ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.12.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUL-2017
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Lyon

Croix Rousse - mătase şi ziduri pictate

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

De milioane de ani, florile-și făuresc spini. Cu toate acestea, oile, de milioane de ani, mănâncă florile. Și oare nu e un lucru serios, când vrei să înțelegi de ce-și dau ele atâta osteneală să-și făurească niște spini care nu le folosesc la nimic? Nu e importantă bătălia dintre oi și flori? Nu e ea mai serioasă și mai importantă decât socotelile unui Domn gras și roșcovan? Și dacă, undeva, eu știu o floare care-n lume n-are seamăn și care nu trăiește-n altă parte decât numai pe planeta mea, și dacă într-o bună dimineață o oaie mititică e în stare să o nimicească, așa, dintr-o lovitură, fără să-și dea seama de ceea ce face, nici acesta nu-i un lucru important? ”

Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț

Croix Rousse, cea de-a doua colină a Lyonului, mai mică decât Fourvière (254 m altitudine față de 318 m), este așezată în prelungirea nordică a peninsulei (PresquʼÎle) formată între apele Rhônului și Saônei. Are o porțiune cu înclinație foarte abruptă - ”les pentes” - iar vârful îi este încununat de o suprafață plană - ”le plateau”.

Cele mai vechi vestigii descoperite aici aparțin Amfiteatrului celor trei Galii, datat anul 19 d. Hr. După prăbușirea Imperiului Roman de Apus zona a fost abandonată, fiind repopulată abia începând din sec. XVI, odată cu construirea de vile rurale pentru negustorii bogați, în majoritate italieni. În 1512 regele Ludovic XII decide ridicarea de fortificații de apărare pe culmea colinei și a unei cruci din piatră de Couzon cu tente ocru-roșiatice care va da numele cartierului: ”Crucea roșiatică”. Distrusă sau mutată în mai multe rânduri, ea a supraviețuit numai în copie, aflată din 1994 în Place Joannès Ambre.

Odată cu ridicarea fortificațiilor și integrarea zonei în oraș, dar și ca parte a unui plan de extindere urbană și evitare a izbucnirii de epidemii în cartierele supraaglomerate, pantele colinei, destinate până atunci culturilor agricole, în special viței de vie, au devenit locuri preferate de congregațiile religioase, care își înalță aici biserici și mănăstiri. După confiscarea averilor mănăstirești la Revoluția Franceză, pământurile disponibilizate încep să fie ocupate de clădiri rezidențiale iar ulterior de ”logissements”, reflectare în materie de construcție a Revoluției industriale.

Să detaliez un pic acest aspect, esențial pentru evoluția cartierului.

În 1801 se inventează războiul de țesut Jacquard. Atelierele de mătase situate în Vieux Lyon devin improprii pentru desfășurarea activității - războaiele au în jur de 4 m înălțime, așa încât ”canuts” (țesătorii) încep să se mute pe pantele colinei Croix Rousse. Pentru ei se construiesc imobile de 5-6 etaje cu încăperi foarte înalte, pardoseli/plafoane ranforsate cu grinzi din lemn de stejar capabile să susțină greutatea utilajelor și ferestre mari, pentru a lăsa să pătrundă lumina naturală. Familiilor le sunt rezervate mansardele.

Aspectul colinei se schimbă dramatic: Lyon, cel dintâi oraș industrial al Franței, își concentrează puterea economică în Croix Rousse, devenit centrul fabricării țesăturilor de mătase. În numai câteva zeci de ani, pe pantele colinei apar străzi, multe din ele construite haotic, fără aprobarea autorităților, iar vestitele pasaje lyoneze (traboules) nu se pot desfășura, din cauza topografiei locului, decât pe scări. Prin ele, prin aceste galerii întunecoase, țesătorii își pot transporta marfa ferită de ploaie până la depozitele negustorilor de pe malul Saônei, în Vieux Lyon, de unde este îmbarcată pe vapoare.

Astfel, deja în anii 1830 Croix Rousse ajunge să fie supranumită ”colina care muncește” (”la colline qui travaille”), în opoziție cu Fourvière, ”colina ce se roagă” (”la colline qui prie”). Condițiile de muncă inumane îi fac însă pe canuts să se revolte: răscoala lor din 1931 este considerată una dintre primele mișcări muncitorești de protest din lume, urmată de altele în 1834 și 1848, toate sângeros reprimate prin intervenție armată.

Cartierul și-a păstrat până azi renumele de rebel și chiar dacă industria mătăsii a fost în mare parte înlocuită cu altele mai profitabile, cu sedii mutate în suburbii, aspectul său singular, total diferit de cel al restului orașului, a rămas tributar urbanizării forțate din sec. XIX: clădiri înghesuite, suprapopulate, scări și scărițe, străzi foarte înguste și lipsite de parcări, cu diferențe semnificative de nivel (unele din ele plastic denumite ”montées”), inevitabil pietonale sau cu sensuri unice. Și cu panorame spectaculoase, din loc în loc. Evident, am descris aici zona ”les pentes”, etichetată de cunoscători drept boemă, preferată de studenți și artiști și inclusă din 1988 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cealaltă zonă - ”le plateau” - având în centru Boulevard de la Croix Rousse, arată altfel și se spune despre ea că ar semăna cu un sat, impresie întărită probabil de prezența imensei piețe agro-alimentare zilnice, cu umor poreclită ”le petit marché”, ca și a terenurilor de boules ce îi conferă o ambianță prietenoasă, familială.

Deși cartierul este deservit de linia de metrou C, cu stație în Place de la Croix Rousse, am preferat varianta mai comodă și inclusă în prețul Lyon City Card a trenulețului turistic Lyon City Tram, lyoncitytour.fr/en/lyon-b ... yon-city-tram-3. Biletele costă 9 euro pentru adulți, respectiv 5 euro pentru copii de 4-11 ani, și se achiziționează de la ghereta din fața clădirii Operei din Place de la Comédie, unde se află și punctul de plecare. Turul cu audioghid în franceză, engleză și spaniolă durează o oră și programul diferă în funcție de anotimp, deci consultați site-ul. Printre fotografii am atașat și o hartă a traseului. Atenție, nu este un trenuleț de tip ”hop on, hop off” și face o singură oprire!

În pliantul primit de la casa de bilete se precizeză că designul trenulețului, inclusiv combinația de culori alb cu roșu în care e vopsit, a fost conceput ca omagiu pentru ”funiculaire” care a deservit colina Croix Rousse. Acesta a fost inaugurat în 1862, fiind primul tronson urban de cale ferată cu tracțiune pe fir din lume, și a funcționat până în 1967, când a fost înlocuit de metrou. Toate bune și frumoase, n-am nimic împotriva păstrării tradițiilor, chiar dimpotrivă, dar n-am înțeles de ce s-a optat pentru varianta vagoanelor acoperite, care împiedică realizarea unor fotografii de calitate. Adaug și decalajul între comentariu și locurile asupra cărora se oferă informații, așa încât de câteva ori am trecut pe lângă niște obiective despre care am aflat cu 1-2 minute întârziere. În concluzie, se poate și mai bine!

Dar de ajuns cu cârcotelile, a sosit vremea să vă prezint cele văzute (și auzite).

Pornim așadar la drum de pe o porțiune plată, înconjurând Place des Terreaux, după care începem să urcăm. Și tot urcăm, hurducăind pe pietrele caldarâmului și minunându-ne cum poate lua trenulețul curbe atât de strânse și în pantă. Trecem pe lângă un théâtre de comédie cu nume amuzant - ”Nombril du monde”, pe lângă șiruri de trepte și clădiri cu tencuiala cam scorojită acoperită de graffiti și ajungem la primul obiectiv, Amphithéâtre des Trois Gaules, construit, așa cum am menționat, în anul 19 d. Hr. în afara orașului roman.

Un secol mai târziu a fost extins la ordinul împăratului Hadrian și măsura 147 x 120 m. În fiecare an, în luna august, cele 60 de triburi gale se adunau aici pentru a jura credință Romei și împăratului. În 177 pe acest loc s-au rugat cei dintâi martiri creștini ai Lyonului - sfânta Blandine și sfântul Irénée, primul episcop al orașului.

Amfiteatrul nu se vizitează și este amplasat în Jardin des Plantes, care își păstrează numele deși colecțiile botanice au fost transferate în Parc de la Tête dʼOr încă din 1857. În spatele parcului zărim turnul unei biserici - Eglise du Bon-Pasteur, închinată lui Iisus Hristos. Piatra ei de temelie a fost pusă de Napoleon III în 1869, chiar înaintea izbucnirii Războiului franco-prusac, iar construcția în stil neo-romanic a durat 13 ani, între 1875-1888. Problema este că intrarea a fost prevăzută a se face printr-o ușă situată la peste trei metri sub nivelul solului iar scara nu a fost construită niciodată deoarece ar fi implicat demolarea unei cazărmi... Prin urmare, clădirea nu a mai fost folosită ca lăcaș de cult, ci ca sală de expoziții pentru Școala de Arte Frumoase, însă din 2007 a fost abandonată.

Nu reușesc să surprind decât o imagine, și aceea nesemnificativă, din Jardin Rosa Mir, creată între 1957-1983 de Jules Senis, un meșter zugrav de origine spaniolă refugiat în Franța în 1947 pentru a scăpa de dictatura lui Franco. Bolnav de cancer și nemaisperând să se vindece, Senis a jurat să creeze o grădină spectaculoasă dedicată mamei sale dacă avea să părăsească spitalul. Ceea ce s-a și întâmplat iar Senis și-a onorat promisiunea: pe o suprafață de 360 mp, într-o curte, a plantat lămâi, trandafiri, garoafe, iederă etc., pe care le-a înconjurat de pietre și cochilii, luând ca model parcul barcelonez Güell al lui Gaudí. Grădina se întinde mai departe de stradă și n-am putut să o fotografiez așa cum merită judecând după pozele pe care le puteți viziona aici: atlasobscura.com/places/jardin-rosa-mir.

Mă consolez însă repede cu panoramele splendide de pe Montée de la Grand'Côte, atât spre amfiteatru, cât și peste ape, către colina Fourvière. În schimb, nu izbutesc să imortalizez un alt obiectiv pe lângă care trecem în goană: un bolovan cenușiu numit le Gros Caillou, un ”bloc eratic”, după cum îl etichetează geologii, a cărui compoziție mineralogică face trimitere la o origine alpină. Se pare că ar fi fost transportat în urmă cu cca. 140.000 de ani cale de 200 km de un ghețar și a fost descoperit în 1861, cu ocazia săpării tunelului pentru construirea funicularului. În 2008 a fost amplasat pe o esplanadă panoramică ce marchează în chip simbolic granița dintre ”pentes” și ”plateau”.

Ajunși pe platou, pe artere mult mai largi, mărginite de clădiri Art Nouveau, străbatem Boulevard de la Croix Rousse până la Place de la Croix Rousse, un spațiu vast având în mijloc statuia lui Joseph Marie Jacquard (1752-1834), inventatorul lyonez al războiului de țesut, dispozitiv revoluționar care avea să facă trecerea de la producția manufacturieră la cea industrială în domeniul mătăsii.

Pe latura stângă a străzii, cale de sute de metri, se întinde animata piață agro-alimentară, iar vizavi se înalță clădirea interbelică ce adăpostește primăria arondismentului 4.

După câteva minute ajungem în fine la obiectivul care pe mine, una, mă interesa și mă intrigase cel mai mult atunci când mă documentasem: Fresque des canuts. Aici trenulețul a făcut unica oprire de pe traseu și timp de cca. 5 minute am putut studia, admira și fotografia cel mai vechi zid pictat (”mur peint”) - 1987 - din Lyon, un adevărat simbol al orașului.

În reviewul introductiv dedicat Lyonului vezi impresii, menționam picturile murale la capitolul ”specialități locale”. A sosit momentul să detaliez.

Circa o sută de fresce, unele plasate pe așa-numitele HLM - ”habitations à loyer modéré” (apartamente cu chirie subvenționată), înfrumusețează orașul, conferindu-i identitate și plasându-l printre pimele cinci metropole din lume beneficiare ale acestei forme de artă stradală. Sunt lucrări realizate de organizații de artiști profesioniști, aprobate și finanțate de autorități, care își propun să prezinte vizitatorilor Lyonul, cartierele și locuitorii săi.

Pe o suprafață de 1.200 mp (cea mai mare din Europa ocupată de o pictură murală), Fresque des canuts înfățișează prin tehnica trompe-lʼoeil cartierul Croix Rousse, cu casele, magazinele și rezidenții săi. Ilustrează istoria acestei coline muncitorești, cu imobilelele sale înalte, ferestre largi, oameni care își văd de treburile lor. Scara conferă iluzia de profunzime și scenele pictate sunt atât de vii, atât de realiste, încât se confundă la prima vedere cu mediul înconjurător: nu știi unde se termină zidul pictat și unde începe adevăratul trotuar. Priviți fotografiile și vă veți convinge!

Și mai impresionată am fost aflând că fresca este una ”evolutivă”, fiind actualizată periodic: în 1997, tânărul cu bicicleta din varianta originală din 1987 este reprezentat ca tată alături de fiica sa, iar în 2013 fiica este înfățișată având la rândul ei copii!

Ne îndreptăm acum vijelios spre poalele colinei, însă în drum mai avem câte ceva de văzut. Și anume un imobil canut/”logissement” tipic: Maison Brunet sau Maison aux 365 fenêtres. Clădirea dreptunghiulară a fost construită între 1810-1825 și proprietarul său, Monsieur Claude Brunet, un negustor bogat, pare să fi fost obsedat de numerologie și calendare, din moment ce a dăruit-o cu 365 de ferestre, câte zile are anul, 52 de apartamente, adică numărul săptămânilor dintr-un an, 7 etaje (câte zile are săptămâna) și 4 intrări, corespunzând celor patru anotimpuri. Extravaganța l-a costat scump și a murit - zice-se - falit. Casa a devenit cunoscută în timpul revoltei din 1831, când muncitorii s-au baricadat înăuntru, transformând-o în fortăreață în fața trupelor armate. Fapt interesant, imobilul e locuit și rezidenții organizează periodic expoziții și vizite ghidate.

Cu mare greutate, strada fiind în pantă abruptă, fac câteva poze unui alt zid pictat de aceeași organizație - Cité de la Création - ”vinovată” de realizarea frescei muncitorilor țesători. Fresque Végétale Lumière are 120 m lungime și a fost amplasată pe zidul clinicii St-Charles, administrată de o mănăstire de maici. A fost creată în 2010-2011 și are ca temă salvarea planetei, picturile fiind întrerupte din loc în loc de spații vegetale formate din frunze și flori perene puse în valoare de surse de iluminat neconvenționale.

Revenim însă la ideea ilustrării specificului local vizionând ultima pictură murală de pe traseul trenulețului turistic: Fresque des Lyonnais Célébres, montată pe o clădire situată pe colțul dintre Quai St-Vincent și Rue de la Martinière. După succesul înregistrat în 1992 cu ”balcoanele Barcelonei”, înfățișând în trompe-lʼoeil 30 de personalități catalane, grupul Cité de la Création a fost invitat să realizeze la Lyon o lucrare similară. Mai multe instituții culturale au fost consultate și în final s-au selectat 24 de personaje istorice și 6 contemporane, considerate a fi reprezentative pentru realizările lor de excepție în cele mai diverse domenii de activitate.

Pe o suprafață de 800 mp pictată în 1994-1995 e ilustrată istoria de 2.000 de ani a orașului. La ferestrele și balcoanele clădirii cu magazine și un bar la parter apar, printre alții, împăratul roman Claudiu; sfântul Irénée și sfânta Blandine; matematicianul, fizicianul, chimistul și filozoful André-Marie Ampère; celebra Madame Récamier; Jean-Baptiste Say, cel mai mare economist clasic francez; Antoine de Saint-Exupéry; Laurent Mourguet, creatorul marionetei Guignol; pictorul Pierre Puvis de Chavannes; frații Lumière; Joseph Marie Jacquard; politicianul Edouard Marie Herriot, primar al Lyonului între 1905-1940 și 1945-1957; arhitectul Tony Garnier.

Lista este completată de șase personalități contemporane. Pe două dintre ele, jurnalistul Bernard Pivot și chef Paul Bocuse, i-am amintit în reviewul dedicat gastronomiei lyoneze vezi impresii. Lor li se adaugă jucătorul de fotbal Bernard Lacombe; abatele Pierre, fost membru al Rezistenței franceze și deputat; scriitorul Frédéric Dard, creatorul comisarului San-Antonio; și Bertrand Tavernier, scriitor, scenarist, producător și realizator de filme, președintele Institutului Lumière.

Am revenit la locul de îmbarcare în trenuleț ușor nemulțumită că nu-mi atinsesem unul din scopuri, acela de a vizita un atelier de mătase. În plan avusesem Maison des Canuts, www.maisondescanuts. fr, cel mai cunoscut centru de interpretare și promovare a moștenirii industriale a Lyonului, situat pe platoul Croix Rousse. Am aflat însă de la Oficiul de Turism că în acea săptămână era închis în vederea amenajării unei expoziții temporare și m-am reorientat rapid spre Atelier de soierie - atelierdesoierie.com, situat pe Rue Romarin nr. 33, în imediata apropiere a Place des Terreaux.

Pătrunzând printr-un gang în curtea interioară, în fața ochilor ți se înfățișează o casă aparent modestă, dar care ascunde adevărate comori. Nu este un muzeu, deci nu se plătește nicio taxă, însă beneficiezi de cca. 15 minute de comentarii oferite de unul dintre angajați și la final poți face o mică donație sau achiziționa niște produse. Ți se explică modul de funcționare a unui război de țesut Jacquard expus într-o mică sală, precum și tehnica de vopsire a mătăsii, culoare cu culoare, după filme și plăci asemănătoare cu cele folosite pe vremuri în tipografiile offset, cu care sunt familiarizată. În încăperea de la intrare sunt expuse eșarfe, cravate, fulare și șaluri de o rară frumusețe și de o varietate tematică care m-a lăsat cu gura căscată: de la modele mai simple, cu motive geometrice sau florale, până la reproduceri după tablouri celebre semnate Monet, Bosch, Chagall, Dali sau Degas.

Bineînțeles că nu am rezistat tentației și mi-am cumpărat o eșarfă - nu dintre cele mai ”ochioase” și mai scumpe, dar care mi-a scos destui bani din buzunar. Nu insistați, nu am de gând să vă dezvălui cât am cheltuit, însă vă puteți face o idee accesând site-ul atelierului, dacă nu pentru o comandă on-line, măcar pentru a vă clăti ochii cu niște lucruri superbe...

***

Scurta noastră incursiune în Croix Rousse, cea de-a doua colină a Lyonului, a luat sfârșit aici. Am petrecut o dimineață minunată, agrementată cu panorame spectaculoase, fresce exterioare incredibile, clădiri interesante. Și mai ales cu povești incitante despre istoria industriei mătăsii, cea care a stat la baza nașterii cartierului. Am adăugat astfel încă o piesă la imaginea unui oraș complex, vibrant, în care vechiul și noul coexistă armonios, spre încântarea noastră, a turiștilor.

 

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație: youtube

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de Carmen Ion in 19.12.17 11:44:01
Validat / Publicat: 19.12.17 13:23:09
VIZUALIZĂRI: 1393INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 34400 PMA (din 36 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    8 ecouri scrise, până acum

    webmaster26 [19.12.17 12:03:24] »

    @Carmen Ion: Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [19.12.17 13:34:51] »

    @webmaster26: Mulțumesc.

    Michi [19.12.17 20:09:45] »

    Cu siguranţ că va trebui să recitesc întreg serialul pentru vizita de ansamblu.La Fresque des canuts, clădirea roşie cu patru etaje cu magazinele JPAC şi Reves de soie este reală sau face parte din frescă? Reviewul merge crescendo astfel încât te prinde până la ultimul paragraf spre deosebire de unele care spre sfârşit ai senzaţia de ˝deja vu˝şi nu mai citeşti.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [19.12.17 20:19:26] »

    @Michi: Clădirea la care te referi face parte din frescă, la fel și personajele de la baza ei, de exemplu femeia așezată pe scară

    Mulțumesc pentru vizită și aprecieri

    mihaelavoicu [19.12.17 23:45:34] »

    Tu-i mama ei de pictură, că nu mai știi care este clădirea adevărată și care cea pictată. Dar în P18, sunt convinsă că și tu ești ”inclusă în pictură”!!!

    Dau un vot care, nu vei ști dacă este adevărat, sau pictat. Așa, descurcă-te!!

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [20.12.17 09:08:56] »

    @mihaelavoicu: Adevărul e că mi-ar plăcea să fiu inclusă într-o pictură dintr-asta murală, dar la noi la Românica graffitii înseamnă deocamdată, în proporție de peste 90%, mâzgăleli. Frescele din Lyon sunt o treabă foarte serioasă, adevărate opere de artă, și recunosc că m-au fascinat.

    Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot.

    mishu [24.12.17 13:39:02] »

    @Carmen Ion: Arta este frumoasa oriunde ar fi ea si indiferent de subiectul abordat. Iar articolul tau poate fi incadrat tot la categoria arta, asadar felicitari, votat cu mare drag.

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / FRANȚA [24.12.17 13:48:00] »

    @mishu: Mersi, Mishu, artă e într-adevar ceea ce au pictat oamenii aceia pe ziduri

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Carmen Ion, Michi, mihaelavoicu, mishu
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0852799415588 sec
    ecranul dvs: 1 x 1