GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Košice, un orășel superb în care mi-ar plăcea să trăiesc
Cum spuneam în articolul precedent am plecat destul de spontan în vacanța din Slovacia. Ce pregătire a vacanței, ce teme ca de obicei... pentru nimic nu a fost vreme. Din momentul în care am zis Slovacia și până am plecat au trecut 3 zile, timp în care abia am putut să ne rezolvăm problemele domestice.
Din aduceri aminte ne propusesem în Slovacia drumeții lejere prin rezervații și/sau munți, 2-3 peșteri, pentru că știam că sunt din belșug, niște sate de care ne aduceam aminte vag că am citit, dar nu le mai știam numele și prin ce erau deosebite, fără orașe ne era clar... dar nimic nu era concret, totul voiam să stabilim la fața locului. Și am zis că mai citim prin mașină despre Slovacia, dar nici vorbă, n-avem starea necesară pentru așa ceva la drum.
Despre drum am zis în articolul de cazare (vezi impresii). Am ieșit în premieră prin vama de la Urziceni și pe cei 805 km de acasă până la prima cazare am făcut fix 13 ore, cu câteva opriri și trafic după cum știm prin țărișoara noastră. Dar am câștigat o oră de la fusul orar și nu am plătit vignieta nici în Ungaria nici în Slovacia pentru că am ales să mergem cei 175 de km pe drumurile naționale, fără taxe.
La data aceea Slovacia primea turiști cu certificatul verde și formular pentru localizare, completat online. L-am completat fără probleme, ideea e că l-am primit în slovaca lor și doar 2 fraze erau în engleză, prin care ne comunicau să ținem formularul la îndemână după ce intrăm în Slovacia ca să îl arătăm oricărei autorități ni-l va cere. Nu ne-a întrebat nimeni de el.
Despre Slovacia, în general, știam că este o țară foarte frumoasă, soțul, pentru că fusese de câteva ori în Tatra în tinerețile lui și împreună o traversasem cu alte ocazii. Acum 10 ani am stat câteva zile în Zakopane, dar cum nu am avut prea multe de făcut acolo și Slovacia era la 15 km, vreo 2 zile am frunzărit zona Zdiar-Poprad-Tatranska Lomnika. Slovacia rămăsese pe lista noastră de „to do” , dar fiind așa aproape de România o tot amânam pentru când ne-o mai scădea puterile.
Până la urmă mă bucur din suflet că a ieșit așa, pentru că am redescoperit o țară prin care trebuie să bântuim acum, nu când ne-or lăsa puterile, pentru că este despre mers. Slovacia nu este cu nimic mai prejos decât multe alte țări valoroase dpdv turistic, poate doar prin faptul că este mult mai ieftină, cel puțin la cazare/mâncare. O masă bună a fost în jur de 30 de EUR cu mâncat/băut, dar am mâncat și cu 20-22 de EUR. Berea de la Hostinec, cea mai veche cârciumă din Slovacia și berea Kozel, preferatele soțului, 1-2 EUR, față de 4-5 cât dădusem în Spania cu doar 2 luni în urmă. Singurul inconvenient ar fi că mâncarea în Slovacia este cam grea. Are la bază multe brânzeturi, smântână, prăjeli și tot felul de combinații nelalocul lor, dar e bună tare, nu te mai saturi mâncând.
Benzina a fost 1,445 EUR/l de benzină și 1,29 EUR/l de motorină. Am alimentat la Poprad și la Liptovský Mikuláš cu acest preț.
Parcarea prin Slovacia, în afara orașelor, a fost nesemnificativă. Am plătit parcare la o peșteră, 7 EUR/zi și cam atât, cred. În Košice însă costa ceva, dar după ce te dezmeticești găsești variante și mai bune. Parcarea din fața apartamentului nostru, într-o zonă ultracentrală, a fost 9 EUR/zi sau 1 EUR/oră și se plătea de la 7,30 la 18. De sâmbătă de la ora 13 până luni la 7,30 parcarea era gratuită. Sunt automate pe trotuar la care poți plăti cu card sau cash și fracțiuni de oră. Ulterior, am găsit la vreo 500 de m, parcarea hotelului Double Tree care era 5 EUR/zi.
Vremea a fost totalmente pe gustul meu. Destul de cald ziua, dar nu înăbușitor, 27-30-32 de grade, dar seara se făcea răcorică bine. La poalele Munților Tatra nici seara, nici dimineața nu puteam fără geci subțiri, cred că erau în jur de 7-10 grade.
Cam astea ar fi câteva generalități legate de Slovacia, dar articolul îi este dedicat orășelului care ne-a cucerit de la primii pași. Eu sunt româncă până în măduva oaselor. Îmi place să mă plimb, să văd locuri, la pensie am zis că o să trăiesc câte 1-2-3 luni în câte o țară, dar nu mi-am dorit niciodată să trăiesc în altă parte, oricâte comparații am făcut și mi-a dat cu minus să trăiești în România.
Nu aveam nici o așteptare de la Košice (Cașovia după vechea denumire românească), nu știam mare lucru despre el și oricum nu voiam orașe în această vacanță. Cu atât mai mult cu cât Košice este al doilea oraș al Slovaciei, după Bratislava și ne imaginam o super aglomerație, de care nu aveam chef. L-am ales pentru tranzit și organizare, dar de când l-am cunoscut și nu mi-a trecut nici până azi, spun că acest orășel este unul în care mi-ar plăcea să trăiesc.
Poate că veneam cu o încărcătură, poate că aveam o stare anume, cert este că am simțit o relaxare totală și am avut un sentiment de acasă. Apoi oamenii mi s-au părut foarte relaxați. Hai, duminică, am înțeles, dar chiar și luni seară terasele de pe bulevardul pietonal, extrem de frumos, terase una lângă alta și pe o parte și pe alta, erau pline ochi de oameni de-ai lor, nu turiști. Îmbrăcați frumos, vorbeau relaxat, mi s-a părut că n-am mai văzut de o veșnicie așa ceva pe la noi. Mașina de poliție patrula încetișor pe strada pietonală, tot timpul, ceea ce îți dădea un sentiment de siguranță deplină, cu toate că nimic nu m-a făcut să nu mă simt în largul meu. Poate faptul că orașul a fost capitală europeană în 2013 l-a făcut așa de frumos și de bine pus la punct, cert este că ne-am simțit bine încă de la primii pași.
Noi am poposit în Košice pentru organizare, așa că, chiar din seara în care am ajuns am căutat punctul infoturistic pentru că aveam nevoie de îndrumare.
De-o parte și de alta a Teatrului Național și a Fântânii Muzicale sunt două centre info turistice, unul pentru orașul Košice și vis-a-vis, în clădirea superbă a fostei primării, un centru info pentru Regiunea Košice.
La info turist pentru oraș ne-am lămurit și am ieșit repede. Am primit niște pliante, câteva recomandări, obiectivele nu erau așa multe și deja ne prinsesem și noi cu orașul.
Vis-a-vis, la centrul regional, am găsit o doamnă foarte vorbăreață, care deborda de entuziasm. Când a auzit că nu știm de capul nostru și că a doua zi trebuia să o luăm din loc dar nu știam încotro, doar undeva cu cascade, peșteri, drumeții, preț de vreo 3-4 nopți, ne-a așezat pe fotolii, ne-a făcut câte o cafea/cappuccino, a scos hărțile și a început să turuie.
Am stat mai mult de o oră de vorbă cu ea, noroc că nu mai intra nimeni, pentru că noi mai aveam 6 nopți la dispoziție dar nu știam deloc cum să le împărțim. Ba că Slovacia e o țară foarte mică și o bați de la un cap la altul într-o zi, ba că sunt multe de văzut... ne-am debusolat total. Pentru că nu era deloc o abundență de turiști în Slovacia, după cum ne dădusem și noi seama, am zis să rezervăm 3 nopți undeva la munte și apoi vom mai vedea. Doamna drăguță și răbdătoare ne-a recomandat Tatra Mică, ne-a spus că era tot ce aveam nevoie, din ce și-a dat ea seama și ne-a aranjat și cu cazarea printr-un sait de turism local, în una din stațiunile de la poalele munților, pentru 38 de EUR pe noapte. Era vorba despre un studio pe care nu ni l-a băgat pe gât. Ne-a făcut căutare, ni l-a trimis pe whatsapp, ne-a zis să îl studiem, să ne mai plimbăm și să îi răspundem în 2-3 ore. Ne-am uitat acolo repede, ne-a plăcut și i-am răspuns pe loc că îl vrem.
Restul zilei am petrecut-o prin Košice încercând să vedem o parte din atracțiile orașului care nu erau chiar atât de multe și, în plus, toate obiectivele importante și toate punctele de interes ale orașului sunt concentrate pe o rază de 1-2 km, așa că ne-a fost foarte ușor să ajungem dintr-un loc în altul.
Ceea ce o să menționez că am văzut în Košice s-a întâmplat în două ture. O dată la începutul sejurului și o dată la sfârșit pentru că ne-am anulat intențiile de a ne întoarce acasă prin Bratislava și de dragul lui, ne-am întors din nou la Košice pentru încă 2 nopți, și de acolo am plecat acasă, la fel cum am venit.
Hlavna Ulica adică Strada Mare este cea mai veche stradă din Košice, și este piesa principală a celui mai mare centru istoric din Slovacia. De-a lungul ei se găsesc cele mai importante palate, clădiri ale municipalității și case superbe. Strada este pietonală, iar prin mijlocul ei trece un canal îngust cu apă, care este traversat de mai multe podețe de tablă. Pe mijlocul ei sunt cele mai importante monumente, iar de o parte și alta, terasă lângă terasă și magazine de toate felurile. Dar și o multitudine de flori colorate pe clădiri sau ronduri în mici părculețe și grădini.
Pe strada principală circulă din oră în oră trenulețul galben Nostalgia, în intervalul 10-19 și costă 5 EUR, bilet întreg, 2 EUR pentru copii și 1 EUR redus.
Principala catedrală a orașului se află cam la mijlocul străzii Hlavna. În capătul din stânga te plimbi până la Muzeul de Est al Slovaciei, iar în partea dreaptă până la un monument comunist.
Piața principală a orașului, Hlavné Námestie (Námestie = piață) este cea din jurul catedralei, unde sunt cele mai multe monumente și micul parc din fața Teatrului de Stat în care sunt Fântânile Muzicale.
Catedrala Sfânta Elisabeta este cea mai mare catedrală din Slovacia și este deosebit de frumoasă. A fost închinată Sfintei Elisabeta de Ungaria pentru că la data începerii construcției Slovacia era sub dominația ungară, iar Altarul principal îi este dedicat. Un altul este dedicat Fecioarei Maria și unul Sfântului Anton, foarte important pentru catolici. În catedrală se află Cripta unui erou național maghiar, fresce foarte vechi, ferestrele cu vitralii, altarele dantelate, sculptura superbă în lemn, turnul cu ceas este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut... toate ne-au făcut să intrăm de 3 ori în această catedrală.
Se vizitează cu ghid la fiecare jumătate de oră și costă 7 EUR bilet întreg sau 4 EUR redus, 5 EUR vizita la liber sau gratis în timpul slujbei. Noi am intrat duminica în timpul slujbei de seară, dar nu am făcut fotografii, am mai intrat într-o seară înainte de începerea unui concert, iar duminica următoare, de Sfânta Maria, când toate bisericile și catedralele au fost deschise publicului, fără taxe, am vizitat-o pe îndelete și am filmat și pozat cât am dorit. În partea dreaptă, spre Capela Sf Mihail sunt plăci pe care cititm ce personalități ale omenirii au vizitat această catedrală.
Turnul Sigismund se află alături de catedrală, are 60 de m înălțime și 161 de scări foarte înguste, fără nici o protecție dar dacă ai ajuns sus a meritat toată osteneala. Este o vedere panoramică asupra zonei. Parcă 2 EUR am dat să urcăm în turn și nu am regretat deloc.
Turnul Sfântul Urban se află, de asemenea, în lateralul din stânga Catedralei și este înconjurat de un portic cu 35 de pietre funerare. În interior se vizitează un muzeu de ceară, dar la data vizitei noastre turnul era în șantier și nu se vizita. În fața lui se află clopotul cu același nume care a fost făcut din rămășițele clopotelor din catedrală, care s-au topit în timpul unui incendiu. A fost pus sus, pe Turnul Urban dar după niște sute de ani a căzut și acolo jos a rămas și în ziua de azi.
Teatrul de Stat este o clădire foarte frumoasă atât la exterior cât și la interior. De culoare albă și foarte bogat decorat nu l-am văzut decât pe afară, dar se spune că plafonul arcuit de la interior este impresionant decorat cu scene din tragediile lui Shakespeare.
Fântâna Muzicală se află între Catedrala Elisabeta și Teatrul de Stat, mai exact în fața teatrului, în micul parc cu flori și brazi. Seara atrage pe toată lumea pentru că nu este doar cântătoare, este și colorată și spectacolul oferit este superb. În fiecare seară din cele 4 am fost prezenți la Fântâna Muzicală.
Fântâna cu zodii se află în spatele Teatrului de Stat și poți să stai pe o bancă și să o admiri pe ea, alături de toate celelalte din jur. În acest mic părculeț sunt mulți copii care se joacă în jurul fântânii și admiră peștișorii care înoată în lăculețul de la baza ei. Pe marginea fântânii sunt cele 12 semne zodiacale.
Immaculata sau Coloana Ciumei, este o coloană de 14 m înălțime și a fost ridicată în cinstea Fecioarei Maria, care a făcut ca orașul să scape de epidemia de ciumă din anii 1700 în doar un an.
Casa Cerșetorilor – dacă ești în fața Immaculatei nu ai cum să nu vezi și această casă deasupra căreia este chiar o statuie a unui cerșetor. Legenda spune că această casă a fost a unui cerșetor care a strâns atâția bani, pentru care nu a plătit niciodată taxe, încât a dispărut o vreme din urbe, iar apoi s-a întors ca un bogătaș și a construit acea casă. Dar la rândul lui a ajutat oamenii sărmani, inclusiv acum sumele care se încasează pentru vizitarea casei merg la o fundație.
Primăria Veche este acum birou de turism pentru Regiunea Košice, unde noi am petrecut o grămadă de timp ca să ne facem planurile pentru următoarele zile. Acolo este un magazin de suveniruri dar și o expoziție despre oraș și regiune și se află vis-a-vis de Teatrul de Stat.
Cel mai mare tezaur de aur din Slovacia și unul dintre cele mai mari din lume se află într-un palat, Palatul Andrassy și soțul a vrut neapărat să vadă asta dar palatul era plin de schele. Aurul a fost descoperit chiar în zona centrului istoric atunci când au avut loc excavațiile.
Mergând mai departe spre capătul din stânga al străzii principale am dat de Casinoul din Košice, vis-a-vis este Urban Mall cu un Lidl foarte mare la subsol, mai departe Curtea Constituțională și în capăt Muzeul Slovaciei de Est.
Muzeul Slovaciei de Est este despre viața și istoria Slovaciei din cele mai îndepărtate timpuri, dar adăpostește și tezaurul, o colecție numismatică importantă și o colecție de bijuterii din aur, după care ne-am și dus. Este o clădire imensă, impresionantă, se află într-o mare intersecție, vis-a-vis de alt muzeu, dar nu ne-am dat seama cum s-ar numi, pe fațada lui scria doar Muzeu.
Se poate ca cea mai mare parte a tezaurului din Palatul Andrassy să fi fost transferată la Muzeul Slovaciei de Est dar nu am putut să obținem această confirmare pentru că nici el nu era deschis.
Mergând pe strada muzeului, la 5-600 de m este actuala Primărie a orașului, o clădire superbă, îmbrăcată și ea în flori.
Tot ce am înșirat mai sus sunt obiective pe strada princiapală din Košice, Hlavna Ulica, pornind de la Catedrala Elisabeta, în stânga. În partea dreaptă de la catedrală am văzut:
Capela Sfântul Mihail se află într-o grădină plină cu ronduri de flori colorate. Capela este mică, dar interiorul frumos cu picturi ale sfinților și ferestre cu vitralii colorate. Pe vremuri era capela cimitirului care se afla pe locul parcului actual.
Muzeul Arheologic subteran era de asemenea închis dar ne-am aruncat și noi un ochi prin locurile prin care o puteam face.
Stema orașului se află în parcul de lângă intrarea în Muzeul Arheologic și se spune că ar fi cea mai veche stemă municipală din Europa.
Plimbarea în partea dreaptă a catedralei s-a încheiat la monumentul comunist cu secera și ciocanul, ridicat în cinstea armatei eliberatoare ruse. Acolo este o intersecție mare, largă, Mall, hotelul Double Tree, unde parcarea era 5 eur pe zi, nu 9 ca la noi și aglomerație pentru că de acolo intram în orașul modern, ceea ce nu ne interesa.
Din principala stradă mai erau câteva locuri importante la care am fi vrut să ajungem și pe o alee, imediat după Teatrul de Stat, ne-am abătut în dreapta către Complexul Muzeal care cuprinde: fortificațiile medievale, o biserică, casa meșteșugarului dar și, pușcăria, Turnul Cavalerului și casa unui erou medieval.
Închisoarea Mikluš, adică două case medievale alăturate, care au fost transformate în pușcărie, (în una erau camerele de tortură și executare, în alta expoziții) și cu toate că soțul își dorea să vadă și ea era închisă. Adevărul că nu știu câte erau închise din cauza pandemiei și câte din cauză de ziua de luni.
Turnul Cavalerului cu zidurile cetății medievale, care apăra una din intrările în oraș, se află în aceeași curte cu casa unui erou medieval.
Casa Ferenc Rakoczi care a fost a Prințului Transilvaniei, un erou medieval important pentru slovaci. Casa are două etaje, este acum muzeu, unde se poate vedea mobilier și îmbrăcăminte foarte bine păstrate dar și documente vechi. Curtea și grădina sunt foarte întinse și foarte bine întreținute.
Hrnčiarska Street este Aleea Meșteșugarilor și nu poți ajunge la Košice fără să te plimbi pe ea. Este plină de ateliere de tot felul, magazine cu suveniruri dar și cafenele și restaurante. Începe în dreptul Pușcăriei Mikluš. Noi am intrat într-un magazin de ceramică care avea la subsol atelierul de olărit, care se vizita.
Dominikanske Námestie este piața zilnică, unde țăranii își comercializează produsele. Începe în fiecare zi de la ora 7 până spre prânz și se află în zona Bisericii Dominicane, la câteva minute de orice am zis până aici. În zonă sunt și multe terase și acolo am luat și noi un mic dejun.
Ultima zi în Košice a fost 15 august, când toate catedralele erau deschise și se vizitau fără taxă, așa că am făcut și noi turul lor, începând cu Catedrala Elisabeta și continuînd cu Catedrala Dominicană și Catedrala Ursulinelor, Biserica Iezuită, Biserica Franciscană sau Biserica Sfânta Treime, toate deosebite.
La 4-5 km de oraș este o cale ferată pe care te poți plimba în jur de 2km. Cu toate că pliantele spuneau că este mai mult educațională, pentru copii, am crezut că este un fel de mocăniță și am vrut să ajungem acolo cu autobuzul, 1,50 EUR, călătoria. Dar când ne-am dus spre stație am descoperit Palatul Jakabov, un kith de clădire din punctul meu de vedere, care nu ne-am prins la ce folosește, de vizitat nu se vizitează, dar peste podul plin de flori peste șosea, se vedea un alt parc imens, am intrat în el și n-am mai ieșit vreo 2 ore.
Parcul orașului Košice a fost mai mult decât ne-am așteptat. În interior este un Aqua Park, era extrem, extrem de curat peste tot, pajiștile impecabile, alei, locuri de joacă pentru copii, artișticare desenau, oameni care jucau tot felul de jocuri și un lac din mijlocul căruia pornea la intervale regulate o fântână foarte interesantă, acționată din calculator de niște tineri care stăteau pe pajiște. Prin parc era un canal prin care curgea o apă foarte curată, prin care copii sau adulții intrau cu picioarele să se răcorească. Am făcut și eu asta, nu știu de unde venea, dar apa era extrem de rece.
Spre Palatul Jakabov și parc am ajuns pe o stradă perpendiculară pe catedrală, chiar din dreptul ei. Pe această stradă sunt alte vestigii medievale, așa cum o să observi prin tot centrul istoric, aici Poarta Mlynska.
Chiar dacă am făcut o înșiruire lungă, toate obiectivele pe care le-am menționat sunt concentrate într-un spațiu foarte mic. Nu cred că am mai întâlnit pe undeva o concentrare de obiective într-un spațiu așa mic. Și mai mult de două zile nu vă ia să treceți în tihnă pe la toate. Atât am avut și noi, cu toate că au fost 4 calendaristic. Dar Regiunea Košice ascunde mult mai multe minunății. Parte le-am văzut și noi în acest sejur, pe altele abia așteptăm să le vină rândul, iar Košice poate fi o bază bună pentru multe obiective din regiune.
În restul timpului soțul a băut bere la toate terasele posibile, cum nu cred că a băut în nici o altă vacanță. Hostinec, cea mai veche cârciumă din Slovacia, unde se vând cele mai multe feluri de bere, a fost de departe preferata lui, dar și berea Kozel i-a mers la suflet. O plăcere să stai la terasele din Košice, am simțit o relaxare totală acolo, în mediul acela familiar și extrem, extrem de curat, până la detaliu.
Noi ne propunem să mai ajungem în viitorul destul de apropiat, într-un week-end, așa, cum ne-am duce pe Valea Prahovei să bem o bere. Dacă ne străduim puțin ne gândim că putem să scoatem cam același timp. Și vouă vă doresc să ajungeți la Košice, pentru că nu am nici cea mai mică îndoială că o să vă placă mult acest orășel.
Trimis de Aurici in 09.02.22 12:32:32
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLOVACIA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii recente (din anul curent sau anul trecut!) ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Aurici: Frumos acest oraș slovac, cu atâtea obiective turistice destul de apropiate unele de altele. Am reținut și ce ai scris despre drum, informații utile. Ce frumos arată curcubeul în ultimul filmuleț, chiar o surpriză plăcută!
Prețurile la cazare și masă sunt bune, oare din cauza pandemiei sau așa sunt de obicei!? Ați fost în august în plin sezon și totuși au fost ok. Văd că și vremea este mai răcoroasă acolo...
Aștept cu nerăbdare alte impresii din Slovacia, cine știe poate mă răzgândesc și voi merge acolo... Și eu aveam în plan Macedonia de Nord, să vedem...
Chiar dacă suntem mai tomnatici ne plac încă drumețiile... Și eu visez ca 1, 2 luni să plec undeva, dar....
Felicitări pentru sejur! Aștept!!
Da, într-adevăr, frumos oraș, dar ce te faci, ai văzut atit de multe locuri minunate în care să trăiești încât ti-ar trebui cel puțin câteva zeci sau sute de vieți!
Eu sunt de acord, cred că și tu... ????
@mprofeanu: A fost o surpriză Košice. Habar nu aveam despre el, nici nu am avut timp, dar nici nu mă interesase să citesc, convinsă că este un oraș comunist. Îl alesesem strict pentru tranzit și organizare, pentru că am plecat în pripă și nu am avut timp de nimic. Soțul a fost de mai multe ori în Slovacia și tot zicea să mergem pentru drumeții, dar Košice nu a fost niciodată în vreun plan. Acuma pot să spun că sigur va mai fi în planurile noastre, este un orășel deosebit de frumos, curat, relaxant.
Slovacia este o țară ieftină, încă, nu are legătură cu pandemia. Și acum 10 ani tot așa am perceput-o și am mai avut o dată temele făcute, acum vreo 3 ani, pentru niște drumeții în rezervațiile ei și la fel, prețurile nu se comparau cu alte vacanțe ale noastre. Lumea percepe Slovacia ca țara din fostul bloc comunist, dar vei avea o mare, mare surpriză. Din toate punctele de vedere.
Tocmai am văzut un reportaj cu un fost profesor universitar, care la 82 de ani nu se dă jos de pe munții patriei. Sunt de acord cu ce spune, că este vorba de antrenament, în sensul de continuitate, de echilibru în decizii și fără teribilisme. Ideea nu era de munți în sensul de cucerit vârfuri, ci de drumeții oriunde în natură. Ceea ce și nouă ne place extraordinar. Așa că... mai avem multe drumeții de făcut.
Eu zic că Slovacia este o țară categoric pe gustul tău, sper să îți transmit și eu asta. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Dar articolul nu ți-a plăcut.
@Aurici: Ooo! Mi-a plăcut foarte mult, este de la sine înțeles!!
@elenaadina: Nush ce să zic... Tocmai ziceam în articol că îmi place să văd locuri dar nu mi-am dorit să trăiesc pe undeva. Adică nu aș putea, pentru că mă cheamă glia permanent, în țărișoara asta cu bune și rele, mai mult rele... Dar Košice este unul din locurile în care cred că aș putea să trăiesc, ceea ce spune mult despre cât mi-a plăcut.
Foarte frumos acest orășel, iar articolul așa de bine scris este o reală invitație și un bun ghid pentru orice iubitor de călătorii. Minunată alegere ați făcut, câteodată iese mai bine decât ceva pe larg plănuit, nu? mi-au plăcut și pozele, definesc complet tabloul.
Felicitări, aștept să văd ce ați mai făcut prin zonă!
Într-adevăr, frumos Košice, mă tot repet. Și chiar o surpriză totală. Nu, câteodată ci chiar întotdeauna, când am plecat la drum fără teme, ne-a ieșit mai bine decât atunci când ne-am muncit o grămadă.
Pozele cam multe, dar nu m-am îndurat să nu exemplific fiecare loc pe lângă care am trecut.
Am făcut multe prin zonă, Slovacia este o țară super ofertantă, chiar dacă este mai puțin promovată.
Mulțam de cuvintele frumoase, numai bine.
Eu nu mă satur niciodată de poze, niciodată nu sunt multe! ???? la fel pun și eu, nu mă îndur să lipsească ceva despre care am și povestit. Așa mi se pare corect.
În plus îmi place și să surprind în poze tot ceea ce este interesant, la fel ca și tine!
O seară frumoasă!!! ????
@Aurici : "poate că aveam o stare anume, cert este că am simțit o relaxare totală și am avut un sentiment de acasă."
Nici nu aveați cum altfel a vă simți. Pentru slovaci, românii sunt eliberatorii. Troițe, monumente și obeliscuri au fost ridicate în Slovacia pentru a cinsti memoria ostașilor români căzuți în ' 45.
Schimbând registrul, nu ați pomenit nimic despre memorabila bătălie de la Košice, pe Všešportový Areál, unde românii au fost făcuți una cu pământul, în 02 iunie 1993. În fața României, beligerantă era națiunea nescindată încă a Cehoslovaciei...
Așa e, românii au avut o contribuție însemnată la eliberarea unor țări, dar nu ne-am gândit la asta în Slovacia. Însă, da, poate de acolo sentimentul atât de familiar.
Am fost dezamăgiți cu alte ocazii când am întâlnit monumente cu mulțumiri pentru armata sovietică eliberatoare, când era evident că și românii avuseseră o contribuție importantă. În special la bulgari am găsit asta. Și câte oseminte ale românilor zac prin pământurile Bulgariei! În Košice era, de asemenea, un impozant monument la capătul străzii principale, tot în memoria ostașilor ruși eliberatori.
Cât despre cealaltă memorabilă bătălie de la Košice, cea din 1993, trebuie să recunosc că m-am dus pe net să văd ce-a fost cu ea. Suntem total habarniști în domeniul acesta. Amândoi.
@Aurici:
”Cât despre cealaltă memorabilă bătălie de la Košice, cea din 1993,
===
Suntem total habarniști în domeniul acesta.
e vorba de meciul de fotbal din preliminariile Campionatului Mondial din SUA ’94, impotriva Cehoslovaciei. Am luat-o rau pe ' ' coaja' ' 5 -2 pentru Cehoslovacia.
@Nasshu: Da, mă luminasem, trăiască net-ul. Suntem total pe dinafară pe subiectul ăsta și mă minunez și eu de unde o fi fi-mea rapidistă convinsă.
@zapacitu: Păi da:
Echipa a încercat să joace ceva în ciuda acestui extraterestru îmbrăcat în arbitru, care se doreşte o umbră a unui inchizitor ce ia decizii suflate.
Pentru că:
Filosofia este o transcedentală propedeutică pentru sufletul bântuit de moarte al românului.
fanatik.ro/cornel-dinu-im ... dinamo-18481031
Cehoslovacia era deja defunctă, ne-a bătut un mort viu ????. (A încheiat acele preliminarii în forma în care le începuse, deși țara s-a spart pe parcurs.)
@Aurici: tare frumoasă excursie. Deja mi-l imaginez pe fiu-miu cerând să mergem la fântânile arteziene, păcat că de la noi ar fi cam 1000km. Cam mult pentru 2 copii.
@MarinaCo: Slovacia este paradisul rezervațiilor naturale. Am văzut pe poteci atâția copii, de la câteva luni până la mai mari, ca niciunde. Ce-i frumos că la fiecare obiectiv, la intrare, este un spațiu destinat copiilor, cu tot felul, ca prin Austria. Când or mai crește copiii poate vă îndreptați atenția și spre Slovacia, o să aveți o surpriză foarte plăcută.
Mi-ai adus și mie aminte de o dimineață foarte tihnita petrecută acolo. Sunt de acord cu tine în ceea ce privește ideea unei viețuiri în acel oraș.
@Marius 72: Scuze de întârziere...
Găsesc frumusețea în fiecare loc în care ajung, oricât de neînsemnat ar părea locul respectiv. Dar sunt foarte, foarte puține, spre deloc, locurile în care am crezut că aș putea să trăiesc. Cu Košice am avut această chimie și, chiar dacă nu îmi place să revin într-un loc, ne-am propus să ne întoarcem la un moment dat, ca să verificăm. Plus că mai am niște drumeții de făcut în Slovacia.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2019 Kosice — destinatie de tranzit — scris în 06.08.19 de catrinel din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2011 La pas prin Kosice — scris în 13.08.13 de iccata din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2010 Plimbare prin Kosice și împrejurimi — scris în 20.12.15 de Mina12 din ROGOZ DE BELIU [AR] - RECOMANDĂ
- Jul.2010 O zi în Košice — scris în 23.11.10 de Costi din PITEşTI - RECOMANDĂ