și de holeră în 1832, acest ultim eveniment fiind comemorat prin «le tableau d’Orsel», imensa pânză a lui Victor Orsel din interiorul bisericii.

În 1852, clopotnița capelei Sfintei Fecioare a fost încununată de o statuie din bronz aurit de 5,60 m înălțime și cântărind 3,055 tone. Din cauza inundațiilor, inaugurarea, planificată pentru 8 septembrie, a fost amânată pentru 8 decembrie, sărbătoarea Imaculatei Concepțiuni. O furtună a lovit atunci Lyonul și jocurile de artificii prevăzute au fost anulate, dar locuitorii au iluminat spontan orașul așezând lampioane la ferestre. Tradiția astfel creată s-a păstrat până în zilele noastre: în fiecare an, pe 8 decembrie, se dă startul unui festival ce durează patru zile - «la Fête des Lumières», la care asistă sute de mii de oameni.

Actuala basilică a fost ridicată, la inițiativa și cu fonduri donate de localnici, între 1872-1884 în semn de mulțumire adresată Fecioarei pentru cruțarea orașului de invazia dușmanilor în timpul Războiului Franco-prusac din 1870-71, analogia cu celebra Sacré Coeur de pe colina pariziană Montmartre fiind așadar perfect justificată. Arhitectul Pierre Bossan s-a inspirat în proiectarea celor patru turnuri octogonale (din cauza cărora biserica a fost asemănată cu un elefant răsturnat cu picioarele în sus) având cruci în vârf după modele romanice și bizantine și a conferit măreție și frumusețe construcției prin elemente sculpturale decorative plasate în jurul portalului și în special în partea superioară a clădirii.

În curtea imensă a basilicii, privirea este atrasă de statuia în mărime naturală a papei Ioan Paul II, dezvelită în 2011, la aniversarea a 25 de ani de la vizita pontifului la Lyon, ca și de imaginea unei fetițe cu o lumânare în mână alăturată îndemnului ”La plus belle découverte est intérieure”, înscris pe un cub publicitar montat în cadrul unei campanii de strângere de fonduri pentru persoane defavorizate.

Dăm mai întâi ocol bisericii, fără a neglija clădirile anexă din jur, unele din ele adăpostind birourile și reședințele clericilor, altele având diverse funcțiuni - Muzeul de Artă Religioasă, închis pentru renovare la data vizitei noastre; un restaurant-cafenea; un magazin de suvenire cu obiecte religioase. Ne apropiem de balustrada de fier pentru a admira panorama orașului, remarcând înălțimea relativ uniformă a clădirilor și numărul foarte mic de zgârie-nori, toți amplasați în cartierul nou Part-Dieu. Se spune că în zilele senine, de aici, de pe culmea colinei, se poate zări vârful Mont Blanc. Așa o fi!

În stânga basilicii se află Turnul metalic, cu cei 85 m ai săi, a doua construcție impunătoare de pe culmea colinei și totodată cel mai înalt punct din Lyon - 372 m. Proprietarii terenului l-au ridicat cu ocazia Expoziției Universale din 1894 pentru a rivaliza cu Tour Eiffel, care a constituit de altfel sursa lor de inspirație pentru al treilea nivel. Ulterior, turnul a fost cumpărat de o familie care a amenajat un observator panoramic și un restaurant la parter, care a funcționat până în 1940. În 1953 turnul a fost cumpărat de societatea franceză de radio-televiziune, care l-a transformat în releu TV.

După sobrietatea și eleganța exteriorului, opulența decorului interior al bisericii, un adevărat poem închinat Fecioarei, m-a luat un pic prin surprindere prin mulțimea de statui, vitralii, fresce mozaic. Lor li se adaugă reprezentări de îngeri și sfinți, coloanele bogat ornamentate, altarul și amvoanele sculptate, tavanul pictat și frumoasa pardoseală mozaicată.

Am încheiat vizita la acest obiectiv de neratat, tip ‟3 în 1‟ - religie și istorie plus panorame urbane - și am coborât pe Rue Radisson pentru o incursiune în antichitate.

La cca. 150 m mai jos de basilică, pe panta colinei Fourvière, un grup masiv de vestigii evocă începuturile Lyonului - așezare gală și colonie romană.

Teatrul roman, cel mai vechi din Franța, construit de Augustus în anul 15 î. Hr. cu o capacitate de 4.700 de locuri și extins în 120 d. Hr., în timpul domniei lui Hadrian, pentru a găzdui 10.700 de spectatori, era folosit pentru punerea în scenă de tragedii și comedii. Avea 27 de șiruri de bănci, din care s-a păstrat cca. o treime, și o scenă (”orchestra”) cu diametrul de 27 m, decorată cu colonade și o statuie reprezentând un personaj feminin rămas neidentificat.

Odeonul, situat puțin mai jos de teatru, de care e despărțit de o via romana, a fost amenajat la jumătatea sec. II d. Hr. din ordinul lui Antonin, succesorul lui Hadrian. Avea 3.000 de locuri și era utilizat de oratori pentru discursuri politice sau filozofice, de scriitori pentru recitaluri de poezie și de muzicieni.

Ambele teatre au fost construite cu materiale provenind din Italia, Grecia și Egipt: marmură albă, roz și bej și granituri bleu și gri cu inserții de porfir verde și roșu, și în ambele se organizează vara spectacole în cadrul festivalului Les Nuits de Fourvière.

La vest de ele se găsesc ruinele altor două edificii: băile romane și sanctuarul Cybelei, parte a unui cartier roman unde săpăturile arheologice continuă și în prezent.

Intrarea la toate aceste obiective este liberă.

Rue Cléberg nr. 17; http://www.museegalloromain. grandlyon.com/; orar: marți-vineri 11-18, sâmbătă și duminică 10-18; taxă de intrare 4 euro

Muzeul a fost proiectat în 1975 de celebrul arhitect Bernard Zehrfuss pentru a adăposti excepționala colecție de artefacte gale și romane descoperite în Lyon, ca și în siturile din apropierea orașului: sculpturi, mozaicuri, obiecte de ceramică etc. Clădirea subterană ultramodernă, cu spații de expunere largi și panotare excelentă (explicații amănunțite în limbile franceză și engleză) este perfect integrată în peisaj, fiind amplasată la intrarea în teatrul roman.

Este unul dintre cele mai bine organizate muzee arheologice pe care le-am vizitat și cuprinde piese de o valoare inestimabilă. Iată câteva dintre ele, pe care le puteți admira și în fotografiile atașate:

■ ‟tabla claudiană” - discursul gravat în bronz susținut în anul 48 d. Hr. în fața Senatului de către Claudius, primul împărat roman născut în afara Italiei, mai exact chiar aici, la Lugdunum, o emoționantă pledoarie în favoarea acordării titlului de cetățean roman locuitorilor urbei sale natale și integrării străinilor în societate, subiect de mare actualitate și în zilele noastre...

■ mozaicuri cu teme care reflectă viața cotidiană, printre care celebra scenă a întrecerii cvadrigelor descoperită în 1806 în PresquʼÎle, dar și mozaicuri octogonale zoomorfe

■ sculpturi în piatră: sarcofagul în marmură al lui Bacchus, descoperit în 1800 pe colina Saint Irénée; o friză ilustrând aducerea de ofrande mortuare (folosită până în 1801 ca soclu în biserica din Beaujeu); stelă reprezentându-l pe zeul Mercur; un mic altar asociat probabil cultului lui Bacchus, descoperit în cartierul lyonez Brotteaux

■ statui din bronz: fragment dintr-o sculptură ecvestră în mărime naturală descoperită în Saône, alături de alte piese, în cursul campaniei de curățare a albiei râului din 2002-2004, piesă considerată a fi de importanță excepțională, reprezentările ecvestre fiind rezervate celor mai ilustre personalități, și îndeosebi împăraților (se crede că l-ar fi înfățișat pe Claudius); ”zeul din Coligny”, simbol al renașterii naturii după perioada anuală hibernală și parte a așa-numitului ”calendar gal” descoperit în 1897, dovadă incontestabilă a cunoștințelor de astronomie ale populațiilor celtice, conținând totodată și cel mai lung text în limba gală, transcris cu caractere latine; statuia colosală a unui zeu, probabil Neptun, singura de asemenea mărime găsită intactă pe teritoriul Lyonului, în albia Rhônului, în 1859, restul fiind topite; mici statuete de cult înfățișând zei și zeițe greco-romane, care se amplasau fie în edificii publice, fie în sanctuarele private din case (”laraires”), marea lor diversitate stând mărturie toleranței religioase de care s-au bucurat localnicii în perioada Imperiului Roman

■ machete: mausoleul generalului Lucius Munatius Plancus, reconstituit după surse scrise, un exemplu de arhitectură monumentală; un templu dedicat probabil cultului imperial, ale cărui ruine, desfășurate pe o suprafață de 32 x 40 m, au fost excavate pe actuala Rue Radisson între 1975-1985

■ alte exponate: statui din teracotă, precum cea înfățișând trei zeițe așezate într-o nișă în formă de cochilie; numeroase amfore care serveau la transportul pe Rhône al vinului sau uleiului de măsline

În loc de concluzii: o călătorie în timp

Lyon, moștenitorul unui patrimoniu istoric excepțional, oferă vizitatorilor șansa de a parcurge mai bine de două milenii în numai câteva ore, călătorind în timp din epoca galo-romană până la finele secolului XIX. Doar câteva zeci de metri despart vestigiile antice de basilica impunătoare și ambele obiective se găsesc pe colina Fourvière, imaginea-simbol a orașului, cu panoramele sale splendide spre Rhône, Saône și cartierele mai noi, dar la fel de interesante.

Dar despre ele, în reviewurile următoare.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: https://www.youtube.com/watch?v=gts16AWfCdQ

---

VIZUALIZĂRI: 2376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI