Manzanillo — refugiul salbatic al Coastei Caraibiene

TIPĂREȘTE

A doua zi m-am prezentat in statie la autobuz, pentru a pleca pana in cea mai sudica localitate, de pe coasta Caraibiana a Costei-Rica. Aflata la o distanta de 2 1/2 h, mers cu un mijloc de transport local si la un pret de 2.70 $, dus, retur platit inca odata aceeasi suma. Durata destul de mare, tinand cont ca erau 70 km de la Cahuita, dar frumusetea drumului, a facut ca timpul sa treaca atat de repede, admirand peisajul, cu o vegetatie luxurianta, copaci care umbreau cu a lor coroana, soseaua, de arsita soarelui.

De la Puerto Viejo, drumul nu a mai fost astfaltat in intregime, ultimii 10 km, erau pamant batatorit, dar care nu ne-a afectat prea mult, doar faptul ca viteza masini s-a micsorat, praf nu prea era multumita vegetatiei care umezeste pamantul. Dupa 1/2 h, de la Puerto Viejo, am intrat in satul Manzanillo, intr-o piata larga, marginita pe partile din dreapta, de colibe ale localnicilor afro-caraibieni, fermieri si cateva tarabe, cu fructe:mango, papaya, banane, pepene sau cu diverse obiecte artizanale, lucrate manual de localnici.

Posibilitatile de a ramane cazat sunt foarte mici, satul avand un bungalou, imediat la intrarea in Park, in incinta caruia te bucuri de plaja si natura salbatica, numit, Congo-Bongo si cateva casute de inchiriat, cu gazde deosebit de ospitaliere. Si tot inainte de intra in Park, o cladire inalta, cu terasa deasupra, care iti atrage atentia, inca de cand cobori din autobuz, este singurul restaurant, cu o capacitate mare, cu mese atat la parter cat si sus pe terasa de sus. Iar daca apuci un loc pe terasa beneficiezi de o minunata priveliste asupra marii si plajei care margineste cel mai captivant Park de pe coasta Caraibiana. Acest renumit restaurant, fiind cel mai popular in Manzanillo, este Maxi"s.

Restaurantul este permanent foarte aglomerat cu turisti si pentru faima lui. Atractia si renumele vine de la minunatele gratare cu fructe de mare, farfuriile largi cu languste preparate in cel mai gustos stil Caraibian. Preturile sunt destul de accesibile, intre 9-12 $, mai putin la langusta, unde pretul e functie de marimea acesteia, pretul putand ajunge si la 50 $. Dar si o astfel de langusta asigura mancarea pentru 2-3 persoane. Majoritatea turistilor vin pana aici doar pentru 1 zi, ca sa viziteze Refugiu Salbatic Manzanillo, ferma de cafea, plajele cu nisip alb, apa marii limpede ca de cristal si in primul rand cultura, casele traditionale colorate stralucitor ale populatiei afgro-caraibiene, care te cucereste cu surasul lor charmand.

Refugiul Salbatic Manzanillo, a fost realizat in anul 1985, este cel mai frumos si bogat park, cu multe plante, vietuitoare unice in Costa Rica. Satul este mic si inclus in acest refugiu salbatic, populatia convietuin in pace cu toate minunatele vietuitoarele, in habitantul lor. Salbaticia padurii e data de numeroase specii de mangrove-rosii, palmieri, cocotieri, iar terenul acoperit de o multime de Heliconia, (o floare rosie, minunata care reprezinta simbolul tarii) este o adevarata oaza de relaxare. Nisipul alb scaldat de apele limpezi si de un albastru-turcoise, marginesc padurea salbatica.

In adancimea lor este habitantul a 5 km-sq. al recifului de corali, al langustelor, scoicilor, al pestisorilor cu o multitudine de culori, caimani. Aici este refugiul a 70 %din bogatia marina a coastei caraibiene si este casa a 35 specii de corali si 400 specii de pesti. In zona Punta Mona, este un banc de stridii naturale, fiind o zona protejata. Padurea cu o varietatea de vegetatie, adaposteste o multime de pasari tropicale, cele mai importante atractii ale refugiului, sunt :papagalul rosu, vulturul plesuv, tucano, de asemenea e cunoscut refugiul si pentru numarul incredibil de mare, a milioanelor de pasari migratoare, care migreaza in timpul toamnelor. Maimutele, diverse specii, de la maimuta urlatoare la maimuta capuccino cu fata alba sau lenesul cu trei degete, populeaza vegetatia deasa din park. Pe poteca pe care mergi prin interiorul refugiului, ai ocazia sa te intalnesti cu soparle si chiar iguane. Padurea se intinde pana aproape de granita cu Panama.

Dupa ce vizitam acest loc atat de salbatic, unde toate vietuitoarele stau linistite, la trecerea turistilor, fara a le fi frica ca vor fi agresate si nu se feresc, se lasa admirate fara sa se simta deranjate de fotografiile la care sunt supuse de numeroasele camere foto. Cand iesi afara din refugiu, poti spune pe buna dreptate ca aici este sfarsitul drumului unei, PURA VIDA ", pe care l-ai inceput cand ai calcat prima data, pe pamantul acestei tari.

De aici m-am reantors in capitala tarii, San Jose, multumita ca am reusit sa cunosc atat de bine un taram mununat, pe care nu-l voi uita niciodata.

---

VIZUALIZĂRI: 593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI