Lucca — un fermecător oraș medieval (I)

TIPĂREȘTE

Încep cu sfârșitul. Recomand din toată inima și cu toată căldura, când se vor relua călătoriile în străinătate, nu ocoliți Lucca, un superb oraș toscan rămas la identitatea sa etruscă, romană și medievală. L-aș asemui cu un „pumn strâns” , care a bătut în masă și nu a cedat extinderii și modernizării. Și chiar are forma unui pumn!

O zi în Lucca

PISMOVER - mijlocul de transport rapid care pentru seniori a costat 7,80 euro (indiferent de traseu), cu condiția de a călători după ora 9.00 pentru a evita aglomerația, fix în 20 minute ne-a dus de la Pisa la Lucca.

Cum am ieșit din gară, ne-am izbit de zidul orașului. Ei... nici chiar așa! După Piazza Ricasoli din fața gării, se deschide un spațiu larg, verde, cu o alee la capătul căreia se află una din intrările în oraș. Pe un panou înfipt în iarbă găsim planul orașului, intrările ce străpung zidul, obiectivele importante și sediul unui punct de informații.

Puternicul zid aflat în fața noastră, unul din cele mai bine conservate din Europa, înalt de 12 m. înconjură nucleul vechi al orașului. A fost ridicat în sec al XVI- XVII-lea ca zid de apărare. Are patru porți mari de intrare și zece foste puncte de observație în interiorul cărora se găsesc scările ce urcă sus, pe zid. Recunosc, nu am urcat, dar am aflat că acolo se află parcul orașului cu plantații de pomi, locuri de odihnă, locuri de joacă pentru copii, piste de alergare, plimbări cu bicicleta pe cei 4 km. lungime. Priveliștea îmi imaginez că este superbă!

Actualul oraș a fost ridicat pe vechea structură romană, care la rândul său s-a dezvoltat pe o așezare etruscă, anterior pe o alta din paleolitic. Locul probabil a fost unul prielnic, cert e că așezarea s-a dezvoltat în sec I și II d. Hr. și datorită faptului că era un punct de popas pentru pelerinii ce foloseau traseul roman Via Francigena pe drumul lor de la Canterbury la Roma. A prosperat în perioada medievală datorită comerțului în special cu mătase și alte textile. Înconjurat de două rânduri de ziduri, ferit de invadatori, orașul s-a dezvoltat și s-a înfrumusețat, au fost ridicate clădiri impozante și multe lăcașuri de cult. O perioadă a avut și statut de Republică independentă.

O altă perioadă de înflorire a fost atunci când aici s-a stabilit Eliza Bacciochi, sora lui Napoleon, care, primind titluri nobiliare, în final Mare Ducesă a Toscanei, a locuit în Lucca. Ea a administrat bine orașul, l-a iubit, l-a înfrumusețat, l-a apărat, ea a transformat zidul de apărare în parc public, dar toate până la căderea împăratului.

Am descins în cea mai apropiată și mare piață, Piazza Napoleone sau Piazza Grande, modernizată de Eliza Bonaparte. Aici se află statuia lucrată în marmoră de Lorenzzo Bartolini a urmașei sale, Maria Luiza de Bourbon care privește spre Palatul Ducal, clădire impozantă în care a și locuit. Actualmente, clădirea are rol administrativ. Aici am găsit și punctul de informații de unde am procurat hărți ale orașului, atât de necesare unor turiști singuri, plecați în călătorie pe cont propriu, ca noi.

Înaintăm pe o străduță mică și ieșim în altă piață, Piazza del Giglio unde se află teatrul cu același nume, acolo unde au fost lansate operele lui Giacomo Puccini. Aici se află o statuie a politicianului Giuseppe Garibaldi, cel care, alături de alți oameni politici au pus umărul la formarea statului italian.

Primul obiectiv turistic ieșit în cale, Chiesa dei Santi Giovanni e Reparata cu arealul său arheologic, De aici am cumpărat un bilet combinat în valoare de 9 euro pentru zona arheologică și pentru următorul obiectiv, Catedrala orașului și Muzeul acesteia.

Chiesa di San Giovanni este cea mai veche din oraș, datează din sec. al VIII-lea și a avut rol de Catedrală. Actuala construcție datează din sec. al XII-lea, iar fațada din sec. al XVI-lea. A fost păstrat vechiul portal cu o arhitravă de mare valoare ce o prezintă pe Fecioara Maria între doi Îngeri și cei 12 Apostoli. Un lucru foarte interesant, pe fațadă sunt 12 reliefuri, câte șase de fiecare parte a portalului central, pentru fiecare lună a anului și muncile corespunzătoare acestora.

Interiorul cu aspect auster are trei nave, picturi din sec XVII și orga la care a cântat Puccini. În biserică se află monumentele funerare Giovanni Farina și al Matildei de Canossa, susținătoare a papalității. Din transeptul stâng se coboară în

Arealul arheologic al Baptisteriului. 12 secole de istorie ale orașului sunt prezentate aici. S-au găsit mozaicuri din perioada paleocreștină (sec. IV-V d. Hr.) și o criptă din sec IX.

Am ieșit din biserică și la mică distanță am exclamat un wow... colectiv la vederea fațadei Catedralei orașului,

Chiesa di San Martino. O frumusețe de fațadă! Deasupra porticului cu trei arce se află trei rânduri de colonete divers decorate ce formează trei logii etajate. Ornamentația datează din sec XII. Mărturisesc, nu am văzut până acum astfel de fațadă, Deși asimetrică, este o frumusețe! Sf. Martin despre care legenda spune că în plină iarnă și-a scos pelerina pentru a acoperi un om sărac și înghețat de frig, se află pe fațada bisericii între două din cele trei porticuri de intrare.

În interiorul gotic, rămas după intervențiile din sec. al XV-lea, se pot vedea, un Crucifix din lemn atribuit prin tradiție lui Nicodim, care a luat parte la crucifierea lui Isus și mult venerat în perioada medievală. O Ultima Cină de Tintoretto și o piesă de altar ce prezintă Fecioara cu Pruncul înconjurată de îngeri lucrată la 1479 de Ghirlandaio. Pe luneta retablului un Christ mort susținut de Nicodim este atribuit lui Filippo Lippi

În sacristie se află superbul sarcofag al Ilariei del Caretto opera marelui sculptor sienez Jacopo della Quercia. O lucrare splendidă ce înfățișează pe foarte tânăra soție a lui Polo Guinigi, magistru al orașului, moartă la 1405 în etate de 29 ani. Sarcofagul, să-i zicem un „gisant” , prezintă o împletire a goticului târziu cu zorii perioadei Renașterii. Figura Ilariei de o delicatețe aparte nu pare a fi moartă și lasă o amintire de neuitat celui care o privește. Și nu numai ea e superbă, ci și cățelul aflat la picioarele sale. Stemele familiilor Guinigi și Caretto sunt gravate pe un colț al sarcofagului.

La ieșire, se poate urca în turnul restaurat în 2016 pentru a admira împrejurimile orașului. Având un copil în grup, iute a urcat cele 217 trepte și a coborât cu privirea încântată de cele văzute. Nu am putut rezista ispitei de a vizita și

Muzeul Catedralei aflat în apropiere, numit Complesso Museale e Arheologico della Catedrale di Lucca fondat în 1992, în care se păstrează patrimoniului artistic al Catedralei. Aflat într-o clădire din Piazza Antelminelli (aceiași în care se află și Catadrala), de fapt o clădire turn, care după renovare a fost prevăzută cu ascensor exterior, pentru cele 8 camere ale muzeului.

Sculpturi, picturi, aurării, fildeșuri, țesături, o frumoasă Pieta din sec. al XVI-lea, o frescă din sec. al XV-lea, crucifixul din argint Volto Santo- copie a celui original din lemn, simbol al orașului și purtat prin procesiuni și Apostolii care au ornat fațada bisericii.

Singură am vizitat muzeul și la ieșire, caută tovarășii din micul meu grup! Erau la o pizza în apropiere. Chiar meritam asemenea odihnă!

Probabil o binevenită relaxare dacă aș fi urcat pe zidul orașului.

---

VIZUALIZĂRI: 909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI