Elizabeth flat 1, excelent amplasat în Košice, bun pentru tranzit dar și pentru un sejur

TIPĂREȘTE

Din motive independente de voința noastră, anul trecut am fost nevoiți să plecăm în vacanțe mai mult spontan și așa a fost și plecarea în Slovacia. În perioada în care mă duc de obicei în vacanța mare am știut doar cu câteva zile înainte că pot pleca, doar o săptămână și doar cu mașina, pentru că nu aveam nimic antamat și nici timp să ne organizăm.

Aveam nevoie ca de aer de relaxare în natură și de o destinație oarecum apropiată de casă și ne-am gândit la Serbia și la rezervațiile ei. Apoi, colegul @Marius72, m-a dat peste cap cu Macedonia de Nord, dar în final soțul a decis Slovacia.

Pentru că aveam la dispoziție doar 8-9 zile ne-am uitat să vedem dacă există un loc care să ne convină, unde să ajungem dintr-o bucată. La întoarcere luasem în calcul un tranzit, dar voiam să-l evităm la dus, dacă se putea. Am văzut că până la Košice erau 800 de km, ceea ce nu ridica o problemă pentru noi, am stabilit repede km 0 al orașului și am zis că în jurul lui vrem să stăm o zi, cât să ne tragem sufletul după drum și să ne hotărâm încotro mergem mai departe.

Aveam la dispoziție 8 nopți pentru Slovacia și am rezervat de acasă doar primele 2 la Košice, unde speram să ne scuturăm de toate alea și să ne facem planurile pentru următoarele zile.

Am plecat de acasă într-o duminică, la 5,40, pe traseul București – Sibiu – Sebeș – Alba Iulia – Turda –Cluj – Zalău – Carei, cu o dezbatere la Cluj pentru că nu eram chiar siguri pe unde să ieșim din țară. Dacă prin Borș sau pe la Urziceni.

La Cluj am dat cu banul dacă să o luăm prin Oradea, să ieșim prin vama Borș și să mergem pe autostradă până la Miskolc și apoi la Košice, sau să ieșim prin vama de la Urziceni, prin care nu mai trecusem niciodată, să o luăm pe drumuri naționale și să evităm taxele de autostradă (13 EUR-10 zile în Ungaria și 10 EUR-10 zile în Slovacia), având în vedere că mergeam doar 175 de km. Pe autostradă era mai lung, dar mergeam mai repede, numai că ajungeam doar cu 2 minute mai devreme, așa că am ales drumurile naționale că și-așa ne place nouă să căscăm gura prin sate. În plus, la Miskolc ne mai bălăcisem cu altă ocazie și ne promisesem că o mai facem, dar asta doar când avem ceva mai mult timp la dispoziție.

La ora la care am plecat, era și duminică, s-a circulat foarte bine până după Sibiu. Pe A10 care leagă Sebeș de Turda au fost niște devieri din cauză de lucrări, a fost trafic aglomerat pe unele porțiuni, am reținut drumul foarte prost de vreo 30-40 de km spre Tășnad, dar după aceea a fost din nou foarte bun, ne-am oprit în Ghenci (la câțiva km de Carei), la un lac frumos, cu salcii curgătoare și chioșcuri și cam asta pot să spun despre drum. În rest, am profitat de bucățile de autostradă de pe acest traseu și am mers ca melcul prin sate, dar am ajuns la vama de la Urziceni destul de binișor, având în vedere că ne-am și oprit de vreo 5-6 ori. Până la vama Urziceni au fost 630 de km și am făcut 9 ore.

Ne-am bucurat când am văzut că nu avem nici o mașină în față și că de fapt vama nici nu există la români și ne-am așezat în coada de 10-12 mașini care erau la vama Vállaj, dintre România și Ungaria. Pentru că nu prea ne mișcam am verificat traficul pe poliția de frontieră și am văzut că acesta era cel mai prost punct de trecere, estimat la 50 de minute. Restul 10-20 de minute și Nădlac 30. Am stat fix 50 de minute, am trecut pe la 3 ghișee și ni s-a verificat portbagajul.

Am câștigat o oră de la fusul orar și am luat-o pe drumurile Ungariei când mai bune, când mai peticite. Am trecut prin sate și păduri, am avut o intrare bruscă în Slovacia, nici nu ne-am dat seama când, imediat am intrat din nou în Ungaria și la un moment dat ni se făcuse teamă pe șoselele prin pădure pentru că eram absolut singuri pe drum, rar ne mai întâlneam cu câte un tractor care căra paie. Aproape că nu ne-am întâlnit cu nimeni pe drum, am pus asta pe seama zilei de duminică.

Din nou am trecut printr-o vamă imaginară în Slovacia și de acolo am mai avut aprox 20 de km până la Košice. Cam așa am mers cei 175 de km și dacă ar fi să trag o concluzie despre drumurile cu taxă vs de cele fără taxă, merită pe distanțe scurte, cum am avut și noi de mers și dacă vă plac peisajele rurale. Altfel, dați-i bice pe autostrăzi. Noi, cu siguranță vom mai merge prin sate.

Am ajuns în fața apartamentului din Košice fix după 13 ore, 805 km, cu 5-6 opriri și 50 de minute la vama HU-SK, Vállaj, dar cum spuneam, am câștigat o oră de la fusul orar, așa că la ora 18 bântuiam pe străzile orașului, în recunoaștere.

Apartamentul Elizabeth 1 se află la 200 de m de cea mai mare catedrală a Slovaciei, avea o notă bună pe booking, peste 9 și un super preț pentru poziția lui, 87 de EUR pentru 2 nopți. Anularea gratuită nu ne mai interesa pentru că în 2 zile de la căutare urma să plecăm. Nu am avut timp să căutăm cu simț de răspundere, dar speram să fie bine.

Am sunat gazda imediat cum am avut confirmarea și am convenit să ne scriem pe whatsapp cum intrăm în Slovacia și apoi aproape de adresa noastră, ca să ne orienteze cu cheia.

Apartamentul se află într-o casă de patrimoniu, pe strada Alžbetina, nr. 16, o stradă largă, cu case frumoase, care are unul din capete la Catedrala Elizabeth, iar puțin după casa noastră strada devenea pietonală până la catedrală.

Am simțit casa ca foarte familiară pentru că am stat 12 ani în una aproape identică ca structură, în București.

Ne-am înțeles foarte repede cu gazda pe whatsapp, cheia noastră era într-o cutiuță chiar la intrare. Ne-a trimis și o poză pe care marcase ușa la care trebuia să ne oprim, după ce intram în curte, așa că n-a fost deloc greu să ne găsim apartamentul.

Când am intrat pe gangul vechi și ne-am dat seama că această casă era în renovare ne-am cam întristat pentru că ne gândeam că o să fie zgomot și praf, dar nici vorbă. Nu știu cum se lucra dar prima dimineață am ieșit la 10 din casă și până la ora aceea nimic nu ne-a deranjat. Iar a doua zi am plecat la 8,30 și n-am văzut nici o mișcare prin curte, nici nu se auzea ceva de la interior. Oricum, muncitorii (1 sau 2) veneau după 7,30 și când ne întorceam nu mai erau acolo. Cred că erau instruiți să se ocupe de chestii fără zgomot până plecau turiștii, adică noi. Singurul disconfort a fost că până intram în studioul nostru treceam printr-o curte dezordonată.

Ne-am auzit cu gazda doar la telefon sau pe whatsapp și ne-am văzut o singură dată când a venit să aducă prosoapele mari pe care le uitase. Am fost plăcut impresionați să vedem un tânăr simpatic, care ne-a spus că această casă îi aparține mamei lui, dar el se ocupa de administrarea ei.

Am parcat mașina pe stradă, în fața casei. Parcarea în zona ultracentrală a fost 9 EUR/zi sau 1 EUR/oră și se plătea de la 7,30 la 18. Se putea plăti și pentru fracțiuni de oră așa cum am făcut și noi în ultima zi. De sâmbătă, de la ora 13, până luni, la ora 7,30 parcarea era gratuită. Sunt automate pe trotuar la care poți plăti cu card sau cash.

Am întrebat gazda dacă putem parca pe vreo stradă unde să plătim mai puțin, dar a zis că nu găsim în zona aceea ultracentrală. Ulterior, în plimbarea noastră, am găsit la aprox 500 de m, parcarea hotelului Double Tree, care era jumătate goală și costa 5 EUR/zi. Având în vedere că noi aveam doar o zi de plată nu ne-am stresat.

Apartamentul Elizabeth este, de fapt, un studio pentru că totul se află într-o singură camera, destul de mare însă. Am intrat din curte pe un hol îngust în capătul căruia era o alveolă în perete, unde era o plantă și un pantofar cu 3 compartimente, apoi era un alt hol la dreapta, în capătul căuia se desfășura camera. Cameră înaltă, cred că avea 3 m și o lumină foarte bună și de sus, dar și naturală pentru că are un perete aproape întreg în geamuri.

Partea de dormitor era în capătul camerei și avea un pat dublu, așezat la perete, ceea ce mie nu îmi place deloc. Doar pentru că eram în tranzit am zis că n-o fi așa rău și n-a fost. Un dulap de haine, un birou cu scaun directorial, TV și câteva flori naturale completau zona aceea de dormitor. Pe pat erau 2 pilote duble, câte una pentru fiecare persoană, iar în lăzile de la pat erau pilote suplimentare. Mi-a plăcut mobila albă și faptul că toate erau noi, lucrurile se vedeau nepurtate și miroseau frumos. Se vedea că fusese proaspăt renovat, pentru că mirosea a curat.

Bucătăria avea mobilă cu mult peste ce ți-ar trebui într-un sejur și am găsit orice ai fi avut nevoie. Mașină de spălat, cuptor, cuptor cu microunde, plită, veselă, oale, tigăi, noi-nouțe toate, de cea mai bună calitate, condimente, zahăr, sare, paste, cafea, nes, staniol, pungi, filtre, fierbător… orice ar fi util într-o casă. Zona de living mai avea o canapea cu o măsuță rotundă în fața ei, pentru cafea, dar și o masă pătrată cu scaune pe lângă ea, pentru servit masa.

Baia era destul de mică și greu de fotografiat, dar nu ne-a deranjat nimic acolo. Avea o cabină de duș încăpătoare, cu presiune foarte bună la apă și ce mi-a plăcut că era o lumină super. Una de sus și 3 spoturi bune, care băteau direct în oglindă. Apreciez întotdeauna atenția la detalii de genul acesta. În plus, foehn și perie de coafat, dischete demachiante, tampoane…. mărunțișuri pe care nu le întâlnești peste tot.

Din cameră se ieșea în spate pe o terasă micuță, îmbrăcată în verdeață și de unde era o vedere destul de frumoasă asupra altor case din jur. Terasa era comună cu apartamentul vecin, care era tot al gazdei noastre, dar atunci când am fost noi era duminică seara și tocmai fusese eliberat, așa că ne-am bucurat singuri de terasă. Acolo era o măsuță mică, rotundă și două scăunele, unde am băut o cafea în prima dimineață și ne-am mai făcut planuri.

Apartamentul Elizabeth are multe, multe plusuri, pornind de la preț și amplasare, foarte, foarte curat, am avut și terasa aceea micuță de care ne-am bucurat, a fost ultradotat, chiar dacă noi nu ne-am folosit de facilități, a fost liniște deplină, avea prize suficiente și lumină foarte bună, inclusiv la baie. Asemănarea cu o casă în care noi am stat 12 ani a fost tot un plus.

Minusurile ar fi patul la perete, deranjul din curte, dar știm că asta a fost ocazional și terasa comună cu celălalt apartament, care pe noi nu ne-a afectat, dar spațiul fiind cam mic cred că trebuie împărțit pe rând cu vecinii.

Studioul nu avea aer condiționat dar nu cred că se cere. Afară erau 27-28 de grade la mijlocul lui august, seara, când intram în casă, ni se părea de-a dreptul răcoare, iar noaptea ne-am învelit cu pilotele.

Nu am avut nici o masă și nici nu ne-am autogospodărit pentru vreuna, nici măcar pentru micul dejun. Am făcut o cafea din cafeaua gazdei în prima dimineață, pentru că mâncasem seara, la ora 22, foarte greu și n-am putut să mâncăm nimic de dimineață, iar a doua zi am luat micul dejun în oraș, la San Domenico Caffe, în piața de la Biserica Dominicană, unde am ajuns în câteva minute de la studioul nostru. Pentru mic dejun sunt terase în jur, iar vecină cu casa era Pizza Borsalino, cu pizza bună-bună, doar de luat acasă, 1 EUR un triunghi măricel.

Elizabeth flat 1 este excelent amplasat, la 200 de m de principala catedrală și centrul orașului vechi, plin de terase, culori și lumini. Absolut peste tot am ajuns cu piciorul, distanțele sunt scurte iar Košice, al doilea oraș al Slovaciei după Bratislava, este o bijuterie de oraș. Unul în care mi-ar plăcea să trăiesc. Sunt câteva obiective în jurul orașului la care se ajunge cu mijloace de transport în comun și dacă nu vreți să mai deranjați mașina o călătorie costa 1,50 EUR.

Ne-a plăcut atât de mult Košice încât am anulat toate planurile de întoarcere spre casă prin Bratislava și am zis că trebuie să-l mai vedem o dată la întoarcere. Prin urmare, am întrebat gazda dacă avea studioul liber în week-end-ul următor, dar nu-l avea. Ne-a văzut dezamăgiți și ne-a spus că mama lui avea niște apartamente și în casa de alături, iar unul tocmai se terminase de renovat. L-am antamat pe loc, dar asta este altă poveste.

Mai spun doar că toate apartamentele din cele două case pe care le are mama, se numesc Elizabeth. Când am întrebat gazda cum să le diferențiem totuși, dacă vreau să le fac o recenzie, mi-a spus că se diferențiază prin adresă, fiind în case diferite, dar că pot să le numerotez, pornind de la Elizabeth flat 1, Elizabeth flat 2…., ceea ce am și făcut.

Noi ne-am simțit super în studioul Elizabeth 1. Sper că renovarea casei s-o fi terminat și curtea trebuie să arate acum în alt fel, așa că recomand din toată inima acest loc pentru cei care vor să descopere un oraș, care nouă ne-a intrat tare de tot la suflet și care nu are nici un motiv să stea în umbra altora cu nume mai sonore.

---

VIZUALIZĂRI: 594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI