Vacanta in insula Creta , Day 8, vineri 23 sept - Finish & Conclusions, o mare valurita ca de poveste

TIPĂREȘTE

Continuare la review-ul pe care il puteti gasi daca dati click aici

(Va reamintesc, toate "episoadele" au fost scrise in timpul sejurului, de acasa am mai facut doar marunte adaugiri si corecturi, sa nu vi se para ciudata timpul verbal folosit!)

Ultima zi a fost amestecata, atat pentru sentimentul de nod in gat ca parasesc Creta, cat si datorita unui episod neplacut, pentru mine, petrecut in autocar.

Restul zilei a fost absolut superba, din pacate episodul despre care vorbeam m-a intunecat pentru cateva ceasuri si m-a readus cu picioarele "pe pamant" mai repede decat speram eu ca voi fi adusa, si anume, de aterizarea in Bucuresti.

A fost vorba despre un om, un domn, pe cat de anagramat, pe atat de plin de sine, care a povestit, la un volum suficient de mare cat sa-l auda tot autocarul, despre cat de prost s-a simtit el (in special la hotel) in Creta, si cat de bine s-a simtit in alte muuulte ocazii (ca trebuia sa se si laude, normal) cu 100 de euro pe sejur si cum ca "aia" nu aveau paturi incastrate in "ciment ca un cavou" cu salteaua pusa pe pal "nemelaminat" si pe caramizi si ca nu avea frigider in camera si a sunat "la agentie" (in RO!) si i l-au adus imediat (eu am vazut scris pe undeva ca frigider si A/C erau contra cost, deci le puteai procura, nu erau incluse in camera), ca nu avea TV, eu am avut, nu l-am folosit deloc dar nici nu am fost taxata extra pentru el, si cate si mai cate...

Of... mi-a otravit tot drumul ala de la Hersonissos (click aici) la aeroport, drum in care plecasem foarte senina, abia asteptam sa vad marea inspumata pe traseu, fata dormea cuminte, speram sa fie o jumate de ceas de liniste si bunadispozitie, poate sa mai schimbam intre noi (turistii din autocar) doua vorbe, cu pareri pozitive despre sejur, dar NU, a trebuit sa fie seful carcotasilor la 1m de mine (si o sa ma abtin aici in a-l categorisi cu "asa suntem noi romanii") care a preferat sa vada preponderent partea goala si murdara a paharului.

Eu am fost in acelasi loc, si cu un copil mic dupa mine, dar m-am simtit grozav, m-am dus deschisa la minte, stiam ce ofera un hotel de 3 stele si jur ca nu sunt chestii esentiale pe care mi le-as fi dorit in plus (la partea de care se presupune ca era responsabil hotelul) si chiar daca ar fi fost, m-as fi descurcat intr-un fel sau altul, sunt adaptabila, vreau sa cred ca intotdeauna o problema are rezolvare, atat timp cat partile implicate discuta civilizat, calm, cu intentii pasnice.

Daca te duci cu gura mare pentru orice fleac... normal ca la un momentdat, persoana exasperata iti va raspunde sa contactezi agentia din RO pt rezolvare, mai ales daca engleza ta nu e prea grozava, aici recunosc ca este doar o presupunere, in cazul in speta, dar din cei, peste 80 de turisti din grupul roman, nu vorbeau prea multi o engleza cat de cat. Probabil ca ar fi reusit sa se inteleaga pana la urma dar depinde si de atitudine, eu nu merg niciodata pe ideea "clientul nostru-stapanul nostru", nu mai suntem nascuti cu scavi, nu-ti cad galoanele daca spui "te rog frumos" sau "multumesc". Katerina, de la receptie, a fost deosebit de amabila cu mine, absolut in fiecare context in care ne-am intalnit, a fost grozav de impresionata cand i-am spus (in ultima zi, cand ne-am luat ramas bun) ca o sa scriu despre excursie si hotel, probabil ca era satula de mutre acre si carcotase, oameni care pana una-alta au venit cam moca dar pareau sa se astepte la luna de pe cer...

Deci impresia mea finala asupra hotelului a fost una foarte pozitiva, aveti impresie separata (click aici) ca sa nu amestecam ciorbele.

Acest nod in gat m-a deprimat, tot incerc (locatie - Buc, la cateva ore dupa aterizare), de mai bine de 6 ore sa ma scutur de energiile negative pe care mi le-a aruncat in carca nenea ala... si nu prea-mi iese deloc, dar nici sa dorm nu pot, desi e trecut de 1 noaptea si ziua a fost foarte incarcata, asa ca... poveste despre ultima zi...

Vineri dimineata ne-am trezit tot matinale, stiam ca avem de impachetat, ne-a luat aproape doua ore, am reusit sa inghesuim toate cele ce le aveam, nu in una ci in... doua valize (cu una mai mult decat cea cu care plecasem de acasa :) desi nu ne laudam ca suntem shoppingarete), apoi am plecat sa inghitim ceva la ultimul mic-dejun la hotel, dupa care am purces la plimbare spre port, sau mai bine spus, spre zona portului in care se afla si acvariul pe care doream sa-l vizitam, pe strada principala, in partea opusa marii, la 50m.

Cum orele erau inca matinale, ne-am tot invartit prin zona inca un ceas, marea era deosebit de agitata si frumos inspumata datorita vantului care predomina deja de vreo doua zile, a fost un spectacol splendid. Era steag rosu pe plaja, surpriza completa a fost ca aceste valuri transformasera o plaja cu nisip de granulatie destul de mare intr-una cu nisip fin, spalasera tot ce era "mare" pe deasupra si ramasese doar ceva... ce-ti mangaia foarte placut picioarele.

Mi-e greu sa explic cum erau valurile acelea... nici pozele nu cred ca mi-au iesit grozave, inca nu am descarcat niciuna. Marea aceea, atat de calda si de schimbatoare in culori, era magnifica, eu nu m-am suparat deloc pe schimbarea de vreme, chiar m-am bucurat ca am primit in dar acest spectacol, al valurilor, care a fost chiar o incununare a intregului sejur. Marea mugea dar nu parea furioasa, parea mai degraba prietenoasa si mandra sa ne ofere spectacolul sau, valurile se spargeau de stanci si alunecau laptoase pe plaja, ritmic, precum un joc, vantul, apa si plaja erau parca sub puterea zeilor care le dirijau cu o maiestrie de nedescris.

Ce m-a inspaimantat insa a fost balansul accentuat al Corabiei Piratilor, singura care a plecat din port cu ceva clienti, astazi, in traseul zilnic 12-17 (descris aici) pe aceasta mare atat de jucausa... cu siguranta nu as fi vrut sa ma aflu pe ea, m-as mira sa-si fi incheiat traseul standard, atingand toate punctele, sau cu toti pasagerii intregi, sau poate unora le plac senzatiile tari, mie nu prea... Am vazut-o plecand din port, insotita de muzica instrumentala cu bas puternic, binecunoscuta deja, si am urmarit-o cu privirea cateva minute bune, exclamand, alaturi de ceilalti turisti aflati in port la ora aceea, vazand cum se balansa pe valuri.

Pe urma am mers la Acropolis, sa mancam, si ne-am plimbat mai bine de o ora pe plaja, cu picioarele desculte prin marea calda si inspumata, asa cum ar trebui sa fie acum si pe la noi (mai mult inspumata decat calda presupu), exclamand zgomotos de fiecare data cand valurile ne imbratisau picioarele mai sus decat aveam noi sumetecati pantalonii :)

Pe mine m-a prins unul mai hotoman, langa un zid, am crezut ca scap dar el s-a lovit de zid si s-a ridicat aproape 1m (stropi nu un mare val) si m-a udat aproape toata... dar tot ne-am deslipit greu. Nu ne venea sa ne punem costumele de baie sa mai stam pe plaja, totusi imi era teama de puterea valurilor, mai ales cu dra imprevizibila, dar ne-a placut enorm sa ne jucam de-a prinselea cu valurile calde.

Pozele sunt nenumarate de azi, poate cele mai multe facute intr-o singura zi, tot vroiam sa-mi fac de lucru prin preajma marii si nu-mi venea sa o parasesc cu nici o secunda mai devreme de momentul cand "era timpul". Iar peisajul era magnific, atat valurile, dar si portul, pe de o parte, scaldate in soare, iar muntii (inca nu m-ati ajutat sa le aflu numele :)) ascunsi in pacla groasa de nori, in partea cealalta. Cerul se afla la mijloc, foarte amestecat, cu multe straturi de nori, si mai albi si mai negrii, si spre mare si spre munte, fugariti de vant, soarele iesea si el sa-si mai arate muschii pentru cate o jumatate de ora, apoi iar castigau norii pentru 10-15 min si jocul era nesfarsit, si foarte placut privirii, gradele erau undeva la 23-25, deci totul se desfasura intr-un "feels like" foarte pozitiv.

Ei... si cu tot amalgamul acesta de simtiri in suflet m-am indreptat eu spre hotel, unde ne impachetasem geamantanele inca de dimineata si le dusesem la receptie, constiente fiind ca nu vom ajunge la 12 cand trebuia predata camera si storcand si ultima picatura din aceasta zi ce nu merita irosita pentru a ne odihni sau a shopingarii sau a sta morcoviti ca "nu se poate face baie ca e vant", lucruri pe care au ales sa faca o mare parte din grupul roman de turisti, dar fiecare dupa preferinte...

Acvariul a ramas la urma pentru ca nu m-a impresionat enorm. Este primul acvariu din Creta, cronologic vorbind, partea vizitabila are cam 200mp, este parterul unei vile care contine multe acvarii, pe stil cretan, 1000 de informatii pe cmp :)

Simpatic... dar pt o persoana, nu foarte interesata de subiect, nu consider ca merita neaparat cei 6 euro (in schimbul carora ti se da un cartonas individual, cu semnatura, pe baza caruia il poti vizita de cate ori vrei, noi eram in ultima zi deci nu s-a aplicat, oricum probabil as fi ales alte locatii decat sa o revad pe aceasta dar gestul in sine, a fost dragut). Patronii pareau sot si sotie, extrem de informati si implicati in administrarea locului, am o banuiala ca la etaj era chiar locuinta lor. Foarte atenti la orice intrebari si nelamuriri ale vizitatorilor, i-am vazut realmente cu lacrimi in ochi cand o priveau pe micuta mea cat era de entuziasmata de vietatile de acolo. Tot timpul printre vizitatori si animale. Mergand dimineata (program 10-18) am asistat si la hranirea unei mari parti a menajeriei, insotita de prezentarea, pe rand a exponatelor, cu mici povesti aproape despre fiecare.

Returnate la hotel dupa orelel pranzului, am ocupat un locsor pe o bancheta, foarte comoda, de la receptie, domnisoara s-a lasat greu convinsa sa adoarma, dar dupa ce a adormit greu am mai tras de ea, am transbordat-o in brate in autocar si apoi la aeroport, si-a deschis ochisorii la timp pentru a fo analizata de vamesul cretan. Apoi am astepta (si tot asteptat) decolarea, a intarziat mai bine de doua ore, impricinatii inteleg ca ar fi fost controlorii de trafic aerian greci, care intrasera un pic in greva, asta e... instabilitate economica, ne afecteaza pe toate planurile.

Tarom-ul ne-a transportat inapoi fara evenimente deosebite, am revazut un Bucuresti nocturn si nu atat de pustiu pe cat ma asteptam.

Si-i gata povestita si plimbarea asta, maine ma intorc acasa, in valceaua mea mica si protejata de vanturi, in patul meu pufos, sa-mi primesc odihna binemeritata si sa o visez din nou, pe micuta Ioana (http://www.helpioana.ro/), bucurantu-ma si fiind recunoscatoare ca eu sunt intreaga peste tot (mai putin la cap, dar de...).

Despre ea am aflat de la Doru Panaitescu (click aici) si de la Printesa Urbana (click aici), o alta Ioana cu suflet mare, pe masura "regatului" ei. Nu vreau sa ramana uitata aceasta povesta, fara sa incerc sa storc din mine orice idee pentru a o putea ajuta pe micuta, sper sa imi permiteti.

Aceste ultime randuri le scriu sambata seara, 24 sept, din patul meu de'acasa (stiti? e Vama Veche :)), indulcita maxim de un excelent tort de la cofetaria Theo (click aici). O sa va spun pe scurt si povestea lui pentru ca este atat de bun incat e pacat sa nu aflati despre el, iar modul in care a ajuns in posesia noastra este un alt luctu pentru care vreau sa-mi exprim aprecierea si multumirile.

In saptamana dinaintea plecarii noastre in Creta, sotul meu era plecat din oras, urma ca, in vinerea in care noi aterizam inapoi in Bucuresti, el sa implineasca o frumoasa varsta. Noi nu suntem deloc adeptii cadourilor de dragul de a face cadou si obiectele inseamna putin pentru noi, preferam sa facem "gesturi" care sa exprime cat ne bucuram sa fim alaturi de o persoana, cand se poate, sau mai marunte, intre noi, cam in fiecare zi. Filosofia mea de viata e ca trebuie sa faci tot ce poti, ca sa fie bine in momentul prezent, viitor se construieste din clipe iar pentru trecut nu merita sa-ti mai bati capul. Daca prezentul este ok si tu esti impacat cu tine, nici pentru viitor nu ar trebui sa fie probleme.

Asa... si stateam eu (pe 10-12 sept) si cugetam ce as putea face sa-i arat sotului ca, desi suntem plecate telelei la bronzat, fara el, ne este constant in gand... si mi-a venit o idee, pe care vreau sa-i multumesc personalului cofetariei Theo ca mi-a infaptuit-o. Poate veti spune in final ca nu e mare lucru si ca a fost interesul lor dar eu "auzeam" zambetul de la capatul celalalt al firului atunci cand imi expuneam planul si chiar mi s-au parut niste oameni calzi, plus rezultatul exceptional.

Desfasurarea actiunii a fost in felul urmator: cu 4-5 zile inaintea plecarii in vacanta, am sunat si am intrebat daca pot comanda un tort aniversar la ei (povestea despre cum ne-am cunoscut, o aveti in finalul povestii cu excursia la Iezer (click aici)) care urma sa fie livrat de ei, eu nefiind in tara in ziua respectiva, exact la ora si adresa mentionata (la serviciu). La cofetarie mi s-a recomandat un tort Williams, cu ciocolata belgiana si crema de whisky, 42lei/kg, nu aveau nici o prajitura cu compozitia asta ca sa pot gusta (din restul de modele de torturi aveau si preturile erau in jur de 30 de lei) dar am mers pe mana lor si este aaaaaaaaaaaabsolut delicios :) Au exagerat putin cu martipanul si tortul a iesit cam dublu fata de cat intentionasem eu (motiv pentru care am fost si sunata vineri, sa-mi fie adus la cunostinta cu scuzele de rigoare), dar mie imi place mult martipanul iar acesta este mai bun decat oricare altul pe care l-am gustat eu, iar pt bazdagania de a mi-l face sub forma de laptop, ei nu au nici o vina in privinta greutatii finale :)

La serviciu au mancat abia jumatate, de restul ne bucuram noi acum acasa, pt cateva zile bune.

Desi aveam emotii, fiind prima colaborate de acest gen, totul a mers exceptional, sotul a fost incantat de gest si de obiect in sine, si eu de asemenea.

Deci as putea spune ca revenirea acasa a fost foarte dulce...

Daca ati pierdut sirul, aveti link-uri cu celelalte episoade:

Day 0+1, joi 15 sept - Drumul spre Creta si vineri 16 sept - Primele impresii despre hotel si ambianta... click aici

Day 2, sambata 17 sept - Leneveala, plaja, cunoasterea regiunii... click aici

Day 3, duminica 18 sept - Excursia, cu vaporul, la Sissi click aici

Day 4, luni 19 sept - Fortul venetian si Muzeul naturii cretane click aici

Day 5, marti 20 sept - Excursia "Creta necunoscuta" click aici

Day 6, miercuri 21 sept - Agios Nicolaos, Elunda click aici

Day 7, joi 22 sept - Muzeul etnografic, in aeri liber, Lychnostatis click aici

Bonus (daca ati citit cuminti) Food&Shopping :)

---

VIZUALIZĂRI: 4310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI