Vacanta in insula Creta , Day 7, Joi 22 sept - Muzeul etnografic, in aer liber, Lychnostatis

TIPĂREȘTE

Of... grea viata la oamenii astia (click aici)... intentionam sa incepem sa impachetam dupa cina dar evident ca suntem cu burtile atat de pline incat... si sezutul in pat este incomod aproape, asa ca scriem :)

Mancarea lor gatita este foarte-foarte buna, cel putin ce am servit noi aici (click aici), la bufet suedez, in fiecare seara, a fost delicios, nu extrem de variat dar sunt 4-5 carnuri felurite, inbibate in sosuri si condimente de te lingi pe degete.

In fiecare seara ceva nou, sau chiar mai multe sau altfel preparate, nu te poti plictisi. Eu iau cat de putin din fiecare, sa pot incerca cat mai multe si rareori pot termina din farfurie. La tzatziki sunt abonata in fiecare seara, desi imi place mai mult cel pe care il fac eu, cu castravete crud, nu murat, ca aici, dar cel de aici e intr-un mare fel, e un castron maaare, cu o lingura la fel de mare si se goleste foarte repede :) aproape la fel de repede ca cel cu miere de la micul dejun, miere pe care nu am reusit inca sa o gasesc desi cativa comercianti de prin bazarul din Agios Nicolaos (link day 6) au avut amabilitatea sa ma lase sa incerc din borcanele lor.

Revenim la plimbareala principala a zilei … destul de innorat si vantos, dar ni s-a potrivit la fix, altfel ne-am fi grabit spre plaja si poate nu am fi acordat atentia cuvenita minunatului "Muzeul Popular Traditional" in aer liber, pe malul marii, Lychnostatis (click aici) aflat in la iesirea din statiunea Hersinisos, pe drumul spre Malia.

Este atat de greu de descris sentimentul de nod in gat si lacrimi in ochi cu care esti pe intreg parcursul vizitari... este atat de real tot ce se afla acolo, iar povestea creeri muzeului este cel putin pe masura exponatelor.

Un nene doctor oftalmolog (nu i-am retinut numele), din dragoste pentru traditie si viata cretana, a inceput, pe la 1968, sa puna primii bolovani in ceea ce a ajuns astazi acest magnific muzeu. Ideea lui a fost de a pastra, intr-o zona de puternica dezvoltare turistica si modernizare constanta, un punct de reper la care sa se poata intoarce toti cei care vor sa vada cum era viata cretanilor simpli, in trecut. Tot ce a folosit el acolo, fie bolovan, fie fir de iarba sau de lana, au fost reale (utilizate in viata lor cotidiana) si aranjate in ansamblul lor original (evident inlocuite cu exponate proaspete de-a lungul timpului, dar la fel de autentice). Nu a lasat sa se piarda nimic, daca ii mai ramaneau cateva pietre de la o constructie, crea un pavaj frumos intr-un colt de gradina, cu o cana de vopsea mai vopsea trunchiul unui copac, cu 3 pietre culese de pe plaja, mai aranja un colt cu 3 ghivece de busuioc si tot asa, sau cel putin asta spune povestea prezentata, despre el, si despre oamenii care au iubit si ingrijit locul acesta de-a lungul timpului.

Inaintea filmuletului de prezentare a istoriei muzeului, de cateva minute, se deruleaza un altul, de o jumatate de ora, foarte usor de urmarit si foarte frumos, despre viata cretana cu absolut toate aspectele ei: despre vestimentatie, traditii, indeletniciri curente, viata sociala si istorie.

Dar sa incepem cu inceputul …

Intrarea este 5 euro pt adulti, plus inca 1 euro pentru o smecherie de reportofon pe care poti selecta cifra locatiei unde te afli si-ti spune cateva informatii despre ce se afla acolo (in limbi selectabile), extrem de necesar, mai sunt diverse scrieri pe pereti/bolovani, dar sunt cam in limba lor asa ca...

Programul este 9:30-14 (sambata inchis), la intrare sunt diverse pliante in multe limbi, cel mai util este unul cu harta, pe care ai insemnat exact traseul pe unde este potrivit sa mergi ca sa nu te bramburesti aiurea, sa ratezi ceva sau sa vizionezi de mai multe ori altceva.

Locul nu este grozav de mare, dar detaliile si cantitatea de invormatii este covarsitoare.

Constructiile sunt micute, pentru ca asa era pe vremuri, oamenii erau mai mici si oricum nu aveau nevoie de prea multe :) Treci dintr-o constructie in alta fara sa-ti dai seama, desi la fiecare ai putea poposi mai bine de jumatate de zi si nu te-ai satura privind si cercetand. Sunt aranjate de parca oamenii de acolo tocmai au plecat la pescuit sau la biserica si s-ar putea intoarce sa te bata prieteneste pe umar din clipa in clipa.

Of... tot divaghez, dar e atat de proaspat si de magic incat nu ma pot aduna sa fiu coerenta.

Primul obiectiv in care pasesti, odata ce ai parasit "receptia", este o gradina cu plante specifice zonei, din pacate si aici este prezenta boala plantelor numita "focul bacterian" care a facut ravagii si pe la noi vara asta, dar incearca sa stapaneasca fenomenul. Gradina este foarte frumoasa, se intalnesc aici multe buruieni cunoscute si copacei: gutui, pruni, si altele mai putin intalnite pe la noi: portocali, smochini, rodii, cactusi mari cu fructe foarte gustoase, fiecare coltisor era bine ingrijit si valorificat la maxim.

Dupa ce treci de aceasta gradina (cam 5x5m) intri intr-o casa traditionala, care te intampina racoroasa, cu obiecte create in totalitate de mana omului (posibil chiar de catre cel care a si locuit-o), obiecte sculptate, vase de lut, stergare si tot felul de textile cusute sau facute la razboi, agatate de scara sunt legume si fructe puse la uscat, rotocolul de branza pusa la scurs sau la afumat, cei doi pesti uscati aranjati in ceaonul de pe vatra, gata-gata de a fi pornit focul sa-i pui in farfurie.

De aici, poti urca la etaj, unde se afta dormitorul, cu un pat inalt cu asternuturi scrobite, tablouri cu membri familiei in poze alb-negru, pe la evenimente importante (nunti-botezuri), leaganul de lemn al copilului mic, un scaunel-balansoar pt cel un pic mai mare, masina de cusut rudimentara (aici deja este o perioada ceva mai avansata decat parterul casei).

Peretii sunt plini, dar fara a fi incarcati, cu obiecte tesute sau cusute, cu frumoase modele florale sau geometrice si totul respira a curat, varul pare proaspat (intotdeauna alb) si obiectele sunt bine sterse de praf. Dupa un colt de perdea se iteste un balcon mic (1x0,5m) iar dupa ce dai oblonul laoparte, si te chinui sa iesi prin usa mititica... te izbeste perspectiva.

Desi nu esti cu mai mult de 3m deaupra solului, se vede minunat intreaga gradina si alte bucati din muzeu, plus marea care este dincolo de "peretii" muzeului (plasa de sarma adica), la nici 10m de aceasta prima casuta.

Traseul continua cu o curte larga, cu diverse puncte de atractie, o constructie micuta ca un iglu, dar din piatra, bolovanii sunt doar asezati unul peste altul, nu pareau sa fie lipite cu nimic, acolo isi avea ustensilele ciobanul. Afara se afla vatra, cu un ceaon mare si un polonic pe masura, intr-o laterala, sapat un pic langa "iglu" era "beciul" pentru pastrarea produselor finale, de jur-imprejur era expozitie de bolovani.

Mai la stanga o bisericuta tipica, alba, cu ferestre albastre, acoperisul sub forma de cupola dar nu mai inalta de 3m si cu un diametru de nici macar atat.

Mai la dreapta o sala de clasa cum aveau in vechime, cu bancute de lemn, calimara, harta veche pe perete si tot felul de obiecte care-mi sunt atat de dragi. In loc de tabla aveau in ecran de LCD unde prezentau imagini cu oameni ai locului in diverse ipostaze, majoritatea avand legatura cu scoala.

Ni se prezinta apoi o alta incapere unde se facea albinarit, obiecte de lucru si produse finale (aveau o cutie-"stup" in care de afla un difuzor din care se auzea bazait de albine), o moara de vant unde sa macinau cereale, o curte unde se obtinea ulei din masline prin presarea la rece cu niste roti de piatra imense, puse in miscare de magarusi, o distilerie de raki, butoaie si constructii (vane) din piatra in care sa facea vinul din strugurii atat de apreciati, o camara de 2x2m in care mirosea de ameteai, tot felul de plante puse la uscat, care de care mai parfumate si in recipiente mai ingenioase (toate sunt micute si in aer liber, travesezi o curte, urci-cobori trei trepte, te mai opresti la o floare sau un bolovan, si ajungi la urmatorul punct de pe harta) si cate si mai cate...

Ultimul punct de pe traseu a fost "sala de cinema" care parca a incununat, prin aportul de informatii auditive si vizuale, tot ce vazusem si pipaisem in ultimile doua ore.

Nici acea sala nu este doar o camera cu un proiector, nuuu... este tapetata, pe toti peretii, cu tot felul de obiecte artizanale cu care isi ocupau timpul oamenii aceia, si te intrebi de unde aveau atata imaginatie...

Cu greu ne-am despartit de muzeu, fetita chiar a plans ca mai vroia sa stea (face adesea asta cand incheiem o vizita care i-a placut mult), si noi eram melancolice, parca am fi cunoscul de o viata locul acela, si cineva ne cerea sa ne despartim, pentru a nu mai reveni niciodata….

Langa muzeu am vazut si un camping micut, multi leandri infloriti si parfumati, zona de corturi nu depasea 100mp dar era in intregime umbrita cu impletituri diverse atarnate din pom in pom, marea se vedea dragut, erau si casute construite pe rotund nu pe patrat sau dreptunghiular, cred ca era interesant inauntru. Simpatic, modest si mai ales pustiu dar mi-ar fi placut sa stau o vreme acolo sa pot vizita peindelete muzeul, cateva zile la rand...

Plaja ce se vede din curtea muzeului este foarte pietroasa si ingusta, totusi oameni erau si acolo. Muzeul are o intrare si de pe plaja, nimic fastuos, totul este in perfecta armonie, nu te trage de maneca cu sclipiciuri si artificii doar spune "eu sunt aici, poti sa treci si pe la mine daca vrei, te primesc cu draga inima" si greu te mai deslipesti de el... ca de un prieten bun dupa o noapte de palavre.

Am mers o bucata pe jos, pana in 500m, pe faleza, nu pe strada spre statia de autobuz (5 minute pana in Hersonissos, statia de la Banca Centrala (click aici)), si am descoperit niste plaje grozave, cu nisip foarte fin si intrarea lina in apa, din pacate era nor si cam vant si nu ne-am incumetat sa ne inbaiem, am intrat doar putin in piscinele pentru copii, apa era... ca de la robinet, nu asa de calda ca cea din mare, si apoi am cam tremurat de frig, pana ne-am schimbat. Pe acest traseu sunt amenajate nenumarate piscine pentru copiii cu jucarii acvatice si tot felul de topogane si jucarii, nimic pretentios, un fel de Aqualand, in miniatura. Public dar foarte atragator, stiam de existenta lui si a fost in program, domnisoara, care s-a comportant exemplar la vizita la muzeu, a primit libertate de miscare completa pe aici.

In continuare este Star Beach Resort, de 4 stele, i-am vizitat cam intreaga "gradina" mergand pe faleza, frumos la 4 stele grecesti, totul periat si bibilit, piscine felurite, gazon frumos, coborare pe plaja ingrijita (1-3m pana la nivelul marii), barulete. Cam pustiu din pacate, o fi fost datorita vremii sau a faptului ca se cam incheia sezonul.

Ne-am indreptat catre Hotelul Belvedere, unde era statia de autobuz, dra a admirat cativa ponei care erau la "ferma" de cai (ce presupun ca se inchiriau) din apropiere, am poposit in Hersonissos in zona portului, unde am ingurgitat un binemeritat si delicios mix de pesti si fructe de mare la terasa Acropole, 11 euro, a fost suficient pentru doi adulti, nu foarte infometati, si un copil cam scifosit dar adorator de fish&chips :) (portie separata, de om mare, 6,5 euro)

Acum nani ca maine mai avem de calcat un acvariu (link day 8) si impachetam.

Daca ati pierdut sirul, aveti link-uri cu celelalte episoade:

Day 0+1, joi 15 sept - Drumul spre Creta si vineri 16 sept - Primele impresii despre hotel si ambianta...

Day 2, sambata 17 sept - Leneveala, plaja, cunoasterea regiunii...

Day 3, duminica 18 sept - Excursia, cu vaporul, la Sissi

Day 4, luni 19 sept - Fortul venetian si Muzeul naturii cretane

Day 5, marti 20 sept - Excursia "Creta necunoscuta"

Day 6, miercuri 21 sept - Agios Nicolaos, Elunda

Day 8, vineri 23 sept - Finish&Conclusions, o mare valurita ca de poveste

Bonus (daca ati citit cuminti) Food&Shopping :)

---

VIZUALIZĂRI: 3624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI