Lucca - orașul toscan de o tulburătoare frumusețe medievală

TIPĂREȘTE

In preumblarile mele toscane intr-un moment de respiro intr-un bar alaturi de mine s-a asezat un Italian vero, cum se spune, in domn trecut de mult de prima tinerete, elegant, venit sa bea un expresso, un pahar de apa, dar mai ales cu mult chef de vorba. Mi-a povestit ca se afla in trecere prin Florenta si m-a intrebat daca am vizitat Lucca, orasul lui natal. Nu o facusem inca pana atunci insa era pe agenda inclus. Am ajuns sa stam la povesti aproape o ora intreaga pentru ca fiind nativ din Lucca mi-a povestit cate in lune si stele despre orasul medieval de care m-am indragostit cu adevarat dupa vizita mea de o zip e care aveam sa o fac doua zile mai tarziu. Fiind la pensie domnul povestitor se ocupa cu intermedieri imobiliare in Lucca si imprejurimi. Din vorba in vorba mi-a spus ca in ultimii 20 de ani foarte multi rusi au venit in Toscana si mai ales in Lucca, caci cei 25 de km pana la malul marii si orasul in sine cu vilele sale superbe si imprejurimile pe masura reprezinta o atractie deosebita pentru rusii de conditie peste medie care initial au venit aici in vizita mai ales pentru cumparaturi, apoi in ani transformandu-se in iubitori ai artei toscane si ai peisajelor fara egal mai ales prin apropierea de malul marii. Omul era foarte incantat de noul avant economic al orasului medieval cu peste 80000 de locuitori pe care mi l-a prezentat intr-o lumina plina de mister. Ne-am despartit promitandu-i ca voi vizita neindoielnic Lucca.

Orasul toscan faimos pentru zidurile sale ridicate in Evul Mediu care au ramas intacte comparativ cu altele asemenea ale oraselor medievale din regiune dar si pentru cele peste 95 de biserici are o istorie deosebita.

Se afla intr-o campie la poalele muntilor si la jumatate de ora de mers pana la coasta Toscana a marii.

Se ajunge cu autobuzul sau cu trenul iar gara se afla in imediata vecinatate a zidului de sud al orasului vechi cu intrare pe sub poarta San Pietro prin care se patrunde in dreapta spre catedrala si inima micului oras medieval.

Linia de tren conecteaza Florenta cu Montecatini Termini si apoi cu Lucca inainte ca linia de cale ferata sa se bifurce spre Pisa in sud si La Spezia de-a lungul coastei spre nord.

Aventura mea in Lucca a inceput in gara din Florenta. Nu am reusit sa ma descurc (nu am fost singura, am observat si alti turisti, mai ales asiatici) cu automatele, poate cardul meu nu a functionat asa incat am stat cuminte la randul consistent de la casele de bilete dupa ce mi-am luat un numar de ordine. Pe ecranul caseriilor mi-a aparut numarul de ordine dupa cca 20 de minute, am achizitionat biletul dus-intors valabil pentru orice tren timp de 24 de ore pe destinatia platita si am mai asteptat pret de 30 de minute pana m-am imbarcat in vagonul de tren curat si foarte civilizat cu destinatia Lucca. Am uitat sa validez biletul pe peronul garii asa cum ar fi trebuit insa nu am avut nici o problema suplimentara, "operatiunea"fiind efectuata de controlorul trenului. Pe scaunul de vis-à-vis din vagonul curat si aerisit o tanara nordica dotata cu o camera foto performanta dupa ce m-a “scanat” m-a intrebat daca merg spre Lucca. De aici pana la a comenta cateva destinatii pe care le vizitaseram deja in sejurul nostru toscan nu a fost decat un pas. Tot tanara m-a indemnat sa vizitez si Fiesole (vezi impresii) si chiar acea excursie mi-a mers la inima, a fost o reustita in adevaratul sens al cuvantului. Conversatia a fost politicoasa si placuta insa in momentul in care a inceput sa ploua consistent ne-am intristat si ne-am propus sa mergem impreuna in vizita noastra in orasul medieval spre care ne indreptam. Parcursul distantei a fost de cca o ora si 15 minute deoarece trenul a oprit cu seriozitate in toate statiile, Lucca fiind cap de linie.

La coborarea din tren am scos amandoua umbrelele din dotare si aparatele foto, al meu modest al ei performant. Dar cum ce este frumos si bun si ne place este fie imoral, fie ingrasa, fie face rau la ficat, in momentul in care am incercat sa fac o prima fotografie, camera mea m-a refuzat categoric si mi-a spus ca este” full”. Primul impuls a fost sa plang, m-a incurajat noua mea prietena spunandu-mi ca se va rezolva. Am intrat in primul magazin din care ne-am luat fiecare cate o harta a orasului si am intrebat unde gasim un magazin service foto. Ni s-a spus ca undeva spre Piazza Risorgimentto, intrand in oras. Ploaia a devenit de-a dreptul suparatoare, am ajuns la magazinul recomandat insa surprise… surprise…. neplacute. Un anunt pe geamul magazinului ne-a avertizat ca se va redeschide dupa ora 14, oo. In clipa imediat urmatoare mi-am dat seama ca va urma o “despartire dureroasa “ de noua mea prietena. Normal, ne-am luat la revedere si fiecare dintre noi am plecat in ploaie pe drumul sau. Eu sa-mi vars amarul cu o cafea fierbinte care de fapt s-a transformat intr-un dejun copios si sa-mi fac un “program” de atac pana la ora 14, oo cand aveam sa revin la magazin iar prietena mea suedeza sa cucereasca orasul inarmata cu aparatul ei foto performant. Deh…. om bogat, om sarac, dar mai ales neglijent…. Aveam sa-mi rezolv problema transferand pozele pe un card de memorie ceva mai tarziu cu amabilitatea si zambetul sugubat al proprietarului magazinului care bineinteles ca m-a si taxat conform unor tarife generoase pentru el, neverificabile asa incat pot spune ca mi-am aprofundat vizita in oras cu o cheltuiala pe masura.

Tocmai datorita acestor mici inconveniente am strabatut oraselul usor haotic, propunindu-mi insa sa ating toate punctele pe care mi le doream sa le vizitez fara un traseu prestabilit desi aveam harta achizitionata la intrarea in oras la dispozitie. Orasul este in mare parte pietonal am vazut cateva microbuze, de fapt sunt 3 linii ale acestora care acopera distantele orasului de la nord la sud si de la est la vest. Pentru a descoperi orasul plimbarea per pedes este dupa opinia mea cea mai buna alegere.

Asa dupa cum am mai spus in oras se intra pe langa zidul din sud PORTA SAN PIETRO cu vedere directa si ampla in Piazza Risorgimento in fata. Zidurile perfect pastrate au o lungime de 4 km in perimetru. Daca nu ar fi plouat atat de intens mi-ar fi placut un tur in zona. Zidurile au fost construite intre 1504-1645. Marie Louise de Bourbon, sora lui Napoleon care a administrat la un moment dat orasul cu aproape 300 de ani mai tarziu a transformat zidurile in parc public cu alee dubla de copaci seculari.

SCURT ISTORIC: Pentru o minima situare in timp si spatiu am sa dau numai cateva elemente. Orasul Lucca locuit de anticii etrusti a fost mentionat pentru prima data in 218 IH., cand generalul roman Sempronius si-a regrupat aici fortele dupa infrangerea suferita in fata armatei lui Hanibal. A fost transformat in colonie romana in 189 IH iar in anul 56 IH. Triumviratul Cesar, Pomei si Crassus s-a reunit in Lucca. Strazile sub forma de grila absolut regulate sunt mostenirea autentica din vremea romanilor.

Vechiul amfiteatru sub forma elipsoidala transformat in Piazza Mercato este de asemenea un simbol al arhitecturii romane. Strada principala de la nord spre sud corespunde actualei Via Fillungo iar Via Santa Croce actuala corespunde drumului atnic care strabatea orasul de la est la vest. Orasul a avut 4 porti de acces San Gervasio in est, San Donato in vest, in nord San Frediano si in sud San Pietro. Initial Amfiteatrul a fost in afara zidurilor apoi dupa construirea acestora a intrat in perimetrul interior al orasului. Amfiteatrul construit in sec. I-II putea adaposti 10000 de oameni fiind cu pardoseala din marmura si coloane impresionante. In timpul invaziilor barbare a fost parasit. Orasul a avut renumite bai romane bogate in ape minerale si termale. Ramasitele acestor bai se afla acum in subteranele bisericilor San Giovanni si Reparata aflate si ele in zona Piazza Duomo.

In timpul razboaielor gotice orasul a fost de nenumarate ori devastat. Dupa anii 500 in timpul lombarzilor orasul a inflorit. Henric IV-lea la 1081 i-a conferit facilitati deosebite vazand oportunitatile comerciale ale orasulu. Comunitatea orasului a fost tot timpul in razboaie cu rivalul sau cel mai de temut Pisa mai ales datorita faptului ca a fost sustinatoare a papalitatii impotriva imparatilor. Acestea si multe alte aspect au stat la baza originii Republicii Lucca puternica pana in 1799.In 1805 Napoleon i-a dat acest oras cadou varului sau Felica Bacciochi. In 1814 a fost ocupat de napolitani apoi de austrieci. Orasul a intrat apoi sub influenta inimii toscane, Florenta.

Orasul este capitala provinciei toscane cu acelasi nume, situate pe raul Serchio la poalele apeninilor toscani, pe colinele si campia fertile din apropierea marii. Uleiul de masline al zonei este renumit si punct forte al comertului zonei.Despre turism de asemenea numai de bine se poate vorbi.Orasul este extrem de bine semnalizat cu puncte de informare, indicatoare la tot pasul si cladirile semnalizate cu scurt istoric afisat asa incat orice turist se poate orienta fara probleme si informa in acelasi timp.

PATRONUL ORASULUI – SANT MARTIN, - “soldat prin forta, episcop prin datorie, calugar prin alegere” asa spune calendarul catolic, nu eu.

S-a nascut intr-o familie bogata si aleasa.Tatal sau, tribun al Imperiului Roman a primit ca recompensa pentru activitatea sa militara o ferma frumoasa in campia Paviei. La ferma lucrau sclavi iar familia traia in deplina bunastare. Micutul Martin asanumit dupa Marte, zeul razboiului a fugit de acasa la 10 ani si a intrat intr-o familie crestina armonioasa si prietenoasa. Aici s-a simtit atras de piosenia si credinta familiilor prietene crestine. A fost totusi indemnat sa se intoarca acasa sa ceara permisiunea unei astfel de educatie. A fost primit acasa cu intelegere si la 15 ani a imbracat uniforma militara chiar daca in sufletul sau patrunsese credinta crestina. Fiul tribunului a primit uniforma de gala si i-a fost repartizat si un sclav pentru a fi numai in slujba sa. A fost trimis in Galia. La Amiens in iarna anului 339 in toiul unei nopti geroase pe cand facea rondul a intalnit un sarac care tremura de frig. Atunci si-a sfasiat cu sabia mantia si a dat jumatate din ea strainului inghetat iar in noaptea aceea I s-a aratat Isus imbracat cu jumatatea de mantie pe care i-o daduse el saracului. S-a botezat la varsta de 22 de ani in timpul slujbelor Pascale. A abandonat viata militara fara sa ceara recompense pentru anii in care a slujit armata. A fost ucenic al sf. Ilariu. Intorcandu-se acasa a reusit sa o convinga pe mama sa la crestinism. A incercat sa converteasca la crestinism multi concetateni dar a fost maltratat si alungat. S-a retras din nou din pustnicie alaturi de sf. Ilarie si a intrat in preotie. S-a dedicate evanghelizarii oamenilor saraci de la tara cu modestie fiind apreciat pentru activitatea sa. Tocmai poporul pe care il iubea l-a facut episcop la 54 de ani. S-a aplecat apoi nu numai asupra saracilor ci si a celor mai avuti si educati. A contribuit mult la formarea clerului.

A fondat manastirea Marmoutier unde calugarii locuiau in grote sau casute de lemn, manastire devenita apoi celebra ca fiind locul de formare a clerului. A inaugurat activitatea vizitelor pastorale si a pus bazele intemeierii comunitatilor numite maiu tarziu parohii. A initiat infiintarea manastirilor rurale de barbate si femei. A fost aparatorul celor neindreptatiti politic opunandu-se imputernicitului imparatului Maximus in uciderea oposantilor politici. S-a imbolnavit si a murit in toamna lui 397. Respectandu-i-se dorinta a fost ingropat in pamant intr-un cimitir comun al saracilor,pe acel loc ridicandu-se mai tarziu o manastire. A fost primul crestin care nu a fost martirizat ci iubit si aporeciat in biserica.

El Greco a pictat un tablou de mare valoare reprezentandu-l pe acesta la intalnirea cu cersetorul cu care si-a impartit mantia pentru a-l ocroti de frig. Sarbatoarea sfantului are loc pe 11 noiembrie si este ultima mare sarbatoare crestina inaintea postului Craciunului. In toata Europa de vest sarbatoarea este marcata de grupuri de copii cu lampioane care merg cantand cantece specifice la casele localnicilor.

SIMBOLUL ORASULUI este: VOLTO SANTO - crucifixul infatisand pe Isus lucrat in lemn. Legenda spune ca a fost sculptat de un ucenic al lui Isus pe nume Nicodim la momentul rastignirii pe cruce. Pana in sec,. VIII, dupa altii insa in sec. XIII, cand a ajuns in oras nu a suferit deteriorari. Este venerat de localnici si face obiectul procesiunilor religioase ale orasului in special de Sf. Martin.

Din Piazza San Michele in Foro pe Via Fillungo se ajunge in PIAZZA DELL’ANFITEATRO, bijuteria orasului ramasa din vremea romanilor. Forma ovala, strajuita de cladiri istorice care adapostesc la parter restaurante este incitanta pentru ochiul turistului. Aici au loc concerte se organizeaza festivaluri. Cladirile medievale au fost construite pe zidurile antice ale amfiteatrului. Cele patru arcuri ale punctelor cardinal ale piatetei marcheaza portile prin care intrau in arena galdiatorii si fiarele in timpuri de mult apuse.

PIAZZA NAPOLEONE sau Piazza Grande loc modernizat si proiectat se sora imparatului Napoleon, Elisa Baciocchi care a condus orasul intre 1805-1815.Statuia din centrul pietei o reprezinta pe Marie Louise de Bourbon, urmasa a surorii lui Napoleon.

Statuia priveste parca spre PALAZZO DUCALE care adapostea in evul mediu conducatorii administrative ai orasului este foarte frumos avand in component o colonada manierista lucrata in sec. XVI. In spatele statuii se afla PIAZZA DEL GIGLIO unde se afla teatrul cu acelasi nume construit in 1817 locul celebru unde sunt prezentate spectacolele cu operele lui Puccini.

PALAZZO MANSI care gazduieste Muzeul de arta al orasului secol,. XVII cu picturi renascentiste de mare valoare ale lui Tintoretto si alti mari artisti, cu mobilier din aceasi perioada.

PALAZZO DEI GUINIGI de pe Via San Andrea a fost proprietatea unei familii puternice din sec. XV ai caror reprezentanti au reusit sa pastreze autonomia orasului in fata de puternica Florenta astfel ca pana la 1700 orasul a fost independent. Palatul din caramida rosie are ferestre in stil gotic. Remarcabil este TORRE GUINIGI – cu arbori , goruni pe terasa de deasupra lui, cu vedere asupra acoperisurilor orasului.

In centrul principalei piete antice romane, forul roman se afla Biserica San Michele in Foro , dupa cum ii spune si numele in zona forului antic.

BISERICA SAN MICHELE IN FORO – biserica din centrul orasului, in zona fostului for antic roman, constructie din sec. XII –XIII in stil romanic toscan.

Madona din coltul sud vestic al bisericii este o copie a originalului din interior, sculptura a unui mare artist local din sec. XV Matteo Civitali. Fatada bisericii este speciala prin faptul ca este reprezentata prin scene de vanatoare calare, animale salbatice. Pe fronton se afla figura inaripata a Sfantului Mihail flancata de doi ingeri.300 de ani a durat constructia bisericii.

Majoritatea palatelor renascentiste ale piatetei sunt acum cladiri de birouri iar PALAZZO PRETONIO una dintre cele mai frumoase cladiri ale piatetei are pe portic o statuie reprezentand pe cel mai mare si recunoscut artist si architect al orasului Matteo Civitali.

BISERICA SAN FREDIANO situata in piateta cu acealasi nume are un mozaic colorat de mare valoare din sec. XIII reprezentant Inaltarea.In interiorul bisericii se afla un baptisteriu deosebit de mare care poate fi comparat cu o fantana.Lateralele sunt sculptate cu scene din viata lui Isus si povestile despre Moise. O sculptura aparte il reprezinta pe Moise si discipolii lui imbracati in armuri din sec. XII asemanatoare cu cele ale cruciatilor trecand prin Marea Rosie insotiti fiind de camile.Mai este o fresca deosebita reprezentand o harta a orasului din sec. XVI.De aici pleaca pelerinajul Crucifixului cu Isus in timpul sarbatorii orasului.

BISERICA SANTA LUCIA unde era organizata o expozitie de arta moderna era populata si insufletita de o mana de tineri artisti care isi prezentau lucrarile era foarte frumoasa.

TORRE DELE ORE un alt turn simbol al orasului se inalta semet in centrul zonei istorice a orasului.

DUOMO ST. MARTIN sec. XI stil romanic, gotic cu marmura policroma. Basoreliefuri pe porticul catedralei cu scene din viata Sf. Martin. Fatada este facuta pentru a da bine cu turnul alaturat existent si nu este simetric. Fatada cu sculpturi de pasari si animale.Aminteste de catedrala din Pisa in afara basoreliefurilor care prezinta scenele din viata sfantului. Porticul cu 3 arcuri reprezentand pelerinii traversand Via Francigena.Fatada catedralei este un exemplu authentic al stilului pisan romanic cu frontoane pe 3 niveluri. Fatada este inobilata cu secene din viata sfantului Martin precum cea cu mantia strapunsa de propria spada pentru a se acoperi impreuna cu un cersetor dar si cu basoreliefuri reprezentand Muncile Lunilor. Intarsiile colorate cu marmura roz, verde si alba reprezinta scene de vanatoare, flori si pauni.

Altarul este pictat de Girlandaio in secolul XV si reprezinta Madona si sfintii. Este o lucrare de exceptie a celebrului fauritor de scoala de pictura. Naosul este si el interesant fiind in forma de cruce si foarte inalt. Poarta din stanga a catedralei are o valoare deosebita data de sculpturile lui Nicola Pisano reprezentand Drumul Magilor si Punerea in Mormant.

In catedrala in afara crucifixului care il reprezinta pe Isus se afla mormantul dedicat lui Ilaria del Carretto sotia guvernatorului Lucca sec. XV, Paolo Guingi. A murit tanara la 26 de ani dupa ce a nascut al doilea copil al familiei.

In muzeul catedralei aflat in fostul palat archiepiscopal din sec. XIV se afla cateva obiecte deosebite, printre care un cap sculptat in piatra reprezentand un rege din sec. XI. dar si Croce di Pisani o capodopera din sec. XV reprezentand pe Hristos atarnand din Copacul Mantuirii, inconjurat de ingeri,Fecioara Maria si ceilalti evanghelisti.

Turnul lateral face o usoara nota discordanta.A fost ridicat ca si turn de aparare pe la 1060 si i-au fost adaugate inca 2 niveluri 200 de ani mai tarziu cand a fost unit cu catedrala.

PIAZZA DUOMO are o arhitectura foarte variata diferite stiluri si cladiri din diferite epoci atat laice cat si religioase.

BISERICILE SAN GIOVANNI si SANTA REPARATA cu BAPTISTERIUL ST. GIOVANNI se afla pozitionate cu spatele in Piazza Duomo.

CASA DI PUCCINI - locul nasterii marelului compositor Giacomo Puccini (1858-1924) se afla in Via di Poggia. Este o casa construita in sec. XV. In interior nu este permisa fotografierea. Am vazut aici obiecte personale , portrete ale compozitorului, desene reprezentand costume ale operelor sale dar si pianul la care a compus ultima sa opera ramasa neterminata Turandot. Opera a fost finalizata cu doi ani mai tarziu de un alt compositor si reprezentata la Scala din Milano. Casa nu este mare, dar da o senzatie de caldura si intimidate deosebite.

Orasul istoric, vechi se poate strabate cu usurinta, este comod si nu se risca o eventuala” ratacire”. Multitudinea de restaurante si cafenele, de magazine cu suveniruri si indicatoarele cu strazile, monumentele, palatele si muzeele orasului sunt la tot pasul.

Preturile sunt rezonabile, la un restaurant sau pizzeria din zecile rasfirate pe stradutele medievale, Piazza dell’ Anfiteatro sau Piazza San Michele In Foro puteti lua renumitele “pici all’aglione”micile painici unse cu ulei de masline si usturoi, o lasagna foarte gustoasa care costa 6 eur, un pahar de vin cu 3-4 eur si o cafea cu 2 eur. O caracteristica culinara a zonei este buccellato un fel de paine semi dulce cu struguri foarte gustoasa la un pret bun.

Va doresc tuturor calatorii frumoase.

Surse: lucca.info

Il rog pe web daca poate introduce de pe You tube – Mario Lanza – E lucevan le stelle – Tosca. multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 6559 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI