Georgia așa cum am văzut-o eu

TIPĂREȘTE

In luna iulie a acestui an am fost in Georgia, in prima mea expediție pe un munte mai inalt de 4000 m. Am povestit despre ascensiunea mea pe Vîrful Tetnuldi din Munții Caucaz, intr-un review anterior.

Dar, expediția din Caucaz nu a insemnat numai alplinism. Cu această ocazie am cunoscut, din păcate destul de puțin, o țară despre care multe persoane au păreri contradictorii, nostalgică după vremurile când făcea parte din URSS.

Chiar apropiați din familie au incercat să mă facă să mă răzgândesc și să renunț la planul meu georgian.” Ce să cauți tu acolo? Ce să faci in Georgia? Dacă incepe și acolo un război, ca in Ucraina, exact când ești tu acolo?” – erau doar câteva dintre intrebările puse de soțul meu și alți apropiați. Dar, orice mi s-ar fi spus, eram greu de intors din drum.

Aflată la granița dintre Europa și Asia, Georgia a fost, de-a lungul secolelor, obiect de dispută intre Turcia, Rusia și Persia. In sec. al XIX-lea câștigătoare a ieșit Rusia, țară de care Georgia a fost anexată până in anul 1991, când a devenit independentă.

In prezent Georgia incearcă să se distanțeze cât mai mult de Rusia, să intre in NATO și in Uniunea Europeană. Am văzut in multe localități steagul UE arborat lângă cel georgian, dovadă a dorinței acestei țări de a se integra in Europa. Nu știu când și dacă se va intâmpla acest lucru, istoria recentă arătându-ne că este cam greu de realizat in mod pașnic.

In cea mai mare proporție, limba vorbită in Georgia este georgiana sau kartuliena, din familia de limbi kvartelian. In anumite grupuri minoritare se mai vorbesc și alte limbi caucaziene, dar acestea nu au un alfabet. Limba georgiană are propriul alfabet care a evoluat in secolul al V-lea. Deși, la prima vedere ai spune că scrierea seamană cu cea arabă, alfabetul gerorgian nu are nimic in comun cu cel arab. Oricum, pentru a facilita citirea numelor orașelor, străzilor, obiectivelor, se utilizeză scrierea atât in alfabetul georgian cât și in cel latin.

Pot spune că Georgia mi-a plăcut incă de când eram in avion și vedeam vârfurile inzăpezite ale Caucazului sau albastrul Mării Negre. Primul contact cu această țară a fost pe areoportul din Kutaisi, al treilea aeroport internațional al Georgiei. Aeroportul nu este foarte mare, dar este relativ nou, modernizarea lui fiind finalizată in anul 2011. Pe el aterizează in special aeronave ale companiilor low cost, Wizz Air deținând, din ce am văzut eu, supremația.

In prima zi, de la aeroport ne-am indreptat direct spre Mestia, până la care aveam un drum lung și greu de parcurs. Am inceput astfel, să intrăm in atmosfera Georgiei.

Să incep cu circulația. La aeroport ne-a așteptat un microbuz, cu tracțiune integrală și cu volan pe dreapta. In Georgia circulă foarte multe autovehicule cu volanul pe dreapta, iar explicația am aflat-o chiar de la șoferul microbuzului. O mare parte a drumurilor din Georgia sunt șosele de munte, multe dintre ele deteriorate sau aflate in reparații. Ca să poată circula pe aceste drumuri locuitorii au nevoie de mașini puternice, cu tracțiune integrală, dar care, in general sunt destul de scumpe. Georgienii au găsit insă soluția achiziționării acestor mașini la un preț bun și o calitate satisfăcătoare. Cumpără mașini second hand, cu volanul pe dreapta, din Japonia, unde sunt mai ieftine și, din câte am ințeles, importul lor este destul de facil.

Se circulă destul de agresiv prin Georgia, iar ca pieton trebuie să fii foarte atent, chiar și atunci când ești pe trecere de pietoni. A fost primul lucru de care am fost avertizată când am coborât din mașină – să fiu atentă la travesarea străzilor, indiferent pe unde este aceasta. La starea uneori precară a drumului sau nerăbdarea unor șoferi, se adaugă și animalele aflate pe șosele. Când spun animale mă refer la vaci, capre și purcei. Nicăieri nu am văzut atât de multe vaci lenevind sau circulând pe mijlocul unor șosele principale. Șoferii le ocoleau fără niciun fel de comentariu, ele făcând practic parte din peisaj. In zona de munte vacile au fost inlocuite, in mare parte, de porci, dar o rasă mai mică decât cea de la noi. Nu mă pricep la rasele porcine, dar erau foarte frumușei.

Șoselele, cel puțin cele pe care am mers eu, sunt destul de bune. In zona montană erau un ele probleme, cauzate de alunecări de teren sau căderi de pietre, dar se lucra la refacerea drumului. Foarte proaste erau insă drumurile care mergeau spre domeniul schiabil Tetnuldi, iarna cred că exste foarte greu de circulat pe acolo. Am văzut că au și autostrăzi, cel puțin una spre capitala Tbilisi.

Georgia mi-a adus aminte de România anilor de după revoluție. Casele sunt in mare parte sărăcăcioase, neingrijite, iar printre ele răsare câte o vilă cu mașini luxoase in față. Am văzut și câteva blocuri, dar mai multe și mai inalte in Kutaisi.

Schimbul valutar se poate face in aeroport sau in orașe, la casele de schimb sau la bănci. Eu am scos de la un bancomat din Zugdidi, primul oraș ceva mai mare in care am oprit pe drumul spre Mesti.

Valuta georgiană este Lari, având ca subunități tetri (1 lari = 100 tetri). Am scos de la bancomat 300 de Lari, și au fost mai mult decât suficienți. Prețurile sunt mici dacă te raportezi la euro sau leu. Se poate plăti și cu cardul in unele restaurante sau magazine din orașe sau stațiuni.

Pentru telefon și internet se pot procura cartele din aeroport sau de la magazine de telefonie mobile din orașele mai mari. Dacă mergeți in zone mai retrase, in stațiuni de munte, este posibil să nu găsiți, așa că e bine să o faceți chiar la aeroport. Eu am cumpărat una in rețeaua Magti, cu internet și minute internaționale incluse, valabilă 20 de zile.

In Georgia se mânâncă foarte bine, pot spune că mi-a plăcut tot ce am incercat. Alexandr Pușkin a avut dreptate – fiecare fel de mâncare georgian este o poezie.

Am inceput cu khachapuri, celebrele plăcinte cu brânză, pe care le-am incercat prima data in Zugdidi. Sunt diferite feluri de khachapuri, iar eu am mâncat trei dintre ele: Imeruli (două foi de plăcintă cu brânză intre ele), Megruli (cu brânză pe deasupra) și, poate cea mai bună, Adjaruli, un fel de bărcuță pufoasă cu brânză topită in interior și un ou la mijloc. Imi lasă gura apă când imi aduc aminte!

Tot printre felurile tradiționale incercate de mine sunt rulourile cu vinete, umplute cu cremă de nuci și cu rodii, sau cu semințe de susan deasupra. Am mâncat de câteva ori, in diferite variante. Foarte bune!

Să mai pomenesc de kubdari, un fel de plăcintă cu carne sau shkmeruli, un fel de pui fript si apoi copt intr-un sos cu foarte mult usturoi. La anumite feluri se poate adăuga tkemali, un sos specific georgian făcut din corcodușe roșii sau albe.

O legenda georgiană spune că, la facerea lumii, Dumnezeu a chemat la el toate popoarele pentru a impărți lumea. Toate popoarele au răspuns chemării cu excepția unuia – cel georgian – care era ocupat cu un mare ospăț. Dumnezeu i-a căutat și i-a intrebat de ce au lipsit.” Am ținut un mare ospăț in cinstea TA -Doamne” – au răspuns georgienii. Dumnezeu nu a rămas insensibil la așa dovadă de iubire, și le-a data gerogienilor teritoriul pe care vroia să il păstreze pentru folosința sa, un loc cu pământ fertil, cu munți și peisaje de vis.

Ce este adevărat din această legendă, constatând pe propria piele, este faptul că georgienilor le plac ospețele. Le plac mesele cu multe feluri de mâncare udate cu băutură bună. La inceputul ospețelor se bea” chacha” , un fel de țuică făcută din strugurii rezultați după fermentarea vinului. Se umple un păhărel, după care unul dintre meseni ține un toast. Se bea repede și se reumplu paharele, pe rând, pănă când fiecare mesean ține câte un toast. Eu am reușit, după ce am coborât de pe munte și am sărbătorit, să beau doar trei astfel de shot-uri.

Dar, la o mâncare bună merge și un vin ales, iar in Georgia chiar ai de unde alege, fiind locul unde s-a născut vinul. Procedeul vechi de fabricație a vinului, prin care vinul este preparat in vase uriașe de argilă ingropate apoi pentru fermentare este folosit și azi de producătorii tradiționaliâ. Este un vin foarte bun, alb sau roșu, cu prețuri crescătoare, in funcție de calitate.

Și, pentru că suntem la capitolul băuturi, trebuie să menționez că georgienii au și un coniac foarte bun și accesibil ca preț.

Dar, din struguri, georgienii nu fac numai vin și chacha, ci și un desert cunoscut sub numele de” snickers georgian” . Este de fapt o pasta de struguri, amestecată cu nuci și alune, și pusă la intărit pe niște bețe. Se numesc” churchhkela” și se găsesc peste tot – in restaurant, magazine alimentare, tarabele cu suveniruri de pe marginea drumului.

Georgia este o țară preponderant muntoasă, cu multe vârfuri de peste 5.000 m, acoperite de ghețari. Munții sunt foarte frumoși, acoperiți de păduri și tufișuri până in apropierea ghețarilor. Peste o treime din țară este acoperită de păduri, culmile muntoase finnd colorate in diferite nuanțe de verde cu vârfurile albe. Nu lipsesc râurile, multe și, atunci când plouă, vijelioase și de culoare aproape neagră, adunând tot grohotișul și nămolul de pe versanți. Drumul spre Mestia mrege de-a lungul unui râu mare – Patara Enguri – pe care este construit și un mare lac de acumulare. In acest râu se varsă altele mai mici, care vin de pe munte, și care erau negre in ziua in care mergeam spre Mestia, din cauza ploilor căzute in zilele anterioare.

Georgia are și ieșire la Marea Neagră, cu Batumi, al doilea oraș al Georgiei, oraș port și stațiune. Când eram in aeroport, in timp de așteptam sosirea bagajelor, un reprezentant al unei agenții de turism ne-a inmânat pliante cu posibilități de cazare și de petrecere a timpului liber in Batumi. Arată diferit de ceea ce am văzut prin Georgia, cu câteva blocuri foarte inalte construite in apropierea plajei. Este interesant de vizitat, poate la viitoarea călătorie in Georgia.

Aș mai povesti câte ceva și despre clima Georgiei. Inainte să ajung acolo credeam că, datorită prezenței munților, Georgia are o climă rece. M-am inșelat. Munții Caucaz sunt o adevărată barieră in calea curenților reci care vin din nord, in timp ce aerul cald circulă nestingherit dinspre Marea Neagră. Din aceste motive, Georgia beneficiază de o climă subtropicală, umedă in partea de vest și moderat sau uscată in celelalte zone. Am fost uimită să văd astfel palmieri pe marginea drumului, să aflu că rodiile folosite in felurile de mâncare georgiene provind din livezile locale, sau că citricele din piețe sunt culese din livezile de pe teritoriul țării.

Georgia a devenit foarte atractivă din punct de vedere turistic. In Mestia, regiunea Svaneti, unde am stat două nopți, erau foarte mulți turiști străini, in special vest europeni.

In afara capitalei Tbilisi, a orașelor Kutaisi (pe care l-am văzut intr-o scurtă vizită) sau Batumi, zona rurală montană a Georgiei are foarte multe de oferit. In regiunea Svaneti, cu capitala la Mestia, sunt celebrele sate cu turnuri Svan, asemănătoare cu cele din San Gimigniano. Cinci astfel de sate formează localitatea Ushguli, una dintre cele mai inalte așezări locuite continuu din Europa. Ushgului, Mestia și zona inconjurătoare sunt incluse in Patrimoniul Mondial Unesco. Nu am reușit să ajung in aceste sate, am văzut turnurile din mersul mașinii in drumul spre Tetnuldi. Se fac ture foarte frumoase și ușoare de treking prin aceste sate, cu cazare și masă la localnici, sau se poate sta in Mestia și vizita Ushguli folosind transportul local.

Georgia este atractivă și pentru schiori, sunt patru domenii schiabile mari, dintre care unul in Mestia, de pe care am plecat spre Tetnuldi.

Bineințeles că Georgia este căutată de alpiniști, traseele spre vârfurile inalte de peste 4000 m fiind mult mai sălbatice decât cele din Alpi și, in multe cazuri, mult mai grele.

Nu lipsesc nici obiectivele religioase, bisericile și mănăstirile vechi. Religia preponderentă este ortodoxismul, iar georgienii sunt foarte credincioși.

Muzica tradițională georgiană este foarte frumoasă, rezultatul contopirii folclorului din diferite zone ale țării la care s-a adăugat influența orientală sau rusească. Muzica de cor este cea mai veche muzică tradițională din Georgia, fiind aproape singura din Europa dezvoltată polifonic. Am ascultat muzică tradițională gerogiană atât in mașini, pe timpul drumului spre sau dinspre Mestia cât și in restaurantele din Mestia, și pot să spun că mi-a plăcut.

Georgienii, cel puțin cei pe care i-am intâlnit, mi s-au părut comunicativi, dornici să ajute, bucuroși de faptul că le vizitezi țara. Limbile străine, in special engleza este vorbită mai mult de tineri. Cei mai in vârstă am văzut că vorbesc rusa și se descurcă mai greu cu engleza.

Mi-a plăcut in Georgia, chiar dacă cea mai mare parte a timpului petrecut acolo a fost pe munte. Oricum, mi-a deschis apetitul pentru o vizită mai pe indelete, sunt multe locuri de văzut și alte vârfuri de atins.

Fotografiile sunt in mare parte din zona montană, făcute de mine, iar cele cu turnurile din Ushguli au fost făcute de un prieten cu care am urcat pe Tetnuldi și care a mai rămas in zonă.

Dacă se poate atașa o piesă muzicală cântată de Katie Melua, născută in Kutaisi https://www.youtube.com/watch?v=7IRIP-hSfJ0

---

VIZUALIZĂRI: 771 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI