Vacanta in tinutul vikingilor (5)

TIPĂREȘTE

Ziua 5

In cea de a cincea zi programul cuprinde o deplasare de capul nostru la un ghetar, apoi un tur ghidat cu Omar si a lui masina, ce era pregatita pentru orice fel de drum si teren.

Pornim de dimineata, cu tot cu bagaje caci din nou vom schimba cazarea, catre primul obiectiv al zile, un ghetar.

Ghetarul la care trebuie sa ajungem se numeste Solheimajokull, nu este intre cei mai mari, dar este mai accesibil. Numai ca, bietul de el suferise foarte mult decand il vazuse R (in urma cu 6-7 ani) si pana acum. Nu prea mai ramasese mare lucru din ghetar, era cam o laguna cu bucati de gheata pline de cenusa vulcanica. Probabil ca in cativa ani nu va mai exista nici urma de ghetar si asta din cauza noastra, a omenilor. Stam putin langa ghetarul ce nu mai reuseste sa impresioneze, apoi ne indreptam spre locul de intalnire cu Omar si avem speranta ca ziua va fi plina de noi locuri minunate din tinutul de ghiata.

Omar este un localnic (numele lui nu este arab ci pur islandez si se scrie cu accent ascutit pe litera „a” ) ce a trait vreo 20 de ani in SUA, lucrand in IT. Reintors in tara natala a devenit ghid turistic, iar sotia sa se ocupa de cazari si am beneficiat de serviciile oferite de Augusta, cabana in care am fost cazati 2 nopti (cabana din pustie) fiind una dintre proprietati. Nu stiu daca sunt mai multe...

Dupa prezentari, Omar ne arata pe o harta traseul ce urma sa-l parcurgem in cele 6-8 ore. O lasam pe Mara in parcare si ne urcam in masina ce era deja gata de aventura si care era cam dubla fata de masinuta noastra. Inainte de a porni la drum, Omar da putin „jaratec” cailor putere, adica ii cupleaza nu stiu ce mecanism masinii pentru a o mai ridica si a avea posibiltatea de a trece peste orice obstacol aparut pe drum.

Primul obiectiv este inca o cascada cu numele Hjalparfoss-micuta, dar frumoasa, cu o laguna la baza si bineinteles inconjurata de multa vegetatie. De aici plecam mai departe catre casele traditionale ale vikingilor sau ferma istorica Stong din Þjóðveldisbærinn (aceasta este regiunea!!!)

Venirea vikingilor pe aceasta insula s-a intamplat la inceputul sec. IX, cand acestia ar fi parasit Norvegia pentru a scapa de regele Harald Fairhair. Dupa colonizarea insulei au inceput sa-si construiasca locuinte, mai intai din lemn, apoi din pamant, lemnul fiind epuizat. Casele erau lungi si adaposteau mai multe familii. In sezonul rece, in aceste locuinte erau adapostite si animalele domestice pentru a fi protejate de frig, dar si pentru a mai incalzi interiorul locuintelor. Probabil aveau si ei probleme cu energia...

Casele vazute de noi sunt construite din lemn, dar cu acoperis de gazon. Cu o taxa suplimentara (a intrat in costul platit lui Omar) intram si in interiorul unei case pentru a vedea conditiile in care au locuit vikingii. O incapere lunga cu locuri pentru odihna de-o parte si alta a spatiului central unde ardea focul pentru incalzire, dar si pentru prepararea hranei. Capetenia se pare ca avea o zona separata pentru odihna si conditii de mai multe stele, avand ceva ce se poate spune ca e pat acoperit de o blana pentru confort. In afara de zona de odihna sunt spatii pentru diferite activitati si multe unelte sau obiecte folisite de familiile vikinge. Dupa ce ne-am edificat asupra conditiilor si modului de trai al vikingilor pornim spre un alt obiectiv.

Tot in zona, adica in sudul insulei si destul de aproape, mergem sa vedem Valea Gjain, un mic canion extrem de frumos cu o cascada mica, incadrata de formatiuni vulcanice, multa vegetatie si multe pasari ce aveau ore de zbor. Se spune ca locul este casa multor spiridusi. Pentru cei care cred in spiridusi se poate cobori in casa lor, iar pentru cei care nu cred se poate cobori doar pentru a te bucura de frumusetea locului. Noi nu am coborat, desi ne place sa credem in spiridusi, elfi si alte personaje mitologice, dar ne-am bucurat de sus de imaginile de poveste. Daca ajungeti in zona si sunteti mai harnicuti si vrednici coborati si veti fi pentru cateva minute in paradis. E un peisaj de vis! Acum, de pe canapea, regret ca nu am mai facut un efort sa cobor pana la „casa spiridusilor” ! Gata cu vaicareala, mergem mai departe catre o alta cascada cu al ei nume Haifoss. Cascada se alfa in apropierea vulcanului Hekla si este opera raului Fossa ce coboara de la o inaltime de 122 de m. Haifoss este a patra cascada ca marime din Islanda.

Putin cam obositi, Omar se gandeste ca ne-ar prinde bine o cafea si oprim la un restaurant mai inedit, unde toata lumea care intra trebuie sa se descalte. Lasam incaltamintea la usa si intram in ciorapi la fel ca toti ceilalti clienti. Inclusiv la baie si in zona de cazare se intra in ciorapi. Totul este foarte curat si nimeni nu se abate de la reguli!

In restaurant unii mananca, altii beau doar o cafea sau ceai, ceea ce am facut si noi. Revigorati pornim din nou la drum catre canionul Sigoldugljufur. Acesta este cunoscut si sub numele de „Valea lacrimilor” si pana la construirea hidrocentralei din apropiere era umplut de apele raului Tungna. Odata cu aparitia barajului canionul a fost golit de apa, dar au aparut mici cascade ce curg pe stancile din jur si se varsa pe fundul acestuia, dand nastere unei lagune azurii. Prezenta acestor cascade a adus si numele de „valea lacrimilor” Locul este minunat si merita efortul de a ajunge acolo, desi se pare ca nu e chiar usor. Drumul nu prea exista, nu sunt indicatoare si e cam desert in jur. Noi am avut beneficiul de a fi cu un ghid local care stie si asemenea locuri.

De la acest loc minunat pornim spre Landmannalaugar, un alt loc in care nu am fi ajuns fara ajutorul lui Omar. Drumul pana la Laugahraun-camping aflat in Rezervatia Naturala Fjallabak este destul de dificil si se poate parcurge doar cu masini 4x4 sau echipate pentru asemenea drumuri. Pana a ajunge in camping trebuie trecut si apa unui rau destul de mare, dar exista insa si posibilitatea de a lasa masina dincolo de rau si a merge pe o pasarela pietonala.

Locul este de o frumusete rapitoare, de altfel asa cum ne-a obisnuit Islanda mereu suntem surprinsi de frumusetea acestor taramuri. Ce vezi in jur este chiar de poveste, muntii sunt colorati in rosu sau caramiziu, in galben sau verde sau chiar in negru, iarba este de un verde intens cu palcuri de zapada pe alocuri, iar ca povestea sa fie cat mai reala din izvoarele termale se ridica nori de aburi. Nu ne saturam de admirat, dar pentru a vedea si de sus frumusetea locului pornim pe o poteca si urcam printre rocile vulcanice pana la un loc ce ne ofera o vedere panoramica asupra zonei. Superb! Pacat ca pozele nu reusesc sa redea frumusetea reala...

Ne intoarcem in camping trecand peste mici izvoare termale ce topesc zapada din jur si ne indreptam catre locul unde unii turisti se balacesc in apele calde si datatoare de sanatate. Sa faci baie cu asa peisaj in jur cu siguranta este terapie curata pentru trup si suflet! Noi nu eram pregatiti pentru baie, dar Omar avea prosoape pregatite in cazul in care ne-am fi dorit o balaceala.

Locul era destul de populat, erau si cateva corturi, multe masini si chiar autobuze. Se poate veni si cu autobuzul. Distanta de capitala este de 180 km.

Laudmannalaugar, este ultimul obiectiv pentru ziua de azi in compania lui Omar, care ne va duce inapoi la locul in care o lasasem pe Mara. Ne intoarcem in Reykjavik la o alta cazare” Downtown Reykjavik Aprtaments” .

Dupa ce ne-am cazat, singurii temerari care au mai facut o plimbare prin oras am fost doar eu si Vlad. Asa am cunoscut-o pe Ofelia pe care o veti vedea in poze!

Si s-a mai dus o zi si aventura noastra in tara vikingilor se apropie de final!

---

VIZUALIZĂRI: 944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI