GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Șoseaua Militară Georgiană – Șosea turistică din Munții Caucaz
Ziua a șasea, ultima zi de stat în Tbilisi, dimineața următoare plecam spre Armenia, vezi impresii, a fost o zi plină în care am văzut circa 180 kilometri din Șoseaua Militară Georgiană, mai este numită și “Autostrada Militară”, deși șoferul meu îmi spunea că nu prea este autostradă. Lungă de vreo 210 kilometri șoseaua leagă Tbilisi, capitala Georgiei, de Vladikavkaz, capitala Osetiei de Nord din Federația Rusia și a fost construită în anul 1936 pe vechiul drum dintre Rusia și Georgia, folosit și de invadatori și de negustori...
Traseul făcut în acea zi, circa 380 de kilometri, deosebit prin ce arată el, a cuprins Ananuri, Gudauri, Stepantsminda (Kazbegi), Cheile Dariali, dar a fost mai scurt ca cel din ziua anterioară făcut spre vestul Georgiei, vezi impresii.
În jurul orei 8 plecam de la Hotelul Opinion spre Ananuri, sat aflat în estul Georgiei la vreo 70 de kilometri nord de Tbilisi, un sat mic, dar mare prin monumentele lui istorice, și, mai ales, prin Fortăreața Ananuri în a cărei parcare, gratuită, am ajuns în circa o oră.
Fortăreața Ananuri, considerată de Lonely Planet cea mai reprezentativă imagine a întregului Caucaz, este o mănăstire – fortăreață parcă desprinsă din poveștile Evului Mediu.
Intrând prin lateral în curtea fortăreței am coborât puțin la intrare în Biserica Maica Domnului ridicată în a doua jumătate a secolului 17, cu interiorul împodobit cu fresce și icoane, printre care și Icoana Sf. Nino, cu Altarul înalt. Biserica este frumos împodobită la exterior, de remarcat fațada estică ce are sculptată în centru o cruce mare de viță de vie, între doi arhangheli, fiecare cu o viță de vie pe care stau porumbei; în stânga un cerb, în dreapta un cerb și un miel; în vârful viței de vie, heruvimi, mai sus un înger, iar deasupra ferestrelor înalte sunt sculptați lei cu lanțuri. Mi-a plăcut această biserică, am continuat plimbarea pe la Biserica Fecioara Maria, veche din prima jumătate a secolului 17, cu interiorul nedecorat, adăpostul mai multor morminte, era închisă, nu se vizita, apoi pe la Turnul Khevsuruli turn specific zonei prin acoperișul piramidal în trepte.
Am mers pe scări de piatră și am urcat lipiți de zid pe o mică potecă aflată la înălțime la Turnul Sheupovari, unul din cele două turnuri principale de apărare, turn înalt, pătrat, odinioară, azi platformă de privit și pozat fortăreața și împrejurimile. Oferă vederi largi, deosebite. Se urcă scări de lemn, sunt și platforme și la sfârșit pe scări înguste de piatră. Prin ferestrele mici ale turnului am pozat curtea, lacul și munții, de neratat!! .
Am mers apoi la Turnul Cilindric, ceva mai mic, cele două sunt incluse împreună cu alte turnuri și mai mici în Peretele Cortină, marele zid de apărare ce înconjoară domeniul.
În complex am văzut și pozat Clopotnița nu foarte înaltă, ridicată din cărămizi și acoperită cu piatră, nu am ajuns la Celula Subterană și la Rezervorul de Apă.
Toate acestea se găsesc în partea superioară a fortăreței numită și Cetatea, partea inferioară, mai mare dar mai ruinată, nu prea mai are ce arăta, doar urme de turnuri și locuințe construite din piatră și cărămidă.
Vecin cu fortăreața, în partea de jos, este Lacul de Acumulare Zhinvali construit în perioada sovietică, în anii 1980 care, chiar artificial fiind, se îmbină foarte bine cu mediul înconjurător și încântă vizitatorii cu apele lui turcoaz.
Complexul se poate vizita zilnic între orele 9 și 20, biserica se închide la ora 17, este foarte valoros pentru Georgia care în 2007 a solicitat includerea lui în Patrimoniul Mondial UNESCO. Plimbarea prin fortăreață a durat circa o oră, am fost norocoși pentru că spre final a început să plouă, ploaie ce ne-a urmat aproape toată ziua….
Am mers în continuare pe șoseaua militară aproape jumătate de oră, puțin peste 20 de kilometri, până la Aragvi River of Two Colors Viewpoint, unde are loc un fenomen foarte interesant, cred că și rar, eu nu l-am mai întâlnit. Acolo, Râul Aragvi Negru cu apa de culoare negricioasă se întâlnește cu Râul Aragvi Alb de culoare albicioasă și pleacă împreună ca Râul Aragvi, râu bicolor un timp, căci cele două fluxuri de apă nu se amestecă imediat ci își păstrează fiecare culoarea. Nu știu de ce nu se amestecă dar știu de ce au culori diferite.
Demult, în munții învecinați locuiau două surori, una blondă și una brunetă, amândouă îndrăgostite de același viteaz și chipeș cavaler. Tânărul s-a căsătorit cu fata cea blondă, iar sora ei brunetă, pentru a nu le sta în cale, s-a aruncat într-o prăpastie adâncă, lacrimile ei formând râul negru. Fata blondă nu a vrut să supraviețuiască surorii, s-a aruncat și ea în prăpastie, lacrimile ei formând râul alb. Cele două surori s-au întânit, au mers una lângă alta, apoi cele două ape s-au contopit ajungând la culoarea normală.
Am urcat pe platforma de observație, lângă panou de informații și pot spune că vederea apei în două culori este impresionantă. Păcat, încă mai cădeau picături de ploaie și era ceață, se vede și în poze, dar opriseră destui turiști iar magazinașele erau deschise, am cumpărat și eu smochine proaspete, 10 GEL kilogramul. Dacă era soare se vedeau mai bine culorile!!
Am continuat plimbarea, a continuat și ploaia, ceața ne însoțea și ea, am mers destul de bine între cer și pământ, pe șoseaua tăiată pe povârnișul muntelui mult deasupra apei, până în Satul Kvemo Mleta, aflat la vreo 20 de kilometri, de unde șoseaua face 5 bucle și curbe în ac de păr și urcă, foarte spectaculos la Panorama View Point, o platformă cu parcare, un mic restaurant și mai multe puncte de observație, era ceață, ploaie și nu am oprit, am oprit însă la întoarcere...
Urcușul a continuat lejer încă 8 kilometri până la Gudauri, undeva pe la 2.200 de metri, o foarte populară Stațiune de schi cu aproape 60 de kilometri de Pârtii de Schi multicolore, negre, roșii, albastre și verzi, nu știu ce înseamnă, știu schiorii, cu o telecabină și cinci telescaune care urcă până la peste 3.200 de metri.
Aflat într-un mare avânt constructor, cu facilități îmbunătățite și extinse, Gudauri a devenit foarte apreciat și căutat de străinii care vin aici pentru costurile mici și pârtiile bune, deși orașul încă nu este cum ar trebui să fie…, dar se poate practica Schiul de noapte, se organizează un Tur cultural de schi, iar amatorii de senzații mai tari au la dispoziție Parapanta și Heli Schiul, urcarea cu elicopterul și coborârea pe alte poteci, nu pe pârtii.
Temperatura coborâse sub 5 grade, am oprit pentru câteva poze și am plecat mai departe spre Russian Georgian Friendship Monument. Aflat la aproape 4 kilometri, pe aceeași șosea, la vreo 2.300 de metri altitudine, este un mare monument din beton construit la începutul anilor 1980 pentru a celebra bicentenarul Tratatului Georgievsk, tratat ce punea regatul gruzin sub protectoratul Rusiei, care îi garanta integritatea teritorială și rămânerea la putere a dinastiei gruzine Bagrationi, tratatul „prietenie” ce a continuat și în perioada sovietică….
Monumentul este o mare structură circulară de piatră și beton, cu vedere la Munții Caucaz ce are, pe toată suprafața interioară, o mare pictură murală cu scene din istoria Georgiei și a Rusiei.
Am ajuns la monument, era ceață și ploaie, eu îl vedeam bine din șosea, cred că nu și șoferul meu care a oprit, nu în parcarea mare ci în afara șoselei unde mai erau mașini oprite, fără să vadă echipajul de poliție din spate care a venit la mașină și ne-a aplicat o amendă de 10 GEL, … am achitat-o la următorul popas, Stepantsminda.
Am urcat pe jos la monument, câteva poze cu el și cu spectaculoasele-i împrejurimi…. Nu vedeam munții în splendoarea lor, aceștia se lăsau greu cuceriți!!!
Am plecat mai departe, spre Stepantsminda, aflată la aproape 30 de kilometri pe șoseaua ce urcă mai domol pe la Pasul Jvari și am oprit la Sulphur Waters near Jvari Pass, un izvor mineral ce curge pe munte acoperând stâncile cu sulf, culoarea întregii zone devenind galben - roz, loc foarte frumos, dar neamenajat și fără spațiu de parcare.
Am trecut apoi pe lângă Telecabina Kobi – Gudauri, aflată în stânga șoselei, construită în 2018 și, curios, folosită în caz de vreme rea când se închide drumul, apoi am mers în coborâre ușoară până la Stepantsminda.
Sate risipite la poalele munților, văi adânci, văcuțe ce pășteau pe potecile abrupte de munte, mă minunam cum au ajuns acolo!! Este o zonă foarte frumoasă, dar a fost o zi cețoasă, am văzut-o bine la întoarcere când ploaia încetase, ceața se ridicase, atunci am făcut diferența, munții s-au lăsat cuceriți!! …
Stepantsminda, numită astfel după un călugăr ortodox georgian Stephan, care a construit un schit, este numele oficial al vechiului Kazbegi, un orășel nou cu circa 1.500 de locuitori, aflat la peste 1.700 de metri înălțime, într-o vale frumoasă, care și-a dezvoltat turismul, pensiuni, hoteluri, restaurante… Are și o rețea de taxiuri 4x4 ce duc turiștii sus la Biserica Sf. Treime Gergeti, mai corect spus duceau, pentru că șoseaua a fost modernizată la finele anului 2018, facilitând astfel și accesul autoturismelor de oraș, important de știut de cei ce ajung acolo cu autoturisme de oraș.
După mai mult de o oră și jumătate de la plecarea din Gudauri opream în Stația de Autobuze Kazbegi unde este și Stația Taxi 4x4, lângă Statuia lui Aleksandre Q'azbegi, scriitor georgian a cărui viață și opera m-au impresionat mult.
Născut în 1848 într-o familie bogată Alexandre a studiat la Tbilisi, Sankt Petersburg și Moscova, dar, la întoarcerea acasă, tânărul s-a făcut cioban ca să cunoască viața localnicilor. A lucrat ca jurnalist, apoi a devenit romancier și dramaturg, iar la 45 de ani a părăsit această lume. A devenit celebru cu romanul său Patricidul, povestea unui Robin Hood georgian numit Koba, care a devenit modelul lui Stalin de comportare în viață, Koba fiind și pseudonimul lui ca revoluționar. Despre Stalin se știu și se păstrează multe, despre Q'azbegi și opera lui doar în Muzeul Alexander Kazbegi din Gudauri, în casa copilăriei.
Aici am negociat 40 GEL (13 euro) cu un taximetrist care ne-a dus la Biserica Sf. Treime din Gergeti, cam 6 kilometri de urcuș continuu, îi puteam face și cu mașina pe care o aveam noi, dar nu am știut de modernizarea șoselei. Am ajuns la peste 2.100 de metri altitudine, la complexul ce cuprinde frumoasa biserică ridicată în prima jumătate a secolului 14 cu Cupolă deosebită, cu o Clopotniță și cu o clădire ce adăpostește Sinodul catedralei.
Ploua, vântul bătea zdravăn, era frig, ..., nu ne-am lăsat copleșiți de vreme și am urcat dealul din spatele bisericii pentru a avea o perspectivă deosebită și o panoramă spectaculoasă a zidului de munți, fundal pentru una din cele mai frumoase biserici din Georgia, nu și asupra Muntelui și Ghețarului Gergeti, înalt de peste 5.000 de metri, veșnic acoperit de zăpadă care era încă în nori. Am revenit și am intrat în biserică, nu se pozezează, pentru acces se cere o ținută adecvată, am reușit să fac o poză, am fost însă certată de călugăr, “mea culpa!! ”
Biserica nu este foarte împodobită, este frumoasă prin simplitarea ei, are Altarul pictat, și câteva icoane, de remarcat Icoana Fecioara cu Pruncul. Ploaia nu înceta, am reușit să pozez de sus Stepantsminda, frumoasă priveliște!
Am revenit la taxi și cu el la mașina noastră pentru a ne continua plimbarea pe Șoseaua Militară, prin Cheile Dariali, prin cele mai spectaculoase chei din Georgia, pereții abrupți din granit ai acestora au înălțimi de până la 1.800 de metri și se întind de la Stepantsminda până la granița dintre Georgia și Osetia vreo 12 kilometri, numele provenind din expresia persană „Dar y Alan” care înseamnă „Poarta străinilor”, deoarece defileul marca începutul teritoriului străin. A fost și este o foarte importantă trecere în Munții Caucaz, cu permanente îmbunătățiri, ultima fiind tunelul din apropierea mănăstirii, lung de 1.700 de metri, finalizat în toamna anului 2018.
Am mers pe chei cam 10 kilometri până la Complexul Mănăstirea Dariali, peste vreo 2 kilometri era granița care își semnala prezența prin mulțimea de tiruri rusești sau armenești, cărăușii Caucazului, oprite pentru intrare în vamă. Am intrat în curtea mănăstirii printre tirurile care lăsaseră liberă intrarea în mănăstire. Este un complex nou, construcția lui a început în anul 2005 și continuă și acum, și mare, în final va avea 12 biserici, prima, Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, sfințită în septembrie 2011, este astăzi una dintre cele mai mari și mai frumoase biserici din Georgia.
Am coborât la biserică, am intrat în interiorul înalt, spațios, cu Altarul din marmură, cu sculpturi și picturi, cu Ușile Împărătești din lemn deosebit pictate, cu un Candelabru mare și foarte frumos, cu câteva icoane printre care și Icoana Sf. Nino, ….
Am părăsit complexul, ploaia a încetat, norii se risipiseră ca prin minune!!... De aici ne-am întors pe același drum, alte poze și am mers la Stepantsminda, unde am făcut o pauză mai mare la Karaoke - Restaurant "Cozy Corner", altă poveste, după care am continuat drumul spre Tbilisi...
Am spus în review despre ce și cum am văzut la întoarcere ce nu văzusem la ducere. Risipindu-se ceața am putut admira toată splendoarea Munților Caucaz pe care o recomand și doresc să o vadă câți mai mulți AFA-iști, dacă nu eram cu mașina vedeam mult mai puține și doar pe ploaie și ceață, tururile organizate durează mai puțin decât turul nostru de circa 14 ore și nu cuprinde Cheile Dariali.
Mi-a plăcut mult totul, mi-au plăcut satele risipite pe văi, altele așezate în buza muntelui, grandoarea peisajului, crestele cu zăpadă veșnică, este de neratat, a fost plimbarea mea de suflet, pentru ea vroiam să văd Georgia, mergeți acolo și nu veți regreta!!
Trimis de mprofeanu in 07.02.20 13:37:20
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CAUCAZ.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@mprofeanu:
Un drum maret pe gustul meu 110%.
Pacat de vremea ploioasa pe care ati avut-o. Totusi ati avut vizibilitate buna si perspective superbe asupra varfurilor Muntilor Caucaz.
P67 este favorita mea.
A propos de Caucaz: cand am facut eu scoala am invatat ca cel mai inalt varf european e Mt. Blanc in Alpii Francezi cu 4810 m. Acum este considerat Elbrus-ul din Caucaz cu 5642 m. E drept e la granita eur-asiatica si de fapt conteaza pe unde e considerata a trece limita terestra din cele 2 continente.
Pe super placul meu!
Felicitari!! Bumai bine! ????
@Dan&Ema: Mă bucur dacă reviewul meu ți-a plăcut!
Sigur ești pasionat de drumeții, doar ți le-am citit în decursul anilor! " Microbul" este moștenit de la tatăl tău și sigur îl vei transmite mai departe, băiatul stă aproape!!...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
Mi-aduc aminte de Vladikavkaz (de unde am cumpărat un vas de metal argintiu cu model scrijelit în el) şi de Ananuri unde ca prin ceaţă îmi trec prin faţa ochilor imagini din fortăreaţă. Am reţinut că în parcarea autocarului ne-a abordat o fetiţă de vreo 12 ani cu întrebarea ˝Haşiş esti? ˝ Cât eram noi de înapoiaţi în 1984 dar de haşiş auzisem. Nu m-am lămurit dacă vindea sau voia să cumpere. Îmi pare tare rău că pe atunci nu aveam cultura fotografiatului şi din toată excursia în URSS am făcut decât poze în doi sau de grup alb-negru cu un aparat foto Smena.
@Michi: Ați prins o excursie lungă și ați vizitat atunci încă fosta U.R.S.S. pe un traseu foarte mare cred, se organizau excursii pe trasee mari, unele ajungeau până la Vladivostok.
Noi în martie 1990, vedeam pentru prima dată în excursia clasică de atunci, ..., pentru bișniță pentru unii, Moscova și Leningrad. Nu le poți uita, voi merge în toamnă la St. Petersburg și sigur îl voi vedea cu alți ochi acum...
Cu drag pentru aducere aminte și pentru ecou!
Nu, la Vladivostok n-am ajuns dar am vizitat Kievul, Moscova, Lenngrad (aşa se chema), ţările baltice, Armenia, Osetia, Georgia- 22 zile în 1984. Am fost trataţi ca şi capitalişti cu o hazaică la hotel pe etaj (informatoare) care era atentă la tot ce făceam. Se făcea bişnuţă cu adidaşi, tricouri imprimate la schimb cu căciuli de astrahan. Am revenit acum câţiva ani şi am revăzut Moscova şi St. Petersburg- atmosfera era schimbată dar ghida tot comunistă.
@Michi: Ați vizitat mult, țări acum diferite! Mai adaug eu la obiectele de bișniță erau și treningurile, unele mai bune, se vindeau foarte bine. Deși eram în martie 1990 când am fost acolo, se știa și sigur erau și atunci " dragi ciripitori". Ghidul ne-a spus că nu dă bine dacă nu mergem să vedem mumia lui Lenin, de nevoie am stat la coadă, nu vroiam și nici nu aveam curiozitatea să o văd, aș fi mers în altă parte... Sunt lucruri pe care nu le poți uita!
Cu drag, .
@mprofeanu: La fel de frumos, chiar si pe ploaie, sunt memorii pe care le pastrezi in inima mereu.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Așa este, sunt amintiri ce nu se pot uita...
Cu mult drag, !
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2023 Georgia așa cum am văzut-o eu — scris în 16.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Cum am ajuns să văd lumea de la 4858 m — scris în 05.08.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Akhaltsikhe și Borjomi, două orașe asemănătoare, dar diferite — scris în 31.01.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Mtskheta – Oraș Sfânt al Georgiei — scris în 21.01.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Gori și împrejurimile lui — scris în 17.01.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Tusheti Georgia - Drumetii montane OffRoad — scris în 12.08.19 de pitiku din IASI - RECOMANDĂ
- Nov.2016 Georgia - ţara cămăşii lui Iisus — scris în 21.11.16 de calator65 din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ