Paradisul ar putea avea un alt nume - ISCHIA

TIPĂREȘTE

De ce Ischia? Pur si simplu. Prin februarie, din multele oferte turistice primite pe mail, una mi-a retinut atentia, datorita locatiei, de care auzisem oarecum, dar nu cine stie ce: Ischia. Stiam ca e o insula in Golful Napoli, langa Capri, peste medie din punct de vedere financiar. Am inceput sa citesc, am vazut poze si mi s-a parut de luat in seama ca destinatie de vacanta pentru familia mea. De cate ori se poate, adica mai mereu, preferam sa ne organizam singuri vacantele, e mai ieftin asa si iti ofera si destul de multa flexibilitate. Asa ca am inceput sa caut pe net. Si am gasit.

1. Transportul.

Avion Bucuresti-Napoli, bilete rezervate din februarie pentru ultima saptamana din mai, cam 500 euro pentru 4 persoane, cu tot cu 2 bagaje de cala (In final, am mers doar 3, fiica noastra nu a mai putut veni, n-am mai putut recupera banii, dar atata paguba sa avem!); Apoi taxi aeroport-port (exista si transport in comun, dar noi eram cam presati de timp, am aterizat la 6 seara si am prins ferry de ora 7; oricum, fiind 7 persoane, 4 adulti si 3 copii, cu noi fiind inca o alta familie, nu cred ca ieseam mult mai ieftin cu autobuzul).

2. Cazarea.

Fara numar pe net, cum stie toata lumea. Initial, rezervasem apartamente in Forio, in vest (sunt mare fan apus de soare), dar apoi am realizat ca ajungem destul de tarziu pe insula si ca e mai cuminte sa ne cazam in port (tot Ischia se cheama) si sa nu bantuim noaptea pe insula. Am rezervat 2 apartamente in regim self-catering la Residence Macapa, despre care voi scrie separat, daca tot m-am pornit. O locatie linistita si curata.

3. Mancarea.

De toate neamurile. Foarte bun tot ce am mancat pe la carciumi, oricum nu suntem noi mari mofturosi. O singura “faza” am avut, prietena mea comandase o supa minestrone, care era super-sarata, a chemat chelnerul, care i-a adus alta, fara comentarii. In general, mancam dimineata si seara in camera (la aproximativ 100 m de pensiune e si un mic supermarket, doar ca duminica e inchis), iar la pranz pe unde ne prindea. Preturi in functie de ce comandam, intre 65 si 160 euro pentru aceleasi 7 persoane, din care una de 2 ani si 4 luni, deci “neglijabila” din acest punct de vedere. Normal ca daca luam pizza si paste ni se parea ieftin, iar daca ne aruncam la peste si fructe de mare - mai putin! Dar sa fim seriosi: nu pleci in fiecare zi in vacanta si daca nu mananci peste si fructe de mare la mama lor, atunci unde?!

4. Nevoile primare fiind satisfacute, sa ne ocupam acum de cele “spirituale”. Ce e de facut in Ischia? In primul rand, sa gusti atmosfera, tipic mediteraneana. Multa verdeata, milioane de flori de toate culorile, turquoise-ul marii, zumzaitul gazelor, mirosul divin din aer! Cladirile vechi, pastrand patina timpului, stradutele inguste, locuitorii plini de viata… As fi putut sa ma pierd printre ei, sa stau la plaja, sa citesc in parcuri sau pur si simplu sa nu fac nimic, doar sa respir aerul acela inmiresmat o saptamana intreaga si tot nu m-as fi plictisit! Dar am venit sa facem mai mult de atat si am si facut.

In primele 2 zile ne-am foit prin Ischia (orasul). Probabil ca cel mai vizitat loc de aici este Castelul Aragonez, spectaculos prin faptul ca e cocotat pe o stanca in mare, la mica distanta de tarm, stanca legata de insula printr-o “punte”. Castelul se viziteaza contra sumei de aprox 10 euro (imi cer scuze, nu sunt foarte tare la retinut cifre exacte, pur si simplu creierul meu nu poate sa o faca). Se urca in punctul cel mai de sus cu liftul, pana la “Terasa Imaculatei”, de unde perspectiva pa care o ai asupra golfului si a insulei iti taie rasuflarea, apoi cobori printre maslini si flori, pe langa biserici, sanctuare si temple. Frumos!

Sunt si cateva plaje in Ischia-Town, noi am fost de 2 ori la Lido, usor de ajuns, plaja mare, sezlonguri si tot ce trebuie, apa lina si curata. Am vazut pe harta o plaja al carei nume mi-a placut si… hai si noi! Spiagia Degli Inglesi e o plaja mica chiar la iesirea din oras spre Casamicciola Terme, dupa ce treci de port, din sosea coboara un drumeag printre case si gradini delicate pana la mare. Plaja nu are cine stie ce amenajari, e un bar agatat de o stanca deasupra ei, dar cand am fost noi acolo nu era functional, probabil ca nu era inca sezon. Ne-a placut ca locul era destul de salbatic, am stat vreo 2 ore, am facut o baie si am plecat sa mancam la o terasa in port.

In a treia zi, am luat ferry si ne-am dus sa vedem insula vecina, Procida, o insula mai mica decat Ischia, dar la fel de spectaculoasa. Se mai cheama “Insula celor 6000 de pasi” (daca ai strabate-o pe jos, cam atatia pasi ar trebui sa faci ca s-o acoperi in intregime). Se urca pana la o cetate care poate fi vizitata doar pe afara, dar drumul insusi este un spectacol, dezvaluindu-ti imagini de vis asupra porturilor de pe fiecare parte a insulei.

Din a patra zi am inchiriat masina ca sa putem explora mai usor insula. Exista si autobuze, care am inteles de la localnici ca circula destul de bine, desi in plin sezon sunt cam aglomerate. Noi am preferat independenta pe care ti-o ofera un automobil. 35 euro pe zi, dar trebuie sa fiti foarte atenti, orice noua leziune adusa masinii (oricum, rar vezi una nesifonata macar un pic) te poate lasa fara garantia pe care o lasi la inchiriere, intre 150 si 300 euro. Insula are forma de ou, cam 12km de la est la vest, 7 de la nord la sud. Este o insula vulcanica, are si un munticel de aproape 800m. Principalele localitati sunt situate in cele 4 puncte cardinale: Ischia la est, Forio la vest, Barrano d’Ischia si Serrara Fontana, cu a sa prelungire (de vis!) Sant’Angelo la sud, iar la nord Casamicciola Terme si Lacco Ameno. Exista o sosea circulara care le leaga, are 2 benzi in mare parte, se circula destul de greu si se produc des ambuteiaje. Dar peisajele compenseaza! Tarmul este presarat cu plaje, la unele se ajunge doar de pe mare. Cea mai cunoscuta este Maronti, in sud, se intinde pe 3 km, are sezlonguri si “mancatorii” una langa alta, dar cand am ajuns noi nu era prea multa actiune, fiind cam innorat. De pe Maronti se vede foarte frumos promontoriul Sant’Angelo, la care se poate ajunge cu barca de pe aceasta plaja. Alta plaja faina, pe care am si testat-o de 2 ori, se afla in vest, mai jos de Forio, Spiaggia di Citara, iar alta, la care se percepe taxa ca sa intri, dar merita, e in nord-vest, Baia di San Montano. De mentionat ca toate parcarile sunt cu plata, nu poti sa-ti lasi masina unde ai tu chef, ca n-o mai gasesti. Asta e, civilizatia costa.

Dar ce face celebra aceasta insula, la fel ca si pe vecina Capri, e faptul ca e presarata de numeroase izvoare termale, captate si folosite de oameni in tratarea diferitelor afectiuni, de foarte demult. Asta inseamna in prezent multe resorturi de 4 si 5 stele gen spa, dar si cateva parcuri termale, in care poti intra si tu, ca simplu muritor, daca platesti taxa de intrare. Am fost si noi la unul din parcurile acestea, Poseidon Park, in ultima zi, nu mai stiu exact pretul (o sa incerc pe viitor sa fiu mai atenta cu astfel de “amanunte”, stiu ca multi ar vrea sa stie exact ce si cum, oricum cifrele astea se gasesc pe net). A fost o experienta de neuitat si, cand o sa mai am ocazia, o s-o mai repet. Situat intre munte si mare, parcul este terasat si cuprinde 15-16 piscine cu apa termala la diferite temperaturi, cu sau fara jeturi gen Jacuzzi sau care iti maseaza ceafa si spatele, ce mai, rasfat total! Daca pana la vizita la parc nu eram convinsa ca vreau sa mai vin si a doua oara in Ischia (nu ca nu mi-ar fi placut, ci pe principiul ca sunt atatea alte locuri de vazut), dupa asta m-am hotarat: vreau sa mai vin candva, macar ca sa zac o saptamana la inmuiat in piscinele termale!

---

VIZUALIZĂRI: 5644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI