GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ha Long Bay – locul unde natura și-a făcut de cap
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Când am ajuns la Hanoi duminică seara, pe 11 februarie, primul nostru gând era ca după ce ne cazăm, să ieșim în oraș și să cumpărăm o excursie la Halong Bay. Inițial vroiam pentru marți, cu gândul că luni dimineață o să avem probleme cu adaptarea la noul fus orar, plus oboseala acumulată în vreo 20 de ore de călătorie, eh, planuri făcute de-acasă. Am pierdut aproape două ore cu anularea cazării inițiale și relocarea la noul hotel, dar am ieșit în oraș, oricum trebuia să luăm și primul contact cu bucătăria vietnameză și am intrat în câteva agenții turistice, care în Old Town sunt din 20 în 20 de metri și pe un trotuar și pe celălalt.
Pentru a vizita Halong Bay există excursii de o zi, două zile și o noapte petrecută pe vapor (în fapt două jumătăți de zi) sau trei zile și două nopți pe vapor. De-acasă am plecat cu programul făcut și programul prevedea o excursie de o zi, cu plecare dimineața și întoarcere seara, două ore și jumătate din Hanoi până la Halong Harbour, la fel și drumul de întoarcere și vreo șase ore petrecute pe vasul care ne-a plimbat prin golf. Am intrat în câteva agenții, stăteam de vorbă, spuneam ce dorim, iar prețurile pe care ni le ofereau erau undeva între 80 și 100 de dolari de persoană, plus încă 15-20 de dolari de persoană pentru transferul din Hanoi până la Halong și retur. Apoi mi-am adus aminte că în Vietnam totul se negociază și deși stăteam prost cu timpul în acea seară, am stat la palavre, cred că în a cincea agenție în care am intrat, eu mai puneam, el mai lăsa... în final am luat excursia cu 65 de dolari de persoană cu transfer inclus. Singura condiție a băiatului de-acolo a fost ca excursia să fie luni, nu marți. Am bătut palma și-am zis că n-om muri dacă sucim în program ziua de luni cu cea de marți.
Luni dimineață, la 08.15 am ieșit în fața hotelului, așa cum era prevăzut pentru pick-up și în câteva minute a apărut un băiețaș care nu cred că avea 20 de ani... călare pe un scuter. Hait, mi-am zis, te pomenești că de-aia mi-a lăsat șmecherul ăla excursia la 65 de dolari. Mergem cu scuterul până la Halong :). Aiurea! Foarte bine organizați băieții. Venea tipul cu scuterul, te scotea la un colț de intersescție, suna șoferul de pe microbuz ca să știe de unde să te ia și pleca la următorul hotel. Și-uite-așa pick-up-ul turiștilor merge mult mai repede decât eram eu obișnuit. Așa că pe la 09.30 deja ieșeam din Hanoi, asta cu un trafic cum nu mi-a fost dat să văd până acum pe nicăieri pe unde am umblat.
Drumul până în portul Halong se face jumătate pe autostradă și cealaltă jumătate pe un drum expres, ambele foarte bune, însă cu limite de viteză de 100km/h pe autostradă și 80 km/h pe drumul expres. Iar șoferii vietnamezi nu depășesc viteza legală, neam. Am înțeles că amenzile sunt foarte mari, așa că „festina lente” e literă de lege la volan. Am făcut o pauză de pipilică undeva după vreo oră de mers, apoi, aproape de Halong am oprit la un centru de perle de cultură, pentru a vedea cum se produc aceste perle și... șiiiii evident, pentru a ieși obligatoriu prin magazinul cu perle montate în coliere, brățări, inele și tot ce s-a mai inventat pe lumea asta și care poate sta atârnat, agățat sau spânzurat pe diversele părți ale corpului unei doamne. Foarte interesant procesul de” cultivare” , creștere, recoltare și transformare în bijuterii al acestor perle de cultură. Nu se aruncă nimic de la scoici. Carnea se mănâncă, cochiliile se transformă în tot felul de obiecte de decor. Perlele mai mici de 3-4 milimetri în diametru se transformă în pulbere, care pulbere se folosește în industria cosmetică. Prețul unei perle de cultură, în funcție de culoare, mărime, opacitate, perfecțiunea sfericității, poate varia de la câteva zeci de dolari până la câteva mii. Evident că n-am cumpărat nimic. Prețurile erau prohibitive și aveau incluse și „taxa pe prostie” , pe care am plătit-o și noi de multe ori, cumpărând ceva de la magazinul unei” fabrici” și regăsind apoi produsul respectiv prin magazine obișnuite prin orașe, undeva la jumătate de preț.
Pe la 11.30 ne-am îmbarcat pe vaporașul Binh An (am înțeles că-nseamnă „pace” în vietnameză) și am fost păcut surprinși să constatăm că băiatul de la agenția de la care am cumpărat excursia s-a ținut de cuvânt și am avut statut de VIP (hi, hi, hi... momeli comerciale). Asta a constat în repartizarea noastră pe puntea de mijloc, ceea ce a presupus c-am fost mai puțini turiști la mese și în faptul că meniul servit a fost ceva mai elaborat. Am văzut și puntea inferioară și într-adevăr acolo au stat mai înghesuiți la mese. Puntea superioară oricum era pentru toată lumea.
Excursia a debutat în forță cu... masa de prânz :). Dar nu e întâmplător, pentru că vestitele peisaje de la Halong Bay apar de-abia după o oră de la plecarea vasului de la chei. Prânzul pe vas a fost excelent. Cu ceva fructe de mare, creveți afumați și inele de calamar pane, pește, pachețele de primăvară cu legume și carne de porc, orez, legume, fructe și-un desert care n-am înțeles ce-a fost și nici nu era cine știe ce. În afară de apă, restul băuturilor se plăteau. Bere, coca-cola, fanta, vin local, cafea. După ce-am terminat de mâncat au început să apară și stâncile și nu ne-a mai trebuit statutul de VIP :), așa c-am stat numai și numai pe puntea superioară.
De-aici încolo e mai greu cu cuvintele. E dificil de descris ceea ce vezi și senzațiile pe care le trăiești. Se trece pe lângă stânci ieșite de-a dreptul vertical din apa azurie, care de care cu forme mai interesante, care-ți pun imaginația la grea încercare, mintea ta căutând o asemănare cu ceva cunoscut. Te uiți, te miri și te-ntrebi cum de sunt atât de verzi stâncile astea. Cum au reușit copacii să-si prindă rădăcinile în stâncă și să crească vertical, paralel cu peretele stâncii. Timpul trece repede când te întâlnești cu frumosul, iar aparatele foto și telefoanele n-au timp să stea închise. Toată lumea face fotografii și filmează cu frenezie. N-am habar când au trecut cele 45 de minute de când ne-am întâlnit cu peisajele astea de poveste și am și ajuns la prima oprire a vaporașului la Hang Luon. Aici e... nici nu știu cum să-i zic... ca un fel de lagună, o „insulă” de apă, inconjurată pe toată circumferința de stâncă. Intrarea în această lagună se face printr-o boltă, pentru câteva secunde având senzația că intri într-o peșteră. Am avut două opțiuni. Să luăm un caiac și să ne plimbăm noi doi pe-acolo (EXCLUS :) ) sau să mergem într-o barcă, vreo 10-12 persoane, la vâsle fiind o localnică cu care nu m-aș fi certat pentru toți banii din lume :). Era destul de aglomerat, acolo ajungând în același timp mai multe vaporașe cu turiști, însă cu calm și răbdare din partea voinicei vâslașe am înconjurat laguna și ne-am minunat de frumusețea locului. Amuzant era că o parte dintre cei care optaseră pentru caiac erau la fel de” meseriași” ca noi, dar cu mai mult tupeu. Așa că s-au încumetat să dea la padele, unul hăis, altul cea, erau ca mingile de ping-pong, pe post de palete fiind bărcile mai mari. Se loveau când de-o barcă, când de alta, mai mult stăteau pe loc sau se-nvârteau în cerc, așa că în afară de amuzament nu știu ce-au apucat ei să vadă.
Întorși la vapor, am fost așteptați cu pepene rece și am plecat către următorul obiectiv al zilei, Peștera Sung Sot, Peștera Însănătoșirii, sau cam așa ceva. Am navigat vreo 30 de minute tot printre stânci, prin ape care-și schimbau culoarea de la turcoaz la bleumarin, cu un ochi în camera foto, cu celălalt „live” pe încântătorul peisaj. Am debarcat pe insula, de fapt pe stânca pe care se află această peșteră, am urcat vreo 80-90 de trepte și am intrat... și am intrat într-o minunăție de peșteră. O peșteră care pînă prin anii 1970 era folosită de pescari pentru a se adăposti de furtunile care-i prindeau când erau pe mare. Am văzut niște stalactite și niște stalagmite atât de dantelate, am văzut coloane care aveau câțiva metri în diametru, tavane care m-au făcut să mă întreb oare câți sculptori s-au inspirat la viața lor din minunile create de natură pentru a crea la rândul lor opere întru eternitate. Am văzut multe peșteri în România, n-o să le enumăr aici, frumoase, nimic de zis, dar... E un dar care mă doare. În peștera asta și anticipând puțin, în alte două peșteri pe care le-am văzut în Vietnam, am văzut RESPECTUL pentru turist. Căi de acces amenajate, lumini puse” cu cap” pentru a scoate în evidență frumusețile create de natură, plăci cu explicații în engleză, vietnameză și chineză, bănci acolo unde locul permite pentru a sta câteva minute să te odihnești dacă ai nevoie.
Și aici a trecut repede ora alocată vizitării. Din nou la vapor și am început drumul de întoarcere spre Portul Halong. Ne-am oprit pentru ultima dată pe Insula Ti-Top. Scopul era să urcăm până la o pagodă în vârful insulei, însă timpul alocat, doar 30 de minute pentru dus-întors, ne-a făcut să optăm pentru a sta pe plajă, de fapt la marginea plajei, cu un pai într-o nucă de cocos, încercând să” sorbim” peisajul și să ne întipărim pe retină un început de apus într-un decor natural de excepție.
În drumul de întoarcere spre Halong Harbour am prins un apus în spatele stâncilor care ne-a făcut să uităm de oboseala de cu o zi înainte, de plus cinci ore la fusul orar (care se văd și pe fotografii pentru c-am uitat să setez pe ora locală), de tot și de toate. Pe puntea superioară a vaporașului s-a încins o mică petrecere ocazionată de un Happy Hour al echipajului început cu o glumă. Plătești două beri și primești una, bună afacere :), urmat apoi de oferta adevărată, plătești trei beri și primești patru. Am ajuns în port când deja se innoptase, prilej cu care am constatat că Halong este o adevărată stațiune turistică la Marea Chinei de Sud, cu hoteluri de 25-30 de etaje luminate în niște jocuri de leduri foarte frumoase, cu o roată gigantică pe vârful unui deal, la fel, luminată feeric, cu o telecabină care traversează un canal navigabil, foarte tare. Dimineață nu observasem toate astea.
Au urmat din nou două ore și jumătate până la Hanoi, timp care pentru mine a trecut într-o secundă :). Am dormit buștean în microbuz, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. A fost o zi minunată. Imagini și senzații pe care deja le-am arhivat și le-am pus într-un sertăraș al creierului pe care l-am etichetat cu litere mari: HALONG BAY.
Trimis de Pușcașu Marin in 08.04.24 06:56:01
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Pușcașu Marin: Ce excursie grozavă! Stâncile alea arată într-un mare fel, cu condiția să nu te pună Necuratul să te cațeri pe ele. Iar organizarea în peșteri, super! Felicitări pentru review și poze!
Rog așteptați...
Fain de tot!
Noi am avut o excursie de 2 zile, cea de 3 nu o luasem în considerare din start întrucât te învârtea încă 24 ore în plus printre stâncile acelea.
Dacă ai admirat apusul, ei află că și ridicatul soarelui din apă, de după stânci, e un spectacol grandios.
Plus să te trezești dimineața și să ai programată la ora 6.30 lecție de Tai Chi (prima participare din viața mea, doar trebuia să simt cat mai mult din "spiritul locului").
Dacă ție ți-a fost teamă de caiac, eu m-am riscat! Am făcut echipă cu un francez, iar până să ne dezmeticim cum trebuie vânturate vâslele, ne învârteam tot în cerc.
Numai că odată porniți, a fost senzațional să te plimbi în caiac, printre stânci, pe razele portocalii ale unui astru ce se îndrepta spre culcare.
Am debarcat pe o micuță insulă, cu un nisip fin, pe care nu aveai cum ajunge decât cu acest mijloc de locomoție.
Când au văzut fotografiile și videoclipurile cei rămași în barcă sau pe ponton au regretat amarnic.
Știi cu ce câștig m-am mai ales din excursia asta de 2 zile? Am avut parte de o zi în plus de mese delicioase, gustând până și pachețele de primăvară gătite de Adriana la bordul vasului în cadrul unei lecții de cucarit 😂.
Despre stațiunea menționată de tine am aflat de la ghid că a fost ridicată de chinezi pentru a beneficia de cele câteva luni calde din an. În rest, majoritatea stau goale.
@Pușcașu Marin: Superb! O excursie diversificată, așa cum îmi place mie... dar desigur, peisajele alea superbe au făcut toți banii... negociați. Și dacă n-ai fi ajuns la suma aia, tot ar fi meritat cred, că doar ai recunoscut și tu că ți-ai embosat numele golfului pe scoarță! 
Ceea ce n-am înțeles eu este cum a făcut băietul cu scuterul de” v-a scos la o intersecție” ? Călare pe scuter în spatele lui? toți trei odată? pe rând? ... el pe scuter, voi pe jos? Și cât a fost de departe intersecția? V-a arătat-o cu degetul pe hartă? ... În fine, ce mai contează dacă ați prins microbuzul!
Mare îmbulzeală la „insula” de apă înconjurată de stânci... iar chestia cu caiacele, distractivă - mai mult pentru ăia cu bărcile de pe lângă. 
Nici eu n-aș fi ales caiacul la cum am văzut că era traficul pe-acolo ș-apoi, vorba ta, să pierzi așa splendor!? Ei, pentru chestii d-astea mi-am dorit și eu să ajung în Vietnam, când am mai văzut poze și filme de pe acolo.
În urmă cu ceva ani, niște prieteni de-ai mei și-au luat” un an sabatic” - chestie de corporatiști, na! - și au hălăduit și prin partea aia de lume. Din ce ne-au povestit/arătat în poze, Vietnamul stătea destul de slab la capitolul turism, iar excursiile în golful ăsta erau cu niște ambarcațiuni destul de precare. Se pare că au evoluat mult.
Ceea ce nu s-a schimbat sunt peisajele alea de vis!
@Marius 72: Și pe tine te invidiez, dar nah... asta nu mai este o noutate! 😊😇
Dacă zici că este șmecherie mai mare cu caiacul, ar fi o idee să mă mobilizez și în vara asta să iau lecții... că parcul cu caiace este la o aruncătură de băț de mine. Dacă am ambâț, pot să încerc și cu padelul. Habar n-am când o să-mi folosească, dar nu se știe niciodată!
Știi ce-am făcut? M-am dus în urmă să văd pozele alea superbe pe care le-ai făcut când te-ai dat jos din caiac: 2 poze din Golful Ha Long? ... doar 2 poze!? nu pot să cred ce zgârcit!... da, știu! Ai tu o teorie cu privire la pozele astea, pe care o să ne-o dezvălui cândva. Abia aștept să-ți desființez toate argumentele ale ale tale!
@Carmen Ion: Mulțumesc frumos. Pare tentant pentru cine se pricepe la alpinism. Dar eu nu m-aș pune cu autoritățile vietnameze . Dacă am priceput eu bine, se coboară doar pe insulele (stâncile) unde autoritățile permit.
Despre interiorul peșterilor, așa cum am scris și în articol, ce să zic? Bravo lor! Din păcate noi nu vrem să învățăm nimic de la nimeni. Și e păcat. Sunt multe locuri frumoase și în România.
@Marius 72: Of, of, of. Tu vorbeai de răsucit cuțitul? Turul ăla îl doream și eu, cu o noapte pe vas. Dar dacă mă lungeam aici, trebuia s-o scurtez în altă parte și până la urmă am luat turul de o zi. Citisem și de Tai Chi și de lecția de cooking de pe vas, ce să facem? Poate în altă viață.
Nu știam că hotelurile alea din Halong au fost construite de chinezi. Citisem în schimb că vietnamezii și chinezii nu prea se plac. Dar uite că banul e mai puternic decât sentimentul . Chiar mi-a plăcut cum arăta seara.
Mulțumesc frumos pentru că ai citit și pentru ecou.
@k-lator: N-am embosat nimic, am” scris” cu markerul . Eu vreau să rămân doar cu o circumvoluțiune, aia de la șapcă. Păi ce... creierul meu e card VISA? 
Puștiul cu scuterul ne-a scos la un colț de stradă, vreo 50 de metri, cam așa. Ăăăă, pe jos (noi), nu pe scuter, pentru că n-am prevăzut în buget și bani de scutere. Clar îi făceam roțile pătrate dacă mă suiam pe el.
Eu cu caiacul, n-ai să vezi. Am încercat odată în Dominicană și-au vrut ăia să pitească Marea Caraibelor ca să nu-mi vină ideea să mai încerc odată. De-atunci l-am declarat indezirabil.
Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou.
@Pușcașu Marin:
O excursie superbă cu de toate! Felicitări pentru alegere şi pentru articol!
”aproape de Halong am oprit la un centru de perle de cultură, pentru a vedea cum se produc aceste perle și... șiiiii evident, pentru a ieși obligatoriu prin magazinul cu perle montate în coliere, brățări, inele și tot ce s-a mai inventat pe lumea asta și care poate sta atârnat, agățat sau spânzurat pe diversele părți ale corpului unei doamne. Foarte interesant procesul de” cultivare” , creștere, recoltare și transformare în bijuterii al acestor perle de cultură.
Citind cele de mai sus am avut brusc o senzaţie de deja vu, deşi nu-mi aminteam să fi fost prin Vietnam sau poate într-o viaţă anterioară?! Apoi mi-am amintit de vacanţa petrecută în Mallorca în urmă cu unsprezece ani când fiecare din excursiile luate începea, inevitabil , cu vizitarea unei "fabrici" de perle, de fiecare dată alta, dar povestea se repeta la indigo şi semăna aproape perfect cu a ta.
Prima dată am plătit şi eu "taxa pe prostie" cumpărând bijuterii pe care nu le-am purtat niciodată, deh, suvenir , la preţuri nejustificat de mari. Şi mie nici măcar nu-mi plac perlele, nu sunt genul meu.
”Apoi mi-am adus aminte că în Vietnam totul se negociază și deși stăteam prost cu timpul în acea seară, am stat la palavre, cred că în a cincea agenție în care am intrat, eu mai puneam, el mai lăsa... în final am luat excursia cu 65 de dolari de persoană cu transfer inclus.
Eu nu am talent şi nici răbdare să negociez, aşa că probabil aş fi plătit aproape primul preţ cerut. Oricum excursia ar fi meritat şi mai mult
”Amuzant era că o parte dintre cei care optaseră pentru caiac erau la fel de” meseriași” ca noi, dar cu mai mult tupeu. Așa că s-au încumetat să dea la padele, unul hăis, altul cea, erau ca mingile de ping-pong, pe post de palete fiind bărcile mai mari. Se loveau când de-o barcă, când de alta, mai mult stăteau pe loc sau se-nvârteau în cerc, așa că în afară de amuzament nu știu ce-au apucat ei să vadă.
În urmă cu vreo cincisprezece ani m-am dat şi eu cu caiacul pe plaja unui resort din Turcia. Fără nicio experienţă anterioară şi fără niciun instructaj prealabil, doar pentru că era moka 
Am experimentat şi eu faza cu învârtitul în cerc, dar încet încet am înţeles cum să-mi coordonez mişcările şi am mers binişor. La o singură chestie nu m-am prins: cum să frânez şi mi-am luat ceva urări de sănătate de la cei care înotau prin zona mea de plimbare şi nu se fereau la timp
”Scopul era să urcăm până la o pagodă în vârful insulei, însă timpul alocat, doar 30 de minute pentru dus-întors, ne-a făcut să optăm pentru a sta pe plajă, de fapt la marginea plajei, cu un pai într-o nucă de cocos, încercând să” sorbim” peisajul și să ne întipărim pe retină un început de apus într-un decor natural de excepție.
Cea mai bună alegere! Şi eu aş fi "sorbit" peisajul savurând o Pina Colada direct din nuca de cocos. Ca în Dominicană, că doar aveam experienţă 
@nicole33: Ca” poveste” , mi-a plăcut dă văd așa pe repede înainte cum se produc perlele de cultură. Nu știam mai nimic despre asta și mi s-a părut interesant. Dar atât. Cât timp a durat forfoteala prin magazin a colegilor din microbuz mi-am văzut de plămânii mei și am golit pachetul de țigări de vreo două bucăți.
Treaba cu negocierea mă cam irită și pe mine. Însă, citind înainte să plec, aveam ceva habar despre costul excursiilor la Halong, așa că m-am chinuit preț de câteva minute s-ajung cu prețul unde știam eu că trebuie s-ajung. În Vietnam nu e ca-n Turcia sau ca-n Egipt, unde stai la ceaiuri și la cafele până bați palma cu vânzătorul. Scurt și la obiect.
Cu caiacul... ... am scris mai sus care-i treaba. În Dominicană am reușit chiar să mă răstorn cu el și-apoi am dat un show live chinuindu-mă să mă urc la loc, iar de-atunci am hotărât că eu și caiacul suntem ca șinele de cale ferată. Adică ne-ntâlnim la plus infinit.
Când am auzit că trebuie să urc și să cobor până la pagoda aia în 30 de minute, n-am avut niciun moment ideea că trebuie s-o și fac. Am stat noi și-am” sorbit” peisajul, dar să știi că era numai apă de cocos în nucă. Rom... ioc. Nu e ca-n Dominicană, unde când comandam un fresh sau o nucă de cocos, sărea barmanul cu sticla de rom și întreba: Senor, un poco de vitamin?
Mulțumesc frumos pentru ecou și pentru comentarii. M-am amuzat doar închipuindu-mi cum făceai slalom printre turiști cu caiacul. Ăăăă, să nu uit... la caiac, frâna nu e tot pedala din mijloc?
@elenaadina: Multumesc. Vacanță plăcută în continuare în acea zonă minunată.
@Pușcașu Marin: Prea frumos, prea ca in Vietnam! Sincer, știam că Vietnam este o țară frumoasă și care merită să fie vizitată dar nu știam că a dezvoltat așa mult turismul. Din ce văd in fotografiile tale, are deja o industrie care pare bine pusă la punct. E chiar aglomerație prin Ha Long Bay. Felicitări, o excursie la care visez, așa cum ți-am mai spus.
@Mika: Mulțumesc frumos.
Așa zic și eu. Că e o țară frumoasă. Sincer, dacă n-ar fi atâtea locuri frumoase de văzut pe planeta asta, aș merge oricând și a doua oară în Vietnam. Turismul a luat amploare acolo și în consecință nici ei nu stau degeaba. Se dezvoltă, normal. Încearcă să vină în întâmpinarea turiștilor cu tot confortul de care aceștia au nevoie. Investesc masiv atât ei, dar dau voie și străinilor să investească.
Dar mai bine mergi acolo și convinge-te cu ochii tăi. Eu sunt sigur că o să-ți placă.
@Pușcașu Marin:
”Treaba cu negocierea mă cam irită și pe mine. Însă, citind înainte să plec, aveam ceva habar despre costul excursiilor la Halong, așa că m-am chinuit preț de câteva minute s-ajung cu prețul unde știam eu că trebuie s-ajung. În Vietnam nu e ca-n Turcia sau ca-n Egipt, unde stai la ceaiuri și la cafele până bați palma cu vânzătorul. Scurt și la obiect.
Pe mine mă oboseşte mult povestea asta cu negocierea. Am înţeles acum diferenţa.
Da, în Turcia mi-a plăcut în cele mai multe cazuri să stau la ceaiuri cu vânzătorii, chiar şi când nu am cumpărat mare lucru sau chiar nimic, dar ne-am despărţit prieteni . În Egipt nu am avut aceeaşi disponibilitate de a negocia, preferând, cel mai adesea, magazinele cu preţuri fixe, mai ieftine pentru un negociator slab ca mine şi unde puteam alege în voie cumpărăturile dorite, fără să mă agaseze nimeni. Paradoxal, am scos preţuri convenabile atunci când am negociat pentru alţii, pentru că vorbeam mai bine engleza, dar eram detaşată, nefiind interesată de produsele respective faţă de cazul când voiam neapărat ceva ce-mi plăcuse, când cred că ăia mă "citeau" şi ţineau de preţ.
”Când am auzit că trebuie să urc și să cobor până la pagoda aia în 30 de minute, n-am avut niciun moment ideea că trebuie s-o și fac. Am stat noi și-am” sorbit” peisajul, dar să știi că era numai apă de cocos în nucă. Rom... ioc. Nu e ca-n Dominicană, unde când comandam un fresh sau o nucă de cocos, sărea barmanul cu sticla de rom și întreba: Senor, un poco de vitamin?
Un raţionament cât se poate de corect!
M-ai dezamăgit puţin cu zeama de cocos, prea soft pentru gustul meu. Recunosc că m-am gândit la rom sau poate la vreo altă tărie tradiţională pe acolo care să se potrivească la gust cu cocosul.
Cât am pătimit eu cu "un poco" în Dominicană nu vrei să ştii. Barmanii turnau rom fără măsură, de m-au umplut de prea mult Vitamin . În excursia la Saona erau prea generoşi cu romul şi prea zgârciţi cu banala Coca Cola, iar apă nu am reuşit să capăt de la ei.
”M-am amuzat doar închipuindu-mi cum făceai slalom printre turiști cu caiacul.
Tocmai că slalomul nu mi-a reuşit. Abia învăţasem să merg drept şi asta exersam să nu uit Ceilalţi trebuiau să se ferească sau... nu şi oricum nu aveau ce căuta în perimetrul respectiv.
Dacă mă răsturnam cu caiacul nici eu nu aş fi putut urca înapoi fără să mă ajute cineva decât dacă mă întorceam la ţărm la apă mică.
”Ăăăă, să nu uit... la caiac, frâna nu e tot pedala din mijloc?
Nţ! Aşa am crezut şi eu şi am tot căutat-o însă fără succes
=
Uitasem să-ţi scriu aseară cât mi-a plăcut peştera vizitată şi mai ales insula de apă înconjurată de stânci - un vis
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2024 Ce-am văzut noi prin... Hanoi — scris în 11.04.24 de Pușcașu Marin din UM01065 - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Hanoi - capitala Vietnamului — scris în 07.04.23 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Un festin demn de ultima zi la Hanoi — scris în 25.03.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 La Templul Literaturii din Vietnam — scris în 04.03.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 O zi de turism la Hanoi — scris în 18.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 O doamnă cu aer de Vaudeville, la Hanoi — scris în 11.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Intre Taipei la Hanoi — scris în 04.02.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată