Grossglockner High Alpine Road sau Șoseaua Alpină austriacă

TIPĂREȘTE

După micul dejun bun și consistent la Ski, Bike & Wine Hotel Talblick (vezi impresii), ne-am pregătit de excursia mult așteptată din ziua aceea.

La Hinterglemm plouase ușor peste noapte și dimineața era încă întunecată dar știam cât de schimbătoare poate să fie vremea la munte. Și atunci Doamne, am păcătuit! Mi-am dorit ca norii să rămână unde erau, să plouă să curgă șiroaie, să ningă să facă ce-o vrea să facă, dar la Grossglockner să fie soare sau măcar lumină. 😇😊 Am consultat harta, am verificat pe aplicație temperaturile zilei, am aruncat în rucsac câte o haină mai grosuță și 2 sticle cu apă, ne-am luat actele și banii... și iaca eram gata de excursie.

Dacă înainte cu o zi plecasem la drum triști că nu ne ieșise schema cu urcatul în turn, acum țopăiam de bucurie cu mașină cu tot, pe acordurile ritmate care nu ne lipsesc niciodată de pe un stick pe care îl luăm cu noi în vacanțe. Tot țopăind așa, am luat-o frumușel către Zell am See (am depășit lacul pe la vestul lui), ne-am intersectat cu drumul de la Bruck an der Grossglocknerstrasse și cătinel-cătinel pe drumul de-i zice Zeller Fusch, aproape de prânz, după vreo 40 de km am ajuns la punctul de taxare Ferleiten. (Fiind în landul Salzburg, noi am abordat șoseaua alpină Großglockner- Hochalpenstraße de la nord la sud, dar sigur că se poate și invers, adică dinspre landul Carinthia).

Când ne-au văzut așa hotărâți, oamenii ăia ne-au taxat cu 38 euroi pentru o zi, că nu era după ora 18:00 (când ne-ar fi luat doar 28 euroi). Dar nu mai spun, că dacă eram cu Eco-car-ul am fi dat doar 30 euro, iar cu bike-ul era și mai și... de avantajos adică, respectiv 28 euroi. Iar dacă aveam de gând să vizităm/stăm 2 zile, am fi plătit un supliment de 11 euroi. Așa plătesc și cei care ajung de 2 ori într-un an pe acest drum – adică doar diferența asta de 11 euroi, cu condiția să arate ticketul cumpărat inițial. Oricum, pentru cei care aveți de gând să treceți pe aici în 2023, să știți că nu mai pupați aceleași prețuri, că s-au mărit (sâc!), iar dacă vreți să vedeți care sunt, uitați-vă aici: grossglockner.at/gg/de/pr ... oeffnungszeiten.

Acum, că tot am plătit taxa, înainte de a intra pe traseu să vă zic și care-i treaba cu șoseaua asta alpină și cum de atrage ea atâția turiști.

Se povestește că din vremuri de mult apuse, de la celții și romanii dornici de expansiune și cunoaștere, amatori de comerț cu coloniale și delicatese sau de trocuri cu tot felul de mărfuri, se bătătorise un shortcut 😉 peste Hochtor - cu toate că măsura peste 2.50o m în înălțime - ca să nu mai ocolească prin văi și pe după munți. Trecătoarea era totuși extrem de periculoasă, drumul era lung și vremea imprevizibilă, zăpezile erau cât casa iar frigul îți îngheța și sufletul în tine, așa că oamenii care cutezau să traverseze calea asta nord-sud mureau pe capete. Dar în ciuda tuturor vicisitudinilor, poteca a continuat să fie bătută-n sus și-n jos.

De ce s-a construit șoseaua asta spectacloasă?

După căderea Imperiului Habsburgic, Republik Österreich (adică Republica Austria) a căutat proiecte care să dea o nouă identitate țării. Un șantier atât de mare ca drumul prin munți crea mii de locuri de muncă, iar perspectiva dezvoltării unor afaceri profitabile l-a făcut pe guvernatorul statului de atunci să fie foarte persuasiv în obținerea aprobării acestui proiect. Dacă mai punem la socoteală și turismul în plină expansiune, viziunea care a prins contur a fost chiar o revelație. După multe obstacole și dificultăți financiare depășite, la 5 ani de la începere, drumul a fost inaugurat în vara anului 1935.

Pornind de la cele mai periculoase poteci, s-a ajuns astfel la cel mai popular drum montan. În mod constant drumul panoramic a fost îmbunătățit, modernizat și înfrumusețat cu puncte de interes turistic și puncte de belvedere, fiind menit să genereze venituri prin taxele de drum și turişti. Este acum unul dintre trei cele mai vizitate obiective din Austria, având aproape un milion de vizitatori în fiecare an.

Ca să fac o paranteză, celelalte două obiective mult-vizitate ar fi locul 1 - Palatul Schonbrunn și locul 2- orășelul Hallstatt împreuna cu lanțul muntos ce îl înconjoară - care fac parte din patrimoniul UNESCO. Alte statistici dau ca loc 2 Castelul Hohensalzburg sau” Fortăreața” din Salzburg. Nu știu care este adevărul, dar pentru mine Hallstatt întrunește cele trei condiții pentru care i-am creat un loc special în inima mea (i) spectaculos, (ii) uimitor de fiecare dată și (iii) care crează dependență.

La ce s-a ajuns în prezent?

Cel mai pitoresc drum din Europa, la poalele celui mai înalt munte din Austria – Grossglockner (3.798 m altitudine), cu lungime de 48 de km și 36 de curbe în ac de păr; șoseaua care traverseaza masivul montan Hohe Tauern, declarat Parc National și unește landurile Salzburg și Carinthia, atinge 2.571 de metri deasupra nivelului mării;

Între cele două puncte de acces (Freileiten - în landul Salzburg - și Heiligenblut - din landul Carinthia) pe aproximativ 34 de km, întâlnești un peisaj mirific presărat cu tot felul de atracții din care nu lipsesc expoziții fascinante, trasee tematice, muzee (despre istoria automobilismului ori construcției drumului sau viața alpină) restaurante, locuri de joacă și puncte de informare.

Dar ceea ce îndeamnă la vizitat este că totul este absolut safe, protejat, marcat si asfaltat perfect. Nu găsești nicio groapă sau dâmb care să te abată de la a admira în continuu șoseaua si peisajul. Pe traseu sunt nenumărate ramificații, care te deturnează de nu te vezi... că dacă ai vrea să umbli pe la toate, trebuie să stai clar o săptămână încheiată.

Pentru o imagine cât mai completă despre ceea ce vă momește pe traseu, trebuie să știți că există 12 puncte de interes făcute de mâna omului, cu trasee educaționale, vederi panoramice, restaurante:

· 1. Piffkar 1.620 m - prima haltă după ce plătești amenda de intrare 😊, unde găsești un loc de joacă, un traseu de cca. 30 min, o expoziție specială (Fascinația Munților) și magazin cu suvenire

· 2. Hochmais 1.850 m – locul cu informații despre ghețar, mușchi roșu și etapele de vegetație altitudinală.

· 3. Casa Alpină Naturschau (Alpine Nature Show) 2.260 m – o expoziție unică despre ecologie alpină, organizată la tabăra care datează din vremea când drumul era în construcție.

· 4. Punta Edelweiss 2.571 m - cel mai înalt loc din traseu cu punct de observație panoramic de 360 de grade

· 5. Fuscher Törl 2.428 m – venind din landul Salzburg, primul punct de belvedere către vârful Grossglockner; locul memorial pentru muncitorii care au murit în timpul construcției drumului

· 6. Punct de informare asupra păsărilor de pradă 2.320 m - panouri informative despre viața „regilor aerului” - vulturii aurii, cele mai mari păsări din Alpi.

· 7. Lacul Fuscher 2.262 m – locul găzduiește expoziția „Bau der Strasse” sau în traducere „Construcția drumului” ; lacul se poate înconjura lejer, în zece minute.

· 8. Fereastra Hohe Tauern 2.290 m - o structură geologică din roci metamorfice de înaltă calitate

· 9. Hochtor 2.504 m – vârful drumului sau granița dintre cele două land-uri legate printr-un tunel; aici există expoziție Passheiligtum Hochtor (Sanctuarul Pasului Hochtor) cu o statuie din bronz a lui Hercule și traseul de drumeție educațională Kelten- Säumer- und Römerweg (Celtic- Säumer -și Roman)

· 10. Schöneck 1.953 m – traseu circular botanic, atractiv pentru familie; loc de joacă și panouri informative despre flora și fauna alpină; punct de belvedere asupra văii Heiligenblut

· 11. Kaiser-Franz-Joseph-Höhe 2.369 m - priveliștea unică asupra Großglockner, Johannisberg și ghețarul Pasterze, de 8 km lungime - cel mai lung din Alpii de est; punct turistic cu expoziții speciale și de artă, cinematograful Glockner, constructia panoramică Wilhelm Swarovski

· 12. Punct de informare Kasereck 1.911 m - principalul centru de interes pentru vizitatori, ultima oprire înainte de Heiligenblut.

Programul de vizitare

Șoseaua alpină Grossglockner- Hochalpenstrasse este închisă de la începutul lunii noiembrie (anul trecut s-a inchis pe 4 noiembrie 2022) până la sfârșitul lui aprilie. Uneori, din cauza condițiilor meteo extreme, drumul poate fi închis inclusiv în timpul programului de funcționare. Dar când este deschis, accesul este permis astfel:

- de la deschidere până la 31 Mai – între orele 6:00 a. m. – 8:00 p. m.

- de la 1 Iunie la 31 August – între orele 5:30 a. m – 9:00 p. m.

- de la 1 Septembrie la închiderea drumului - între orele 6:00 a. m. – 7:30 p. m.

Ultima intrare se face cu 45 de minute înainte de închiderea pe timp de noapte.

Cum am rămas noi cu gura căscată!

Plătirăm beletu’, așa că începu și aventura. Condusul pe Grossglockner Hochalpenstrasse nu vă face mai deștepți :D, dar vă face să traversați tot atâtea etape de vegetație ca în timpul unei călătorii din Austria în Olanda. Uneori, poți să treci și prin mai multe anotimpuri, doar să ai noroc - alea ploioase să fie scurte. În orice caz, trebuie să consultați prognoza, să fie o zi senină altfel... păcat de timp și de bani. Când am intrat noi, cu toate că era trecut de ora 11, nori mici de ceață atârnau încă de vârfuri.

Pentru bikeri și ciclisti cred că este o mare provocare după cum i-am văzut eu pe dracii ăia negri ambalând motoarele; 48 de km de fericire pură, dintr-un land în altul și-n-apoi, până la peste 2.500 de metri, cu atâtea viraje și curbe în ac-de-păr... cred și eu că e raiul pe pământul motocicliștilor. Noroc și de marcajele alea super bine făcute și în puls, pot să descarce gratuit harta pentru motociclete, dar de reținut că punctul zero este considerat centrul orașului Bruck. De săracii ăia cu bițiclele ți se făcea milă când prestau la deal... era vai și-amar de capu’ lor, iar câte unul părea chinuit rău, că-mi venea să deschid geamu’ și să-l întreb: Cine te-a pedepsit maică în halu ăsta? Dar i-am lăsat în pace că nah, fiecare cu fetișu’ lui.

După vreo 5 kilometri, cocoșați de atâta aplecat în mașină ca să zărim crestele descoperite de nori și apele ce șiroiau pe versanți, ne-am oprit la prima haltă unde dădurăm cu ochii de o parcare amenajată, adică la Piffkar. Peste drum de parcare, un locul de joacă îngrădit și cu un turn de observare îi distrează un pic pe copii... sau le dă părinților o pauză. Alături de locul de joacă, o construcție de piatră cu magazin, în care n-am intrat. Ne-am îndreptat puțin spatele și am tras pe nări aerul ozonat și un pic umed. În parcare, ca în fiecare loc sau punct de oprire mai important – aveam să constatăm pe parcurs - era un panou informativ încadrat de o ramă de lemn. Cel de aici exprima prin imagini și text traseul celor mai importante 12 puncte de interes ale drumului alpin. După ce l-am consultat am luat-o din loc pentru că eram la început și urcasem abia până la 1.600 de m.

Dacă nu vrei să-ți scrântești gâtul, sau să ajungi să te dai de-a bușilea jos din mașină, ar trebui să te oprești tot din suta în suta de metri. Cum faci o curbă, cum se schimbă ceva, iar ceva-ul ăla te atrage ca un magnet. Natura se exprima nealterat prin munți cu cascade, păduri de molid și pin, pajiști alpine, piscuri golașe, văi cu ghețari curgători, cer albastru sau fuioare de ceață pe vârfuri ascuțite de stânci.

Ne-am mai oprit și noi pe la câteva puncte de belvedere, apoi am mers până la Fuschertörl, adică la 2.407 m. Aici am găsit o parcare pentru de toate (mașini, autocare, motociclete, biciclete) și ceva mai sus cu vreo 20 de metri, cabana, restaurantul și magazinul. Scara metalică te duce la platforma cu clădirile, de unde ai o vedere de ansamblu mult mai bună. Am dat o raită prin magazin și restaurant, unde ne-am întâlnit nas-în-nas cu niște marmote, un iepure și o vulpe dar se țineau tare bățoase... de împăiate ce erau. Am zăbovit preț de o cafea și un Apfelstrudel mit Vanillesauce așteptând să se mai împrăștie norii. Când am ieșit iar afară, petice de cer albastru începuseră să apară ici-colo.

O bună ocazie să urcăm mai sus, la punctul cel mai înalt al traseului Edelweiss Spitze (2.571 m altitudine). Șarpele pietruit care se ramifică din drumul principal asfaltat, face vreo 6 curbe până ajunge pe o platformă asfaltată cu parcare și un turn panoramic. Am urcat cu mașina și când am ajuns la platforma asfaltată ne-am învîrtit vreo trei ture, până a plecat cineva și ne-am înghesuit și noi în parcare. Da, locul era înțesat de mașini, dar mai ales de bikeri... măi nene, parcă se anunțase Festivalul Șpilhozenelor taman acolo.

În turnul panoramic se ajunge pe scara spiralată care îl înconjoară, până sus la platforma circulară. Am pășit pe platformă și wooow... ne-a întâmpinat o priveliște minunată de jur-împrejur - 360 de grade de munți, unii de peste 3.000 de metri.

Nici nu știi în ce parte să privești mai întâi: în depărtare la vârfuri înzăpezite sau stânci golașe, pâraie scurse din ghețuri bătătorite între versanți ori mai în apropiere la coame de catifea maronie cu un lăcușor mai colea și șoseaua care se împleticește peste vale? Senzația este extraordinară, frumusețea naturală este copleșitoare. N-am putut să mă gândesc decât cum este acolo într-o noapte de vară perfectă, cu un cer înstelat și lună plină, când nu trebuie decât să întinzi mâna și să împungi bolta lumii cu un deget. Sublim!

Cuibărită mai jos, protejată de coasta muntelui, stă cabana Edelweiß (Edelweißhütte – adică Floare de colț), construită în 1935 de bunicii actualilor proprietari. De-a lungul timpului, aceasta a fost extinsă și modernizată continuu, astăzi asigurând locuri de cazare și masă pentru turiști atât în cabană cât și în vechea căsuță de lemn. Doritorii pot consulta ofertele de cazare aici: edelweissspitze.at/en/room. A, desigur nu este unicul loc de cazare de pe acest drum alpin, dar este cel mai la înălțime 😉.

Am sărit iar în autoturism și am trecut pe lângă punctul de informare al păsărilor de pradă și lacul Fuscher - lăsând în urmă locul expozițional al drumarilor Grossglockner - și ne-am avântat prin cei 117 m lungime ai tunelului Mittertörltunnel, care se află la 2.327 de m altitudine, ca să ieșim într-un platou mai deschis și pietros pe care șoseaua face o pantă mai lină.

Din loc în loc, panourile pătrate și albastre anunță numărul curbei și altitudinea. Am trecut de curba 17 (la 2.457 m), deci nu peste mult timp apare și un indicator despre Hochtor, iar în față puțin mai la stânga, zărim și gura tunelului. Facem o pauză pentru o clipă la vârful drumului. Deasupra intrărilor în tunel, stă insripția “In Te Domine Speravi” (în traducere - Am nădăjduit în Tine, Doamne) care se spune că provine de la o moneda emisa de Maria Tereza pe care muncitorii au gasit-o în apropierea tunelului, la momentul construirii.

Șoseaua se întinde spre vale, coborând în alte curbe, dar vremea noastră era de-ntors spre casă. Nu neapărat că voiam să nu ne prindă noaptea pe curbe, deși era și acesta un argument bun - că toamna se întunecă mai repede, dar vremea devenea cețoasă și riscam să nu mai vedem mare lucru.

Ne-am promis solemn să revenim într-o zi perfecta de vară pentru priveliștile minunate cu Großglockner și ghețarul Pasterze, din locul botezat cu numele monarhului habsbug - Kaiser-Franz-Joseph-Höhe sau chiar din Observatorul din sticlă cu vârf piramidal al lui Wilhelm Swarovski - sponsorul Parcului Național Hohe Tauern (da, el - bijutierul). Și da, vreau să aud și să văd marmotele atât de simpatice, cum le-am surprins prin munții elvețieni, făcând o grămadă de giumbușlucuri.

Pe drumul de întoarcere, același dar parcă altul căci acum aveam altă perspectivă, n-am întâlnit marmote sau ibexi, dar am văzut capre și vite care pășteau bucuroase în aerul proaspăt pe pajiștile alpine, luxuriante chiar și la vremea aceea de toamnă. N-am avut ocazia să cercetăm ce flori și plante mai rămăseseră în viață la acel moment, dar oricum nu am fi știut să le identificăm cu ușurință. Am citit că există tururi personalizate în care pădurarii alpini acompaniază vizitatorii, iar ei cunosc ca-n palmă zona protejată din Alpi, deci ai ce învăța. Ei, așa da!

Pentru ce vă recomand și vouă Großglockner Hochalpenstraße?

Aveți ocazia să traversați Hohen Tauern - cel mai mare parc naţional al Austriei, cu o suprafaţă de peste 1.800 km pătrați care se întinde în trei landuri. Aici îşi găsesc adăpost cca. 10.000 de specii de animale și păsări printre care capra neagră, vulturii aurii, capra alpină şi zăganii.

Traseul este amenajat excelent, cu parcări și puncte de belvedere, în care puteti opri mașina pentru a admira peisajul. Nu lipsesc nici magazinele de suvenire, restaurantele și locurile de cazare în cele mai spectaculoase zone, iar unele dintre acestea vă decontează taxa de drum dacă vă cazați cel puțin pentru 2 nopți.

Puteți vizita muzee inedite, expoziții ori miniparcuri naturale, puteți veni cu familia - copii au locuri de joacă, puteți face trasee minunate și puteți respira în voie uitând pentru o vreme de stresul cotidian, iar munții fascinează și inspiră.

Nu în ultimul rând, vă puteți lăuda că ați condus pe un drum mai ceva ca Transfăgărășanu sau dacă sunteți din ăia cu microbu', vă dați mari că ați ambalat motoru' pe curbe. Oricum ar fi, vă doresc să nu vă vină cheful de împins la biclă... dar dacă insistați, mergeți că vă dau un pont - în țara asta găsiți și spălătorie de bicle, să miroasă frumos! :D (vedeți în poze)

Peisaje minunate, un spectacol al naturii în sine.

Tot felul de atracții

---

VIZUALIZĂRI: 3171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI