Vacanta in tinutul vikingilor (3)

TIPĂREȘTE

ZIUA a 3 a

Ziua incepe cu o cafea si un mic dejun pregatit de noi, caci asa ii sta bine calatorului sa fie capabil sa se intretina! Azi vom schimba cazarea asa ca vom pleca cu bagaje cu tot, iar Mara e pregatita sa ne preia. Daca nu mai stiti, Mara este masinuta noastra care ne-a plimbat prin tara geizerelor.

Pornim la drum dornici sa descoperim noi locuri incantatoare din aceasta tara de poveste si primul obiectiv sunt fermele din Keldur si bineinteles ca mai toate locurile ce merita vazute si acest loc are o poveste.

Fermele din Keldur sau casele de gazon sunt situate intr-un loc istoric in care a trait unul dintre personajele din Saga Njalls. Aceasta poveste reda evenimentele sangeroase ce pot aparea atunci cand este in joc onoarea unei familii, evenimente ce s-ar fi petrecut intre anii 960- 1020. Nu stim daca neamurile celor ce s-au razboit s-or fi impacat, dar casele au ramas marturie peste secole. Unele au fost reconstruite dupa cutremurele din 1896 si 1912 pastrandu-se aspectul vechilor cladiri.

Zona merita vazuta pentru ca este un alt loc minunat din Islanda. In apropiere se afla o parcare unde o lasam si noi pe Mara si o luam voiniceste, prin gazonul in care ni se afunda picioarele si prin care se strecoara si apele cristaline a paraului Keldnalakur, catre casele de gazon. La intersectia ce apare in fata, suntem informati sa ne continuam drumul inainte si sa nu mergem pe cel ce duce usor stanga pentru ca acela merge spre ferme si locuinta celor ce detin fermele. Ca o informatie suplimentara, citisem ca prin 1932, cu ocazia unor sapaturi pentru o fosa septica, s-a descoperit un pasaj subteran lung de vreo 25 de metri ce duce la parau. Se banuieste ca acesta ar fi fost folosit pentru evacuarea locuitorilor in perioadele de razboi.

Trecem de o poarta si suntem intampinati de o doamna draguta si un domn ce au si un „gardian” de nadejde, un caine foarte prietenos cu turistii si dornic de joaca. De fapt el chiar era la o partida de adus batul aruncat de stapan.

Doamna ne informeaza ca putem ramane cat dorim in zona, dar pentru a intra in casa deschisa pentru vizitare e nevoie sa platim o taxa. Nu stiu cat este aceasta taxa pentru ca am considerat ca nu merita sa intram in casa in care nu se afla nimic si mai e si intuneric.

Ne-am multumit sa vedem exteriorul (si o poza din usa), sa vedem imprejurimile acoperite de covorul verde prin care serpuieste usor Keldnalakur, iar unii au beneficiat si de o partida de joaca cu „patrupedul sef” . Dupa o sedinta foto ne luam ramas bun de la gazde si pornim la drum spre urmatorul obiectiv.

Cascada Seljalandsfoss-foarte aproape de sosea, este una dintre cele mai fotografiate cascade din Islanda. Pe geamul masinii sau in direct, prin stropii de apa, nu poti sa nu ii faci 1-2... multe poze. Asa am procedat si eu, dar asta am constata-o acasa cand nu se mai terminau pozele cu cascada

Cascada impresioneaza prin frumusetea peisajului din jur si prin caderea tumultului de apa de la 60 de metri inaltime. Daca sunteti echipati corespunzator (bocanci si pelerina) puteti face o drumetie si sa inconjurati cascada. Cu siguranta veti fi rasplatiti pentru efort! Daca nu va aventurati sus pe stanci, o pelerina tot e bine sa aveti pentru ca in apropiere e mereu o ploaie fina data de caderea apei de pe stanci. Daca va doriti sa mai revedeti sau poate sa o vedeti inainte de a ajunge acolo puteti viziona videoclipul lui Justin Bieber „I’ll Show you” .

Cascada este parte a raului Seljalands ce isi are originea sub ghetarul Eyjafjallajokull. Greu cu islandeza asta! Slava Domnului ca nu ma auziti ci doar cititi! Sub calota acestui ghetar (cel de dinainte cu numele dragalas) se afla vulcanul ce a erupt in 2010, al carui nume nu-l puteau spune nici jurnalistii, dar care a facut prapad pe aeroporturile din Europa.

Din nou la drum si o noua cascada, Skogafoss-una dintre cele mai mari si mai frumoase cascade din acesta tara care te surprinde mereu. Cascada are o latime de 25 de metri si o inaltime de 60 de metri si se afla intr-o zona superba, cu pajisti verzi delimitate de borduri mov de lupin.

Ca peste tot, exista o parcare incapatoare, gratuita, unde lasam masina si pornim spre intalnirea cu Skogafoss ce ne primeste cu stropi de apa si multa frumusete. Cascada poate fi vazuta si de sus daca sunteti temerari si urcati pe scara ce duce la o platforma. Daca nu, e bine si de pe malul raului ce aduna apa cascadei si gazduieste mari populatii de somoni si care este o atractie pentru pescari.

In apropierea cascadei se afla un muzeu, dar pe care noi nu l-am vazut. Nu poti sa vezi o tara in 5-6 zile!

Am citit ca o parte a muzeului este in aer liber si ar cuprinde case vechi din lemn si case de gazon, iar o parte este un muzeu regional. Cu aceasta cascada am incheiat „drumul cascadelor” pentru a 3 zi si ne indreptam spre...

Dyrholaey, un promontoriu aflat la 120 de metri inaltime de unde ai o priveliste uluitoare asupra coastei de sud a Islandei. In afara de priveliste mai exista un far construit in 1927 ce a ghidat mii de marinari in drumurile lor, un arc de stanca format prin eroziunea pietrei (pe sub acest arc a trecut si avionul nostru din zborul virtual), dar si un vant puternic de nu te poti tine pe picioare. E nevoie de multa atentie si de retinere de a te apropia de marginea promontoriului pentru ca vantul te ia pur si simplu pe sus. Unii chiar s-au intors din drum pentru ca nu mai puteau inainta. Cu putina atentie te poti bucura de privelistea oferita si daca ai noroc si de ceva locatari ai zonei.

Arcul ce poarta acelasi nume are odeschidere suficient de mare, prin care in 1993 un pilot iscusit a trecut cu avionul, iar barcile se strecoara mereu pe sub acesta.

De sus am vazut putin si plaja cu nisip negru scaldata de valurile inspumate, dar acolo vom ajunge imediat.

Plaja Reynisfjara-caci asta ii este numele, este una dintre plajele renumite in lume si pe care 1991, National Geografic o nominalizeaza ca fiind una dintre primele 10 plaje ne-tropicale ce trebuie vazuta. Pe langa nisipul negru exista si numeroase coloane de bazalt ce contribuie la aspectul inedit al plajei si pe care turistii dar si pasarile isi gasesc loc de odihna. Legenda spune ca au fost odata niste troli care ieseau doar pe intuneric si trageau vapoarele la mal. Si pentru ca la un moment dat au fost surprinsi de venirea zorilor s-au transformat in coloane de piatra. Si cum legendele sunt numeroase, o alta legenda spune ca sotia unui barbat a fost rapita de troli, iar barbatul furios i-a urmarit pana la Reynisfjara si i-a inghetat pentru a nu mai face rau. Indiferent de modul prin care au aparut coloanele de bazalt completeaza privelistea minunata. Acest loc mai este cunoscut si sub numele de „marea care fura oameni” . Valurile imense apar uneori neasteptat si se retrag in mare luand si jertfe umane. Pentru a evita accidentele sunt afise care recomanda pastrarea unei distante de cel putin 30 de metri fata de apa si recomandarea de a nu sta niciodata cu spatele la mare, daca distanta nu e suficienta. Marea isi ia destul de des tributul si chiar in timp ce eram in Islanda presa publica un nou accident pe aceasta plaja. Trist, dar oamenii trebuie sa respecte indicatiile date de autoritati! Plecam de pe plaja si facem un scurt popas in micutul sat Vik I Myrdal, cea mai sudica localitate islandeza. Localitatea se afla la 186 km de capitala, are o populatie de aproximativ 300 de locuitori si este foarte draguta. Popasul nostru a fost scurt si am urcat doar pana la biserica de unde aveam intraga localitate la picioare. Vederea asupra zonei este minunata si chiar merita sa faceti drumul (cu masina) pana sus la biserica. Dupa un popas scurt ne continuam drumul si ultimul popas este la Laufskalvarda- o creatie a turistilor ce au trecut prin Islanda, dar si prin alte locuri. In speranta ca asta le va aduce noroc sau posibilitatea de a reveni in anumite locuri, unii au adunat si facut gramezi de pietre. Pentru ca erau prea multe si perturbau mediul, autoritatile islandeze au interzis acest lucru, dar au lasat asa cum erau cele deja existente si chiar au amenajat locul pentru a fi vizitat. Spatiul este delimitat, se circula doar pe alei si nu trebuie sa treci dincolo de firul separator. Exista chiar si un grup sanitar in caz de nevoi! Asta da grija pentru turisti si dorinta de a face turism si atunci cand obiectivele nu sunt chiar „must- see” ! Incheiem o noua zi si ne indreptam spre noua cazare care se afla, asa cum spune R (fiul nostru), in pustie.

---

VIZUALIZĂRI: 799 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI