Sicily… reloaded sau “ne-am instalat tabara-n Giardini Naxos”

TIPĂREȘTE

Obositi de atat de multa iarna pe strazile, casele si in sufletele noastre de romanasi fericiti doar cand se iveste anotimpul de barbecue, iacata ne gandiram mult si bine “ce sa facem, cum sa facem” cu vacanta de mare-soare-in orice imprejurare din anul curent, “care este” cu totul si cu totul necesara din varii motive, pe care le cunoasteti la fel de bine ca si subsemnatul, aici de fata.

Preparatiuni turistico-practice

Cartografiind, indosariind si scrutand cu maxim de interes destinatiunile prezente alaturi de explicatiunile detaliate de pe AFA, cu un ochi pe ecranu’ monitorului si cu altul in portofel/card/ecranul bancomatului (caci degeaba e dorinta daca nu e putirintza) am ales, cu drag si dor de lingua ‘taliana, tot plaiurile siciliene, atinse in anul de gratie precedent, deoarece, asa cum spuneam si in rw-ul anterior, mai era cel putin Isola Bella de vazut j’en côté de Taormina plus alte multe locuri deosebite pe coasta Marii Ionice.

Ca sa schimbam un picut atmosfera si peisajul, am hotarat sa ducem “clanul sicilienilor” (compus din sotzia-mi scumpa, copilul no. 1 maricel, copilul no. 2 – inca mititel si “moi”) in Giardini Naxos, la vreo cinci kilometri de Taormina, ca sa vizualizam anticul oras si din partea sudica, anul trecut fiindu-ne vizibila din latura de nord, deoarece am stat in Letojanni (vezi rw-ul cu pricina care le spune pe toate cate-n luna si in stele aici).

Bineinteles, au fost scanate si posibilele mici trip-uri pe care le puteam efectua cu mormolocii dupa noi prin zona, ca nu stam si sa ne prajim atatea zile la “il sole” degeaba, operatiuni care vor fi explicate mai jos, pentru a nu plictisi onorata asistenta inca din debut.

Transportul spre mirifica destinatie

Varianta cea mai ieftina a venit din nou din partea companiei low-cost de culoare mov, reusind sa luam biletzelele cu aproximativ o luna si jumatate inainte la o suma de 190 de euro, doi adulti, un child si un infant (plus un bagaj de cala in acesti banutzi). Infantul a platit biletul intreg (insa fara taxele de rezervare) fapt ce ne-a cam ofticat din nou, neintelegand de ce oare se achita atatia bani pentru pitic, el stand oricum la maica-sa in brate si fiind socotit ceva gen bagaj de mana…. dar in fine, sa nu divagam, asta e politica companiei, ne-am suparat da’ ne trece pana la urma.

Am avut mare noroc ca s-a schimbat planul de zbor fata de anul trecut (avionul ateriza la ora 13:05 si nu pe la orele 17:00) si spun asta din cauza faptului ca am plecat tot duminica si era posibil sa patim aceleasi faze cu pierdutul ultimului autobuz spre Giardini-Taormina si sa nimerim iar la taxi. Totul a decurs in limite absolut rezonabile, dupa ce ne-am luat bagajul de cala si caruciorul piticului ne-am indreptat linistiti spre statia de Interbus unde am achizitionat 2 bilete dus pana in Giardini Naxos, costand 7 euro/persoana, bebe fiind free iar domnisoara noastra calatorind de asemenea gratis pentru ca a fost incadrata la 4 anisori (daca asa i s-a parut doamnei de la casa de bilete, nu am putut-o contrazice!). Bus-ul si-a efectuat cursa in limite acceptabile si a ajuns la destinatia noastra dupa 55 de minute, adica cam cat era scris si pe programul lor, fapt ce nu a putut decat sa ne bucure, dupa ce ne-am cam inghesuit cu neshte americanoi la urcare, dansii ignorand prezenta lu’ ala mic sau a fetitei din tribul nostru si agatandu-se cu disperare de scarile bus-ului …Doamne forbidden sa nu piarda autobuzul, deh…natie civilizata! Bottom line – copchii pana la 4 ani merg gratis cu Interbusu’ iar cei peste platesc pret intreg, indiferent de destinatie. Un “regalo” de la macaronari de apreciat!

Cazarea sau “hai Doamna, un acoperis amarat, macar sa nu ne ploua! ”

La cateva zile dupa ce am efectuatara rezervarea la avion, am zis sa cautam si cazare, sa nu stam naibii la cort cu pitacii dupa noi. A fost atacat saitul homelidays. co. uk, s-a executat cautare silita si a fost descoperit un apartament, pe Via Tysandros (adicatelea pe soselutza care merge paralel cu malu’ marii). Acesta, din pacate, nu avea view direct spre mare, insa avea 3 dormitoare si inca o camera mai mica cu paturi pliante, baie, bucatarie si un balcon-terasa din care se vedea un crampei de mare si un pic din soseaua care trecea prin fata stabilimentului, suficient cat sa nu te sufoci de caldura (daca ar fi fost cazul). Situat la etajul 1, intr-un bloc de 5 etaje care avea si lift plus intrare privata cu cheie, am zis sa “haidem” pentru a-l antama. Dupa un schimb de mailuri cu apropitara, ne-am inteles la suma de 465 euroi pentru 10 nopti (noi platind doar 310 ca ocupam doua camere, iar colegii nostri de apartament 155 euroi ca ocupau una singura), ceea ce nu pot spune decat ca a fost extrem de coafant pentru everybody, mai ales ca il inchiriam incepand cu sfarsitul lu’ mai, adica in extra-sezon. Tovarasa proprietara a dorit un aconto, sa fie de-o ciorbitza-acolo (pardon, de o supa cu broccoli ca ei nu stiu de ciorba) si i-am trimis vreo 20% din suma stabilita prin intermediul homebanking-ului, banuzti care i-au intratara in vreo doua zile si toata lumea fu multumita.

Cand am ajuns, mama proprietaresei ne astepta cu drag, ne-a facut instructajul cu cheile de la fiecare usa + poarta de la intrare, ne-a aratat cate-n luna si in stele, o chestie funny fiind ca ne-a intrebat daca vorbim engleza, ea nestiind o iota. Noroc ca am scos iar dictionarul italo-romen din cap si am priceput ce voia dansa sa ne transmita. De asemenea, tanti Giorgia (caci acesta-i era numele de scena) m-a ajutat si cu recuperarea unicei geci pe care o aveam la mine si pe care o uitasem cu onor in bus, grabiti fiind sa coboram si sa recuperam tot arsenalul de bagaje. S-a dus femeia cu mine la prima ghereta de bus, a dat telefoane si hop…mi-a sosit geaca cu primul sofer ce se intorcea din Taormina (asta ca sa nu raman “senza giaca” caci cravata n-aveam anyway). Sa-i dea Domnu’ sanatate, caci bine mi-a prins mai incolo, in expeditiile noastre!

Mancarica sau “mic ghid despre cum sa faci shopping ieftin ca sa gatim cu drag”

Pentru ca am functionat pe acelasi principiu de anul trecut si anume achizitionarea produselor din “supermercato, mercato, negozio, salumeria, pesceria sau macelleria”, nici nu am lasat bine bagajele in camere si m-am repezit la atac cu onor pentru a indestula famiglionu’ obosit de drum si cam infometat. Ooops…dar era duminica si nu era mai nimic deschis in afara de restaurante! Da, uitasem, sa-mi fie rusinica, insa s-a descurcat baiatul pana la final.

Am luat Via Tysandros la pas pana am ajuns pe Lungomare Naxos, tot paralel cu marea si in continuarea celei precendente, pana in sudul localitatii scrutand toate pravaliile si orice usa deschisa pentru a stabili daca ce se intrezarea merita atentia. Tanti Giorgia imi spusese ca “Maxi Sconto”, un supermarket aflat pe Lungomare Naxos, era deja inchis, avand program mai scurt duminica, iar pana la “Intersidis” (un hypermarket gen Auchan, etc) era mult de mers si trebuia sa folosesc bus-ul, care, fiind domenica, era cam rarutz. Am retinut locatia acestui Maxi Sconto, pentru ca, in urmatoarele zile, le-am facut ravagii prin rafturi, luand pana si pampersi/servetele umede de acolo.

In cele din urma, am gasit locatia perfecta pentru raportul bani-produs, pe la jumatatea rivierei aparand “Fantasy-Pizza al taglio”, adica un magazinas cu pizza si alte produse ce se puteau incalzi, avand pret per bucata. Aici aveau mai multe tipuri de pizza: Margherita, Prosciutto – fara funghi, Mozzarella, pizza cu cartofi prajiti (de-asta chiar nu mai vazusem la macaronari, sau n-am fost eu atent in alte dati), pizza cu masline si parmigiano etc-uri. Astea costau 1.30 euro/bucata, ceea ce era numai bine. Mai aveau si un fel de gogosi umplute cu diverse legume-sunculitza-mozzarella, fasonate destul de misto, tot la banii de mai sus. Am luat din toate cate una “da portare” (carevasazica take-away pentru bebei si mamici/tatici), caci foamea era suprema, i-am zis bogdaproste lu’ Doamne-Doamne ca era ceva deschis si m-am indreptat, insetat nevoie mare, spre urmatorul negozio, pe a carui copertina galbena scria mare “Alimentari-Frutta”. Acesta era un mic magazin gen de cartier, care avea cam din toate produsele de papa-bauturica cate unul, plus sunca, cascaval etc. Aici era momentul sa ma lafai in bauturi, asa ca am smuls de pe raft o sticla de 1,5 L de Fanta (1.80 euro) si o Birra Moretti la 660 ml, bere pe care nu o puteam ierta la pretul de numai 1.50 euro, stiind cat este de bestiala (desi nu sunt bautor de bere subliniez ca este perfect echilibrata - nu te doare capul dupa, nu se umfla burtica, perfecta pentru a bea orisicate fara reminiscente negative). Dupa ce am rezolvat prima masa…alta a fost socoteala, lucrurile au inceput sa capete culoare, strazile ne-au parut familiare, marea si plaja la fel, iar nenea Moretti a intrat perfect, de parca era “de acolo”.

In continuare, pentru ca in cadrul clanului sunt auto-desemnat cu priveghiul la papica, am scotocit in urmatoarele zile prin tot Giardini-ul pentru a le gasi pe toate (magazinele, of course) si a nu duce lipsa de nimic in sanul famiglionului, dpdv nutritional. La Maxi Sconto, a doua zi, s-au cumparat produse in valoare de 22 euro care au constat din: faina, ulei, zahar, orez, cereale Nestle-copii, lapte pentru vreo 4 zile, suc, berica, paine, mozzarella, prosciutto, vorba ceea…sa fie. De la Alimentari-Frutta am luat mai mereu: banane (1.90 euro kg), caise de Sicilia (1.60 euro/kg); rosii de Sicilia (1.20 euro/kg) de asemenea, daca prindeai masina particulara cu legume-fructe care vindea la colt de strada…preturile erau sensibil mai mici.

Pentru viitorii calatori infometati prin zona, voi incerca sa stabilesc niste repere vizuale (hoteluri, strazi, piete) pentru a identifica facil zonele atunci cand e vorba de orientare. Noi ne aflam intre hotel La Riva si hotel Tysandros, la nord de apartamentul nostru (3 minute pe jos) se afla piata San Giovanni Paolo II, cu biserica avand acelasi nume, la sud de locuinta noastra se afla “centrul comercial” al oraselului cu magazine, restaurante pentru buzunare mai serioase (Lungomare Naxos), respectiv drumul spre portul Naxos, denumit Lungomare Schiso, dupa capul Schiso care se gaseste in extremitatea sudica a promenadei din localitate.

Pescarii si alte locuri de luat papa in afara restaurantelor

Mai sus de Via Tysandros, pe o straduta paralela, Via Liberta, se gaseste o pescarie de unde poti lua midii, pestisori gen hamsii – “alicii”, arici de mare, pui de peste spada, etc. Cu aproximativ 10 euro puteai lua din toate pentru a satura intregul clan, midiile le puteai face la cuptor cu parmezan ras deasupra…doamna-mi decretand legea martiala in bucatarie pana nu se satura de dansele!

Inca un pic mai sus si de aceasta strada, pe soseaua paralela, care avea dublu sens pentru tranzitarea Naxos-ului (spun asta pentru ca majoritatea stradutelor sunt cu sens unic fiind, cum ne-am obisnuit, incredibil de stramte) denumita Via Consolare Valeria, se gasea o alta pescarie de unde am luat calamari rulati si avand o umplutura de legume, pesmet si alte bunatati, legati fiind cu o scobitoare si “polpa di pesce spada”, un file demential pe care l-am gatit la cuptor, fiind dat deja cu toate mirodeniile, stropit doar cu un pic de ulei si lasat cat sa se rumeneasca de control – chestii care costau intre 5-10 euro, daca vroiai sa saturi doi adulti, insa neaparat cu o garnitura de cartofi prajiti facuta de manutele tale…ca sa “mearga”.

Chiar langa Maxi Sconto, se gasea “Salumeria, Alimentari – Pollo Al Inferno”, unde proprietarul stabilimentului (pe care puteam sa jur ca-l cheama Pippo, asta imi insipra fata lui) un nene pe la vreo 55 de ani, micut, chelios si cu o figura tipica de sicilian al filmelor din anii’ 50…vindea pui la rotisor cu garnitura de cartofi prajiti adevarati si deliciosi, taiati in felii mari si dati cu sare grunjoasa pe ei (imi ploua in gura de parca-s iar acolo!). Un pui intreg cu garnitura de cartofi la casoleta mare costa numai 7 euro si mancai pana cadeai pe stanci.

Gata…am terminat cu prezentarile gastronomice, v-am plictisit destul si mi-am facut singur fomica, prietenii stiu de ce!

Plaja - cu umbrelute sau fara, pentru “tutti gusti”

Spre deosebire de Letojanni care are plaja dreapta, in Giardini se gaseste un mare golf, delimitat in mai multe portiuni prin intermediul unor bucati mari de lava asezate precum stabilopozii de la “mare nostrum”, mult mai fain s-o recunoastem datorita prezentei vulcanice.

Nisipul este identic cu cel de la nord de Taormina, adica usor rugos, aspru, de sorginte vulcanica, dar fara sa-ti creeze buba daca iti luai papucii de plaja De Fonseca, de care aminteam in rw-urile trecute.

Imaginea portului, in dreapta ta cum te uiti spre mare si a dealurilor Taorminei si Castelmolei la stanga sunt imbatatoare, ca si imaginea Etnei spre sud-est, scotand fum necontenit ca un gratar autohton efectuat in spatele blocului.

Spre port, paralel cu Lungomare Naxos, se gasesc restaurante/cluburi “bazate”, gen Lido di Naxos, Sayonara etc…care au si plaje private, cu umbrelute, sezlonguri etcetera, unde este adus nisip fin pentru placerea turistilor mai pretentiosi.

Noi am luat o umbreluta de la un magazin cu “de-toate-pentru-plaja-si-suveniruri” cu suma de 6.50 euro, prosoape aveam, rogojini-da, da-i cu crema pe mormoloci si pe noi si …soare maxim, ca altceva nu ne mai trebuia.

Excursii imprejurul taberei and…beyond!

1. Giardini-Agrigento-Scala dei Turchi-Etna Sud-Giardini

Vis-à-vis de restaurantul Sayonara se gaseste firma de turism Marlies Tour, in fata careia m-am oprit intr-o seara pentru ca trebuia sa-i luam De Fonseci micutului nostru de la magazinul situat alaturi. Tot studiind afisele cu multiplele excursii organizate de ei spre locurile de interes public, turistic, istoric nu-mai-stiu-ce ale Siciliei, vazui un mic afis cu rent-a-car Etna Rent si-mi stralucira ochii a prostioare. Cea mai ieftina masina era un Matiz care costa 60 euro/zi. Intru si-l intreb pe nenea de acolo daca se poate si fara card de credit, pentru ca noi nu mai aveam asa ceva de vreo cateva luni, cat costa GPS-ul pe zi si doua scaune copii, pentru ca as merge pe Etna cu machineta. Asta il suna pe baiatul cu masinile, i se confirma ca se poate si fara, GPS-ul 10 euro si scaunele 5 euro fiecare. La un calcul sumar – 80 de euro/zi mi s-a parut super-avantajos si am zis hai! Am stabilit pentru urmatoarea zi inchirierea Matiz-ului, mi-a spus unde sa merg sa o ridic si gata. La 09:00 dimineata eram pe Via Casarsa, unde este sediul Etna Rent, acolo m-a intampinat un baiat foarte amabil care mi-a explicat ca are si el copii si ca nu imi recomanda Matiz-ul pentru o calatorie mai lunga si imi ofera in aceeasi bani un Renault Clio hatchback, motor de 1.2 cmc, cu toate hangaralele cerute plus o harta rutiera a Siciliei- cadou. Foarte tare!!!

Am introdus benzina de 70 de euro (adica vreo 40 de litri, deoarece nu stiam cat consuma si am zis “sa fie”), mancare si apa la pachet, am luat familionu’ si ne-am hotarat sa mergem in primul rand spre Agrigento, in partea de sud a insulei, pentru a vedea celebra Scala dei Turchi, o plaja superba cu o stanca ireal de alba in trepte, un loc asemanator cu Pammukale de la turci, numai ca fara sare.

Am setat Garmin-ul pe romana (deh…sunt nationalist) ca sa ma streseze Ioana sau cum o cheama pentru ca habar n-aveam cum sa ma descurc in hatisul de strazi pentru a iesi din orasel, am introdus comuna Realmonte ca destinatie (deoarece stiam ca este foarte aproape de Scala dei Turchi) si da-i bice motorasului frantuz, cam lent in depasiri ce-i drept. Traseul a fost stabilit Giardini-Catania centura-Enna-Caltanissetta-Agrigento-Realmonte. Pana la Porto Empedocle, portul aferent localitatii Agrigento, am facut cam 200 de km, mergand pe autostrada majoritatea timpului, drumul fiind foarte liber.

Strabatand juma’ de Sicilie in cateva ore trebuie sa recunosc ca ne asteptam la niste peisaje imbatatoare pe parcursul drumului dar nu a prea fost asa. De la vegetatia luxurianta aflata imprejurul Etnei, dupa ce am parasit zona Catania, peisajul a inceput sa devina arid, cu dealuri si campuri destul de sarace in pomi, chiar d-soara noastra intreband la un moment dat: “Mami, suntem in desert??? ”. Copiii au fost fericiti ca porneau la drum, imprejurimile autostrazii nu au fost terne ca pe Bucuresti-Pitesti (adica numai camp plictisitor pentru ochi) si am ajuns cu bine in Agrigento, chiar daca se efectuatu lucrari de imbunatatire a drumului intre Caltanissetta si Porto Empedocle, fapt ce devia traseul stabilit de GPS. Coana “Ioana” era prompta si “recalcula” tot timpul astfel ca, urmand indicatoarele din Realmonte am ajuns repejor la Scara Turcilor, dupa aproape 3 ore de cand plecasem.

Pe plaja nisipul era atat de fin de jurai ca-i cernut la metru cub, se gaseau cateva stancutze-bolovani care delimitau cumva marea de o mini-laguna al carei view ni s-a parut cel putin feeric. Albul stancii cu pricina se zarea undeva in dreapta si se itea majestuos deasupra marii linistite ca o sirena adormita. Au fost momente de comparatie cu plaje din afara Europei…si daca ar mai fi avut niste palmieri somptuosi pe plaja…ar fi fost exotic la superlativ. O sa las pozele sa vorbeasca mai mult aici, sunt prea sarac “in descriptio” fata de aceasta minune a naturii.

La intoarcere, tinta stabilita a fost Etna-Sud, ca sa alternam elegant albul magnific al Scarii cu negrul vulcanic pe inserat al fumegatoarei-sefe de pe insula. Am setat Garminul pe localitatea Santa Venerina, in afara de Zafferana Etnea (pe care nu am gasit-o in GPS) fiind cea mai aproape de Rifugio Sapienzia, destinatia noastra de langa celebrul crater Silvestri, situat la 1900 m altitudine.

Iesind de pe autostrada in zona Catania-Acireale, am inceput urcarea lent dar sigur de la poalele Etnei minunandu-ne de multiplele fatade ale caselor din zona pline de funingine in urma eruptiilor anterioare ale nebunaticului vulcan si crucindu-ne cum pot acei oameni sa stea linistiti in sufrageriile lor cu craterul central fumegand necontenit aproape ceva mai sus de ochii lor. Merseram mult prin Santa Venerina, de parca era ditamai orasul, pitoresc de altfel, cu stradute super-inguste cu dublu sens (noroc ca nu era absolut nimeni pe drum) avand si o bisericuta foarte cocheta inaintea inceperii drumului singuratic spre inaltimi.

Tot urcand pe Via Cassone, caci asa ii zicea GPS-ul drumului spre Etna-Sud, prevazut cu indicatoare clare la tot pasul (ma inclin pentru asta!) ne uitam stanga-dreapta si vedeam o mare de lava peste care crescusera muschi, licheni si alte tipuri nebanuite de vegetatie, un peisaj absolut demential dar care ne-a facut sa ne si hlizim un pic: “Auzi, astia au facut si soseaua din lava mon cher? ”

La craterul Silvestri ajunsi cu bine, am gasit un restaurant + suveniruri la inchidere alaturi de care se intindea o parcare maaare cat o zi de post in care se gaseau vreo doua masini-rulota in rest nimeni si nimic, doar vreo patru turisti nemti pe buza craterului, era deja vreo 8 ale serii. Frig rau sus pe munte, noi venind de la caldura plajei din sud si cu AC-ul pornit tot drumul ne-am debarcat urgent si am inceput imbracarea super-groasa a mormolocilor si a parintilor cu lucruri serioase, caci nu mai era de maneca scurta. Mai batea si un crivat siciliano-etnez de ne-au inghetat plombele, in timp ce o vedeam pe o tanti nemtoaica care era in rochie de plaja si sandale…probabil nu mai dorea urmasi sau whatever. Dar, peisajul a fost …mirobolant dragi telespectatori, pasind pe cenusa asemanatoare cu criblura asfaltica m-am simtit ca un descoperitor de taramuri selenare si am uitat de clantanitul stresant al danturii. Inca se mai zareau localitatile de la poalele Etnei cu ochiul liber, dar aparatele foto nu ne-au ajutat sa facem poze reusite, astfel incat imi doresc cadou un DSLR de ziua mea, asa, ca am fost cuminte!

Nu am stat prea mult sus pentru ca le era frig piticotilor dar am inspirat aerul tare si rece, am deschis ochii larg si ne-am bucurat de ce era imprejur declarandu-i cu acest prilej eroi pe micutii nostri care suportasera cu stoicism si fara chitaieli o calatorie destul de obositoare si cu diferente semnificative de temperaturi Celsius sau Fahrenheit.

Concluzia: mini-distractia a costat total 150 de euro, transportul doar, ca mancare luasem de acasa si a meritat fiecare cent!

2. Taormina-Isola Bella-plimbare cu barca (Grotta Azzura, Capul Mazzaro, Capul Taormina)

Ne promiseseram anul trecut ca mergem musai cu proxima ocazie sa vedem si Isola Bella, una dintre atractiile speciale ale Taorminei, deoarece nu apucaseram cu ocazia plimbarii noastre precedente. Zis si facut, ne-am trezit devreme intr-o buna dimineata, am luat Interbus-ul de la 09:10 spre Taormina (cost dus-intors 5.60 euro, doar adultii) si ne-am debarcat in aproximativ 10 minute la statia noastra de destinatie, situata chiar in apropierea telegondolei (sau funivia cum ii zic ‘talienii) care leaga Taormina de Capul Mazzaro, vecinul Isolei Bella. Imaginea golfului Giardini vazut de pe serpentinele ce duc spre Taormina este ametitoare, in acea zi fiind si multe vase ancorate in rada portului, cerul senin cu soarele sclipind printre valurile line…peisaj de vizualizat musai!

Aceasta gondola de care vorbeam mai sus costa 3 euro/persoana/segment, copiii au fost moka, nu are dus-intors si vine la 15 minute la pachet: patru gondole cu o capacitate maxima de 12 persoane fiecare. Acum se vedea si Letojanni, amintirea noastra placuta, si i-am mai tras niste poze la coborare, in continuare peisajul fiind mulat pe sufletelele noastre.

Am coborat direct in golful aflat in fata noastra, pe niste scari prevazute si cu o rampa metalica ce ajuta carucioarele sa coboare si am dat de Capul Mazzaro…garnisit cu o plaja extrem de pietroasa…insa privelistea ne-a taiat cheful de a comenta calitatea “asfaltului”. Aici erau turisti cu duiumul, mai era si ziua Italiei (2 iunie) de nu aveai loc sa arunci un fir de praf microscopic. In fata noastra, pe apa cristalina, se legana o barca, pe care am identificat-o rapid ca fiind una dintre cele care fac mini-excursii intre Isola Bella-Grotta Azzura-Capul Naxos. Nenea “capitanul” a venit imediat la noi pentru ca ne holbam la el cu un pitic in carca si unu’ atarnat de mainile parentale sa nu isi rupa picioarele pe pietre. Pretul era initial 60 de euro excursia “tutti”/aprox 50 minute apoi a scazut la 50 de euro, sustinand ca nu poate sa lase mai jos. Normal, avea potentiali clienti garla! L-am refuzat elegant ca sa nu dam faliment si ne-am carat iar pe scari in sus pentru a mai merge vreo 200 de metri de unde incepea coborarea spre rezervatia naturala Isola Bella.

Coborand scarile spre insula, am dat de o multime de “artizani” negrisori care vindeau orice: lantisoare, palarii de soare, margelutze, si alte suveniruri, dar i-am ignorat cu succes pentru ca aveam altele pe cap. Accesul spre insula se facea trecand printr-un restaurant-bar-cu sezlonguri-umbrele care era full de full, apoi se merge iar pe muulte pietre rotunjite de apa pana la trecerea spre minunata insula, pe care am strabatut-o cu apa calda-lighean ajungandu-ne pana la genunchi. Stanga-dreapta se intind doua golfulete magnifice, oaze de acostare pentru barcutele care fac mini-excursii. Nici nu am apucat sa ajungem la Isola ca un baiat simpatic ne-a intampinat intrebandu-ne daca nu dorim o plimbarica cu barcuta. Am negociat un pic si am ajuns la pretul de 30 de euro toti patru/aprox o ora, cele doua perechi de italieni turisti care au mers cu noi platind 20 euro/cuplu. Barca de 9 metri, moderna, confortabila, cu muzica de ambianta, a fost condusa de Andrea, colegul anteriorului, ei numindu-se “Andrea e Maurizio”, de retinut pentru cine vrea sa faca un trip cu niste baieti deschisi, care-ti explica in plimbare tot ce vrea muschiul tau fara sa aiba fitze de taximetristi ai apelor, cum am vazut prin Giardini.

Fuseram plimbati pe langa Capul Mazzaro, am intrat in celebra Grotta Azzura acolo unde dimineata pana pe la 13:00 razele soarelui intra majestuos printr-un orificiu si-ti devoaleaza fundul apei avand culori albastru-turcoaz, Capul Taormina, Baia Sirenelor, Grotta dell’Amore (o alta mica grota pentru amor ghebos si dragoste inghesuita – aici chiar radea Andrea si ne-a zis ca noi nu mai aveam nevoie, avand deja doi “bambini”) apoi am ajuns in golful Naxos, pe latura dinspre biserica San Giovanni, spunand ca nu merge mai departe aici fiind “mafia taxiurilor acvatice” ale Naxos-ului. Am facut si o pauza pentru ca cei patru companioni ai nostri sa se imbaieze (noi nu aveam nimic de baitza la noi) si ne-am intors complet satisfacuti de unde am plecat – plaja Isola, gondola, Taormina-Giardini.

Ca o mica paranteza: pentru amatorii de scuba-diving, snorkeling si alte alea marine Diving Center, situat in Giardini vis-à-vis de Marlies Tour, de care am vorbit mai sus, organizeaza excursii de aproape 2h si 30 minute cu echipament complet pentru sume care pleaca de la 25 de euro/persoana, inchei paranteza. Colegii nostri de apartament au optat pentru aceasta varianta si au fost super incantati.

Cost total pe mini-trip-ul efectuat de noi: 47.60 euro, satisfactie garantata!

3. Giardini-Gole Alcantara (cheile Alcantarei)

Dupa cum studiasem in prealabil, era imperios necesar sa atingem si destinatia numita cheile Alcantarei, deoarece auzisem si citisem numai de bine despre dansele, reprezentand o alta perla siciliana. Alcantara este un rau a carui denumire provine din arabul Al Qantarah si este denumirea data de arabi unui tip de pod construit de romani pentru a face fata apelor uneori furioase ale raului. Aceste chei se afla la vreo 16 km de Giardini si se ajunge in aproape 40 minute cu Interbus-ul, care opreste in mai multe statii si uneori merge ca melcul la deal.

Biletele dus-intors au costat 3.90 euro/persoana, micutul nostru-gratis, insa fetita noastra a platit si ea deoarece soferului i-a parut mai mare de 4 ani (limita maxima de moka, oricum fiind adevarat).

La intrarea in rezervatia naturala Alcantara am platit 8 euro/persoana adulta, copii au fost gratis prin amabilitatea casierei care putea sa ne includa la tariful de “family” adica 2 parinti si 2 copii la un total de 21 euro, dar n-a facut-o, cinste ei! Tot acolo ti se da o bratara din hartie utilizata pentru a te identifica in interiorul rezervatiei naturale cand te plimbi intre accesul la lift si cel aferent scarilor.

Coborarea spre chei se poate face cu liftul sau pe scari, view-ul fiind incredibil de pe ultimele (asta pentru ca “il capo della famiglia” i-a lasat pe toti pe mica plaja a cheilor dupa ce am coborat cu liftul si s-a tot fatzait sus-jos pe scari, ca sa prinda pozele alea jmechere!). In gradina extrem de botanica din varful cheilor am zarit o gramada de cactusi de toate formele, unii infloriti, altii aproximativ, ca si o sumedenie de plante si copacei ale caror nume nu le mai amintesc (din cauza spatiului de emisie restrans).

Formele bazaltice de tip “breath-taking”, sunt asezate in scara ca niste lemne stivuite si…nu te mai saturi sa faci poze si/sau sa filmezi pentru ca iti pare rau de fiecare centimetru necercetat de ochiul camerei, pentru ca ochiu-ti deja este imbatat de priveliste.

In chei se poate intra, daca nu este apa rece, per pedes, apa avand la nivelul lunii iunie o adancime de jumatate de metru, iar vederea asupra micii plaje realizata de sus, din varful scarilor este de asemenea colosala, pozele vor vorbi mai mult si aici, sper.

La iesirea din rezervatie, chiar peste drum de statia Interbus, se afla o batranica, care, ajutata de nepotica ei mai mica decat fie-mea (sa zic ca avea vreo 2-3 anisori) vindea portocale crescute in curtea-i si mirodenii de toate soiurile. Doamna-mi, care vede absolut tot, a zarit-o si a traversat in fuga strada sa guste o portocala, pe care micutza ajutoare a batrenei siciliene i-a intins-o cu o naturalete de invidiat. Batrana i-a taiat-o si am fost chemat de urgenta pentru a o gusta si eu: era cea mai suculenta si dulce portocala pe care am gustat-o ever! Am luat doar un kil si o punguta de oregano (in total 2 euro) pentru ca ne cam grabeam, urmand sa vina bus-ul, iar mai apoi ce ne-a mai smiorcait ca nu am luat cel putin 5 kg…erau absolut delicioase.

4. Muzeul arheologic Naxos

Si pentru ca sambata, respectiv duminica pe care le-am prins in sejurul nostru au determinat o supra-populare a oraselului Naxos pe fondul unei cresteri a temperaturii in atmosfera, am simtit o subita nevoie de a ne racori si linisti intr-o oaza de vegetatie combinata cu vestigii istorice ale vechiului oras-colonie greceasca de pe malurile Ionice. Asa ca ne-am indreptat atentia catre Muzeul Arheologic din Giardini, situat in zona portului, in apropierea Capului Schiso, de la extremitatea sudica a statiunii. Acesta are program de vizitare zilnic cuprins intre 9 dimineata si pana cu o ora inainte de apusul soarelui, iar pretul intrarii a fost de 2 euro/persoana (ne-au incadrat la 18-25 de ani , altfel pretul e de 4 euro/persoana), copchii gratis. Include o arie vasta de excavari ale ramasitelor fostei colonii, imprejmuita de verdeata crescuta aleator si mici gradini din apropierea cladirii muzeului, aranjate cochet. Excavarile au scos la lumina zone de habitat, o parte din agora si ziduri antice din perioadele greaca, romana si bizantina, nu extraordinare ca si spectaculozitate dar importante pentru istoria orasului.

Muzeul, destul de mic, cuprinde parter si un etaj si este plin de ceramica gasita in special incepand cu secolul XIX in aria portuara a orasului: amfore, lampi, figuri votive, reprezentari ale Herei sau ale lui Dionysos ca si celebrele figurine/busturi de om sau animale, din ceramica, folosite pentru a impodobi peretii locuintelor (denumite “protome”). La etaj am facut poze ca nebunul, in schimb la parter, unde se afla un nene custode, mi-a fost atrasa atentia: “Signore, no photo” si m-am conformat de frica sa nu cheme “Omerta”, facandu-mi anyway deja amocul upstairs spre nestiinta vajnicului sicilian.

Din interiorul gradinii aferente muzeului, printre palmieri si tufisuri de leandru se intrezaresc sublim apele albastre ale golfului, Capul Schiso si nelipsita Etna, care, in caz de cer senin, se vede demential.

Cam aici se incheie descrierea mini-excursiilor si, daca n-ati adormit sau nu ati inchis calculatorul deja de plictis, mai zic doua vorbe si fug.

Magazine de suveniruri, vanzatori ambulanti si alte traznai

Spre deosebire de Taormina unde gasesti suveniruri la 5 m unul de celalalt in Giardini Naxos nu-s asa multe oportunitati gen magazin pentru a achizitiona oaresce produse pentru cadouri sau pentru amorul propriu. Am descoperit un magazin mare cu “de toate” pe Lungomare Naxos, intre Maxi Sconto si benzinaria “Esso” unde aveau tot ce-ti trecea prin cap: palarioare pentru dame si fetite, sepci, margele, bratarele, scrumiere din lava, magneti, tricouri cu Godfather, tricouri cu Italia-Sicilia-Giardini, statuete, umbrele de plaja, esarfe, creme de bronz si after, etc.

Pe Via Tysandros, se gaseste un magazin al unor indieni/pakistanezi-sau ce-or fi care are toate tipurile posibile de bijuterii din argint, lava de Etna, margeluse, sari-uri, scrumiere transparente cu scoici si stele de mare inside, iti fac pe loc talismane si cercei, pandantive sau ce-oi vrea tu din orice material, la preturi foarte misto. Par example: cercei cu argint si lava, 2 pandantive din lava cu sistem de prindere din argint, bratara din lava lucrata foarte fin si onix ne-au costat in total 17 euro.

In rest, ambulantii care-ti vin pe plaja la botul prosopului au cam aceleasi produse descrise in rw-ul cu Letojanni, merge binisor negocierea cu ei, insa anul asta nu prea am vazut cu produse de “calitate” gen portofele-genti-ochelari Gucci, Prade, Ray Ban-uri si alte nabadai, o fi dat criza si pe la furaciuni, mai stii?

Pe post de incheiere…apoteotica

Bineinteles, ca si domnul Goe, si in acest an ne-am dus si ne-am invartit si tot am ramas cu ceva “nefacut” dpdv al economiei turistice: nu am dat pe la Savoca (oraselul unde s-a filmat Godfather) si nici prin Siracuza, pentru a-i descoperi teatrul grec si macar sa vedem de departe castelul Maniace, iar doamna suspina inca dupa Etna “all inclusive” (adicatalea pana sus) dar stie ca nu se poate cu maimutele dupa noi. Rusinica, dar, asta-i un motiv sa revenim carevasazica, asa ca la anu’, cine stie, iar ne-or face sagalnic cu ochiul meleagurile mafiote!

Sa aveti holiday-uri maiastre!

---

VIZUALIZĂRI: 13360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI