Ad Ischia

TIPĂREȘTE

Sora mai mare a lui Capri, Ischia e, insa, mai putin frecventata de turisti, iar la inceput de septembrie, marea lor majoritate sunt italieni varstnici.

Calatoria noastra intr-acolo a fost mai atipica, intrucat am aterizat la Milano si ne-am pornit a doua zi spre sud, cu trenul de mare viteza, pana la Napoli. Unde ne-am coborit, am urcat intr-un taxi si, in 20 de minute, printr-un trafic oarecum mai rau decat in Bucuresti, am ajuns in port. De unde am cumparat bilete la "aliscafo", care, in 40 de minute, ne-a debarcat in Porto d'Ischia. Banuiesc, insa, ca exista si variante mai prietenoase, cu avionul pana la Roma/ Napoli si apoi tren/ feribot pana pe insula.

Insula e un vulcan despre care am fi spus ca e stins, daca un taximetrist care ne-a servit si de ghid nu ne-ar fi spus: "Pe insula asta, oriunde sapi, dai de apa calda, uneori si la 100 de grade. Nisipul pe plaja e fierbinte, deci... arde, nu e stins".

Noi am stat sase zile, timp in care ne-am plimbat putin, am fost pe cateva plaje si la un complex termal si... am mancat bine :-) ! Localnicii spun "Ad Ischia si mangia, si beve e si fischia" (mananci, bei si fluieri).

Am stat la un hotel in Porto d'Ischia, foarte aproape de marina, la 5 minute de mers pe jos. Micul port e si port de calatori, dar si marina, astfel ca poti vedea yachturi si catamarane chiar luxoase ancorate in docuri, dar si foarte multe mici barci pescaresti, cu care pescarii probabil ca aduc materie prima restaurantelor, care, seara, te imbie cu platouri de peste si fructe de mare care unele chiar mai si misca!

Fiind mai multi, 4 adulti si 3 copii, am umblat pe insula cu un taxi Mercedes Viano si am vizitat 3 plaje, am facut un mic tur al insulei si am reusit sa ajungem la Fumarole, o plaja accesibila de pe mare. Exista plaje stancoase (precum cea de la hotelul unde am stat), care mie nu-mi plac deloc si plaje cu nisip, cu intrare lina, sau abrupta in mare. Nisipul are o granulatie normala si o culoare mai speciala, mai inchisa, datorita amestecului de nisip volcanic, foarte negru si fin.

Plaja San Montano, in nordul insulei, e intr-un frumos golf in care apa se adanceste treptat. Plaja e marginita de zone stancoase si aride si e impartita in zona privata, care apartine de complexul termal Negombo, si o zona libera, unde accesul este gratuit, insa trebuie sa va aduceti propriile prosoape de plaja, sau scaune/ sezlonguri. Accesul se face cu taxiul/ autobuzul, iar apoi pe jos, pana in parcare si pana la plaja propriu-zisa.

Complexul termal despre care aminteam e construit pe unul din dealurile stancoase care marginesc golful San Montano. Sunt diferite forme de piscine - de la piscine clasice, jacuzzi, dusuri cu apa termala, trasee cu apa calda/ rece, pana la hammam si "cada" de hidromasaj cu apa de mare. Apa lor e fie sarata, fie dulce (dar, oricum, mai sarata decat apa de rau), calda, sau rece, insa cred ca toate sunt filtrate prin sare, pentru ca nu am simtit miros de clor.

Copiii au voie doar la piscinele 11 si 12, iar 12, cand am fost noi, avea o apa inghetata, de ziceai ca e la copca (chiar daca mi s-a parut cea mai mare dintre piscine). 11 e o piscina mai mica, adanca de vreo 1.60m, cu apa calda si sarata (cred ca e de mare).

Nu am inteles si nu am reusit sa aflu de ce accesul copiilor in bazinele/ facilitatile cu ape termale e interzis. Paradoxul - frustrant pentru mine, dar cred ca si pentru altii cu copii - a fost ca erau piscine cu apa calda in care accesul copiilor era interzis, desi adancimea era numai buna pentru copii. Copiii a caror inaltime depaseste 1.40m au acces si la aceste piscine/ facilitati cu ape termale.

Nu stiu cat am platit pentru fiecare, insa pentru toti 7 a fost 160 de euro, cu cea mica intrand gratuit (ea are aproape 4 ani, dar nu asa au judecat, ci dupa faptul ca are sub 1 metru inaltime :-)). In tariff intra accesul la toate piscinele (mai putin la spa), dar si accesul pe plaja cu sezlonguri. Se pot inchiria prosoape si halate de baie, nu mai stiu pentru ce pret, dar cred ca porneste de 7 euro.

In incinta complexului exista si un restaurant, cu doua variante de servire - fie autoservire, fie servire la masa, de catre chelneri. Noi am mancat la cel cu chelneri (am ajuns prea tarziu, in jur de 2 si ceva si la autoservire nu mai aveau mare lucru) si am ramas suprinsa sa gasesc niste chelneri trecuti si de a doua tinerete, insa foarte politicosi si serviabili: ne-au recomandat feluri de mancare pentru noi si pentru copii, au glumit si ne-au salutat foarte amabil. Masa, evident, se plateste separat si costa cam ca in alte restaurante de pe insula, o portie de paste, 12-13-14 euro, fructele de la mare, pe la 19 euro, parca.

Al doilea loc special pe care l-am vizitat a fost plaja Fumarole, accesibila de pe mare, cu barca, in sudul insulei. E o plaja ingusta si destul de lunga, intr-o zona cu o pronuntata activitate vulcanica: nisipul, cu cat sapi in adancime, e mai cald si mai negru, iar pe plaja e amenajata o grota cu apa termala la 38 de grade, precum si o sauna. Se poate sta cu propriul prosop, sau puteti inchiria sezlonguri. Experienta interesanta si recomandata in zona este sauna/ baia in grota si apoi baie in apa mai rece, de mare. Mie nu-mi plac experientele astea, asa ca doar m-am balacit in grota calda si in mare, dar nu succesiv :-)).

Restaurantul aflat chiar pe aceasta plaja (care e posibil sa se cheme tot Fumarole, nu mai stiu) a fost o incantare: o terasa frumos amenajata deasupra marii, cu gresie si faianta pictata, in stilul meridional al zonei, cu mese asternute cu fete de masa si servete impecabil de curate. Am aflat ca e o afacere de familie, chelnerul si chelnerita fiind nepotii celor care au inceput afacerea, acum 50 de ani. Mancarea a fost senzationala, am incercat orice ne-a trecut prin cap din meniu, la recomandarea prietenului nostru italian si a chelnerilor: mozzarella, vinete cu parmezan, fructe de mare la gratar, paste cu fructe de mare, pui cu menta, tarta cu capsuni, tarta cu smochine, inghetata, totul a fost absolut delicios, iar deserturile si pastele sunt facute de ei, in bucataria restaurantului...

Revenind in Porto d'Ischia, sunt si aici destule restaurante pitoresti, tinute toate de localnici, unde pizza e mereu buna, iar bucatarii se mandresc cu nelipsitele paste cu fructe de mare, dar si cu cotlete de vita si variate feluri de paste, in special gnocchi alla Sorrentina (cu sos de rosii si busuioc si mozarrella), care se pare ca sunt specifice sudului Italiei si pe care cu mandrie precizeaza ca le fac chiar ei. Nu veti gasi carbonara, sau lasagna in meniurile lor, insa copiii au mai mancat si cotoletta alla Milanese, versiunea italiana a snitelului, din vitel si foarte subtire. Se mananca fructe de mare fara incetare, sunt incantati sa va prezinte capturile, platouri - dupa mine - destul de sinister :D -

De baut, se beau vinuri locale, unele bune, altele mai indoielnice, iar marea lor placer e sa iti serveasca vin, si alb, si rosu, aromat cu felii generoase de piersici, dar, spre deosebire de sangria, neindulcit.

Porto d'Ischia e un orasel pitoresc si vesel, intr-una din serile cand ne-am plimbat, ne-am pomenit in mijlocul unui festival local, cu oameni imbracati traditional, cantand din instrumente conventionale, dar si unele foarte inedited, alcatuite din diferite unelte (ciocan, sapa etc.). Daca va place ceramica tipic meridionala, pictata in culori vii, aveti ocazia sa va satisfaceti pasiunea. Altfel, gasiti marci italiene si nu numai, produse hand-made, uleiuri si tipicul rucolino, un lichior facut din rucola, care, se pare, se produce doar pe aceasta insula - dulce, cu un usor iz de caramel, digestivul nelipsit de la mesele lor.

Castelul Aragonese e o prezenta masiva si dominanta in Portul Ischia, la care se ajunge traversand un dig si apoi un tunel. Vizita a fost impresionanta pentru mine, insa mie imi si plac aceste constructii vechi, reci, dar carora varsta si "experienta" de viata le dau atata farmec. Inarmati-va cu rabdare si asteptati-va la putina febra musculara, daca nu aveti conditie fizica - sunt destule scari de urcat si cotloane de vazut, iar daca sunteti cu copiii, asteptati-va la muuuulte intrebari despre pirati, printese, batalii, tunuri, cai si tot asa :-). Accesul costa 10 euro pentru adulti, iar pentru copii mi s-a parut ca e gratis :-).

Una peste alta, Ischia e o insula pitoreasca, cu multe peisaje minunate, cu plaje inedite, unde, cand ti-e frig, te afunzi in nisip, sa te incalzesti, cu mancare buna, cinstita si... toalete curate! M-as intoarce si maine, chiar daca as schimba hotelul :-). Nu ratati inghetata, mozzarella, lichiorul rucolino, Castelul Aragonese si plajele cu nisip!

---

VIZUALIZĂRI: 7004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI