Innsbruck - Perla Alpilor 2

TIPĂREȘTE

Acest review se vrea o continuare a celui de aici

A doua zi am luat micul dejun la o bagheterie aflată peste drum de hotel, şi am plecat spre Castelul Ambras despre care ştiam că găzduieşte o impresionantă galerie de portrete ale familiei de Habsburg, opere ale unor pictori cunoscuţi. Este vorba despre portrete realizate de Lucas Carnach cel Bătrân, Giuseppe Arcimboldo, Lorenzo Lippi, Rubens, Tiţian, Van Dyck, Diego Velasquez şi alţii, care în cele peste 200 de tablouri îi reprezintă pe mai toţi membri familie începând cu Albert III sec. XIV şi terminând cu împăratul Franz Joseph sec. XX.

Se pare că informaţiile mele erau greşite, dar nu în privinţa colecţiilor menţionate ci a programului de vizitare. Iarna nu pot fi vizitate galeriile situate la ultimele trei etaje ale castelului. Pe site (click aici) nu au trecută această informaţie aşa că am muşcat-o.

Am alergat prin Camera Armurilor colecţie a Arhiducelui Ferdinand II (1529-1595), Sala de Artă şi Curiozităţi unde poate fi văzut şi un portret care-l înfăţişează pe Vlad Ţepeş (Vlad IV. Tzepesch, der Pfähler, Woywode der Walachei 1456-1462), Sala Spaniolă construită în stil Renascentist şi Salonul de Vânătoare cu sute de trofee, aici nevastă-mea a făcut o poză lângă un perete cu trei perechi de coarne, cam puţine ce-i drept, dar foarte rămuroase. Aşa cum am spus am alergat, şi asta pentru că frigul ne-a obligat să o facem. Singurul loc din castel cu temperatură mai acceptabila a fost Capela cu Altarul St. George, construit din ordinul Împăratului Maximilian I.

Pereţii curţii interioara sunt pictaţi in tehnica trompe l'oeil.

Afara era soare şi era mult mai cald decât înăuntru.

Cred că saloanele cu [v]Galeria de Portrete se închidea pe timpul ierni exact pentru că nu puteau asigura încălzirea lor (motive de rentabilitate). Nici vizitatori nu prea are. Daca la Fortăreaţa din Salzburg am stat la coadă o ora, aici în afară de noi am mai văzut doar patru persoane… într-o oglindă.

Concludent, nu? Trebuie vizitat vara, când cu certitudine, altfel te vei simţi şi în plus vei putea vedea tablourile pe care eu regret că le-am ratat. Poate data aviatoare.

O lucrare a maestrului Lucas Carnach cel Bătrân, tot aveam să văd dar nu la castel ci la Catedrala St. Jacob.

Aceasta a fost construită între ani 1717-1724 şi are doua turnuri simetrice, ceea ce denotă faptul că au fost ridicate în aceeaşi perioadă.

Interiorul este executat în stil baroc, iar piesa deosebit de preţioasă ’’Madona cu Pruncul’’ tronează în partea centrală a altarului.

Nu departe de Catedrala se află Palatul Imperial Hofburn al Împărătesei Maria Tereza. Nu l-am vizitat aşa că … pas-parol.

Strada pietonală Herzog-Friedrich-Strasse, care se întinde de la Arcul de Triumf până la clădirea cu Acoperişul de Aur este mărginită de zeci de clădiri medievale cu arhitectură barocă şi gotică şi oferă o privelişte spectaculoasă asupra crestelor alpine.

Clădirea cu Acoperiş din Aur (de fapt din ţigle de cupru aurit) a servit Împăratului Maximilian I, drept lojă din care urmarea desfăşurarea turnirurilor.

Aici, în faţa acestei clădiri am băut un pahar de Gluhwein şi am mâncat o porţie de Würste sub privirile necruţătoare ale unui dog german.

Un prieten m-a întrebat odată, ce le voi spune eu copiilor când mă vor întreba ,,Măi tătică! nouă ce moştenire ne laşi? ''. I-am răspuns că o să le las albumele mele cu fotografii valiza cu care am umblat prin lume şi că îi car şi pe ei după mine în vacanţe, nolens volens, ca să nu-mi poată reproşa nimic. Acum pot adăuga că o să le las şi impresiile mele de pe AFA :)))

---

VIZUALIZĂRI: 3940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI