Cracovia, capitala medievală a Poloniei

TIPĂREȘTE

Cracovia este un oraş minunat, ce farmecă prin atmosfera sa şi prin magia pe care o exercită asupra vizitatorului, un oraş pe care am dorit să-l vizitez de foarte mult timp. În sfârşit, vara asta visul mi s-a îndeplinit. Din tot acest oraş frumos, al cărui centru istoric este în întregime înscris pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, am ales să vă povestesc astăzi despre Barbakan şi partea conservată a zidurilor medievale ale oraşului.

Numele Cracovia apare pentru prima dată în corespondenţa unui comerciant arab de pe la jumătatea secolului al X-lea, unde se vorbeşte de o localitate, Karakau, ca fiind un important centru comerial.

De atunci, de-a lungul secolelor, oraşul a prosperat şi s-a dezvoltat. Proiectul urban al oraşului datează încă din secolul al XIII-lea. Dacă ne uităm pe o hartă, aceasta ilustrează perfect ideea arhitecturală a edililor evului mediu: oraşul a fost construit între zidurile de apărare, care formau un pătrat, având în mijloc piaţa, tot pătrată, cea mai mare din Europa la acea vreme. Din piaţă, plecau străzi în toate direcţiile, organizate ca o tablă de şah, adică o ţesătură de străzi care se încrucişează în unghi drept (vezi hărţile din poza P22, de aici).

Acum, în locul zidurilor de apărare ale oraşului se găseşte Planty, un parc ca un brâu de verdeaţă, copaci şi iarbă, care înconjoară oraşul vechi. O parte a acestor ziduri se mai păstrează însă şi acum. Este vorba de Barbakan, (definiție), un impozant edificiu circular în stil gotic, din cărămizi, cu ziduri groase de peste 3 m, cu 130 de ambrazuri (numite şi barbacane) şi 7 turnuri de observare, de unde se puteau urmări mişcările inamicului şi se puteau dirija tragerile asupra acestuia.

Barbakanul Cracoviei a fost construit la sfârşitul secolului al XV-lea, piatra de temelie fiind pusă de însuşi regele polon Jan Olbracht. El este un element constructiv al unor ziduri de apărare, cel mai adesea de forma unei porţi, a unui bastion, sau a unui turn, în afara structurii propriu-zise şi conectat cu aceasta prin intermediul unui pod, sau zid. Barbakanul Cracoviei reprezenta cea mai nordică parte construcţiilor de apărare a oraşului, de formă circulară, cu un diametru interior de 24 m şi cu o grosime a zidurilor între 1,5 şi 3,5 m.

Pentru că Barbakanul avea o funcţie pur defensivă, el era înconjurat de un şanţ şi pentru a pătrunde în interior, trebuia traversat un pod mobil. Este o construcţie unică în Europa, de acest tip, de această mărime şi conservată atât de bine. Era legat de poarta Florianska printr-un zid având pe mijloc un pasaj care acum nu mai există.

În secolul al XVII-lea, zidurile oraşului aveau o lungime de peste 3 km, cu 47 de turnuri şi 8 porţi. Cea mai importantă dintre ele era Brama Floriañska, Poarta Florianska, aceasta având şi o funcţie reprezentativă. Prin ea treceau cortegiile regale, ca şi delegaţiile străine. Astăzi, aici puteţi admira şi cumpăra tablouri şi sculpturi ale artiştilor din Cracovia. Alături de Barbakan, poarta Florianska, împreună cu o parte a zidurilor de apărare şi cu 3 turnuri este unicul fragment din fortificaţiile Cracoviei medievale conservat până în zilele noastre. Sistemul de apărare medieval a rezistat până în secolul al XIX-lea, când autorităţile oraşului au decis să dărâme zidurile şi să umple şanţurile de apărare, late de 20 m şi adânci de 4 m. În locul lor s-a creat Planty, centura verde care înconjoară centrul Cracoviei, loc ideal pentru plimbări, dar şi o protecţie contra căldurii şi poluării tipice metropolelor.

Barbakanul Cracoviei este astăzi unul dintre simbolurile oraşului, un excepţional de bine conservat fragment de fortificaţii medievale defensive şi este vizitabil din aprilie până în octombrie, între orele 10:30 - 18:00, contra sumei de 6 zloţi (cam 6,5 lei), preţ care include şi vizitarea zidurilor de la poarta Florianska.

Aşa cum spuneam, principala sarcină îndeplinită de Barbakan era apărarea Cracoviei împotriva invaziilor inamice. Zidurile sale au oprit atacul armatei arhiducelui Maximilian de Habsburg, în 1587, în încercarea acestuia de a captura coroana polonă, iar peste jumătate de secol, în 1655, în timpul aşa-numitului potop suedez, Barbacanul a rezistat mult timp atacului armatei regelui Karl Gustav şi doar lipsa muniţiei şi alimentelor a făcut ca garnizoana să se predea. La fel s-a întâmplat şi în 1772, în timpul Confederaţiei de la Bar, când Barbacanul a oprit năvala armatelor ruseşti.

O placă memorială, plasată pe latura de est a Barbakanului, aminteşte de cetăţeanul Marcin Oracewicz, care, la începutul Confederaţiei de la Bar, în 1768, rămas fără muniţie, şi-a încărcat puşca cu un nasture metalic şi a reuşit să-l împuşte mortal pe comandantul trupelor ruseşti de asediu, generalul Ivan Panin.

Pe lângă funcţia de apărare, Barbacanul avea şi o funcţie reprezentativă, aici fiind cea mai semnificativă şi mai nobilă poartă a oraşului. Exact de aici, din nord, pornea principala cale ce ducea în oraş: Via Regia, Calea Regală. Regii aleşi, împreună cu soţiile lor, veneau pe această cale spre castelul regal Wawel, pentru a fi încoronaţi în Catedrala Wawel. Această cale a urmat-o şi Jan al III-lea Sobieski, după bătălia victorioasă de la Viena, în 1683.

Funcţia de porta gloriae s-a păstrat până în vremurile moderne, doar că locul regilor a fost luat de poeţi şi eroi naţionali, intrările sau funeraliile acestora devenind mari demonstraţii patriotice. Aşa a fost cazul intrării în Cracovia a prinţului Josef Poniatkovski, în fruntea armatelor ducatului Varşoviei, în 1809, sau al procesiunilor funerare la moartea eroului naţional Tadeusz Kosciuszko, în 1818, sau a poetului Juliusz Slowacki, în 1927.

În perioada modernă tehnicile de asediu şi armele de foc au cunoscut o dezvoltare impetuoasă, astfel că zidurile de apărare şi-au pierdut din importanţă, ele sfârşind, aşa cum spuneam, prin a fi demolate în cea mai mare parte. Meritul de a fi salvat şi protejat ceea ce se păstrează şi astăzi îi revine în primul rând lui Feliks Radwański, profesor la Universitatea Jagelonă şi senator al oraşului liber Cracovia, care, la începutul secolului al XIX-lea a depus eforturi deosebite pentru conservarea unei părţi a zidurilor oraşului. Tot lui i se datorează şi crearea parcului inelar Planty, pe locul fostelor ziduri demolate.

Alături de Barbakan şi poarta Florianska, în prezent se mai păstrează şi trei turnuri: la est, Baszta Pasamonikow (tunul ceaprazarilor), la mijloc, Baszta Stolarzy (turnul tâmplarilor) şi la vest Baszta Ciesielska (turnul dulgherilor).

Cum spuneam, pentru 6 zloţi se poate vizita atât Barbakanul, cât şi zidurile şi turnurile de apărare. Barbakanul este de-a dreptul impresionant.

Poţi merge în jurul şi în interiorul lui şi poţi explora toate pasajele sale înguste. Este locul perfect pentru a începe călătoria în capitala medievală Poloniei.

De la ultimul nivel se deschide spre nord o frumoasă privelişte, peste strada Basztowa, spre Plac Jan Matejki, piaţa Jan Matejko, mărginită în dreapta de clădirea Băncii Naţionale a Poloniei şi în stânga de clădirea Academiei de Arte Frumoase. În mijlocul pieţei se găseşte Mormântul Soldatului Necunoscut şi, în spatele acestuia, Monumentul Bătăliei de la Grunwald.

La nivelul solului, pe ziduri sunt plasate fotografii, schiţe şi explicaţii cu privire la istoria zidurilor de apărare ale Cracoviei, pe care le-am folosit şi drept sursă de informaţii pentru review-ul de faţă.

În curtea interioară a Barbakanului se desfăşoară diferite evenimente: concerte, expoziţii, dar şi turniruri în care cavalerii zilelor noastre se întrec în concursuri de scrimă. Când am vizitat noi locurile, aici erau dor câţiva muzicanţi, îmbrăcaţi în costume populare poloneze şi care cântau muzică populară poloneză.

Cu acelaşi bilet de intrare la Barbakan, am intrat şi în muzeul zidurilor de apărare. Şi aici, de-a lungul zidurilor sunt plasate panouri care continuă explicaţiile istorice dublate de fotografii, de la Barbakan. Din loc în loc manechine îmbrăcate în costume de epocă întregesc atmosfera medievală.

La capătul de vest al zidurilor, se găsesc, de o parte şi de alta a străzii Pijarska chiar la intersecţia cu strada Sw. Jana, cele două clădiri în care-şi are sediul Muzeul Czartoryski, unde, printre alte opere de artă, este expusă şi celebra lucrare a lui Lenardo da Vinci, Doamna cu hermina.

La sfârşitul vizitei, am luat-o şi noi pe Calea Regală (strada Florianska), îndreptându-ne spre centrul oraşului vechi, care este piaţa despre care vorbeam la început, Rynek Główny, Piaţa Mare, care are, la rându-i o întreagă poveste. Despre ea, cu altă ocazie...

---

VIZUALIZĂRI: 4732 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI