Jaco, locul unor zile de vis la oceanul Pacific

TIPĂREȘTE

Jaco este localitatea cea mai vizitata de turisti cat si de localnici din provincia Puntaneras, cu o clima tropicala aproape tot anul, prezinta o adevarata atractie, fiind considerata Las Vegasul Costei Rica.

Lunile preferate pt a ajunge aici sunt dec-aprilie, cand ploile sunt sporadice si umiditatea mai redusa. Clima care caracterizeaza aceasta zona se imparte in 2 sezoane, in functie de abundenta ploilor si nivelul umiditatii, dar pe tot parcursul anului variatiile de temp. sunt ziua intre 24-32 grade C, noaptea intre 24-26 grade C.

In oras locuiesc pe langa costaricani si cca 10.000 rezidenti, americani si canadieni, plaja fiind la o departare de 2 km de oras, in statiunea Jaco.

Aici plaja se intinde pe 4 km, fiind ingusta, cu nisipul gri, specific plajelor oceanului Pacific si e marginita la capete de paduri cu o vegetatie si fauna tropicala deasa si diferita. Ei isi intind haina verde pana in largul apelor oceanului. Acest loc este locul preferat al amatorilor de surf, valurile creeand mediu bun pt acest sport, iar stancile muntilor inchid plaja intr-un mic golf. Toata zona abunda in vegetatie tropicala, iar varietatea pasarilor imbogatesc si dau culoare imprejurimilor. Aceasta frumusete e completata de ramificatiile raurilor care isi varsa apele in ocean printr-o ramificatie de guri, formand un frumos peisaj de delta, casa egretelor si pelicanilor.

In imediata apropiere sunt 2 frumoase PN, Carara care limiteaza nordul orasului la 35 km si Manuel Antonio la 75 km spre sud. Acesta acopera 1625 ha de padure si 55.000 ha de tinut marin, intindandu-se pana in vecinatatea insulei Olocuita.

Drumul de la Monteverde l-am parcurs pe un splendit drum cuprins intre padurea tropicala si tarmul oceanului, cu nisipul marginit de palmieri de nuca de apa, numita de localnici ,,pipa " si a carui apa imbogatita puternic in minerale ii da un gust dulceag, placut dupa unii la gust, dar bun pt zilele fierbinti de acolo. De la plecarea din Monteverde, adica dupa 2 h, am facut prima oprire, in fata unui complex mic de magazine, autoservire cu multe preparate, dar cu preturi care nu depaseau 6 $, grup sanitar (merita acum sa fac o precizare, in toata Costa Rica grupurile sanitare indiferent de unde sunt amplasate, in locuri mai elegante sau in niste baraci, sunt f. curate, dotate cu sapun, uscatoare de maini si cu miros de parfum putin prea puternic si cu tenta dulceaga-orientala, care nu era pe gustul meu. Dar mult peste standardele celor din RO). Dar locul cel mai cautat era chioscul din stuf care ascundea fructe tropicale, din care preparau sucurile groase din pulpa de 3 fructe (la alegere) si gheata, unde asteptai cu rabdare la coada sa intri in posesia acestei minunate licori, mai ales la caldura de acolo.

Cum la plecare din Monteverde temp. era in jur de 22 grade cu vant, tinuta mea era neadecvata acestui loc, cu toate ca imi scosesem jacheta, la coborare din masina (unde aerul conditionat m-a inselat) am simtit ca brusc am intrat intr-un cuptor, aer nu aveam si totul era fierbinte. Cred ca toti turistii treceau prin valul de foc, incat aglomeratia de la tarabe nu se mai sfarsea. Degeaba personalul de la autoservire ne indemna sa venim, sa gustam din pestele proaspat facut la gratar, pe nimeni nu a reusit sa convinga pe aceea caldura.

Urmatoarea oprire, dupa cca 1 h, cam devreme pt toalete. Eram inainte de trecerea peste podul raului Tarcoles. Cum a oprit masina, soferul ne-a invitat pe toti pasagerii jos cu aparatele de fotografiat in mana si sa mergem dupa el la pod. Atractia choiscurilor cu sucuri din fructe tropicale si gheata pt mine a fost mai mare, asa ca repede pana nu se face coada, mi-am zis sa cumpar unul. Intre timp, colegii mei din masina ajunsesera la rau si cu totii stateau aplecati peste marginile podului, privind tot timul in jos. Mi-am zis ca e timpul sa ajung si eu acolo si cand de pe pod am privit in jos am fost surprinsa de o imgine extraordinara, zeci de crocodili de diferite dimensiuni se colaceau prin apele maloase ale raului. Peisajul fascinant e-a facut sa plecam de acolo dupa 1/2 h.

Alta oprire a venit imediat, in PN-Carara, unde numai putin la intrare a putut sa ne prezinte, numai zona care nu era supusa taxei. Un parc acoperit de copaci inalti, peste 40 m, cu liane lungi si multi palmieri incarcati cu nuca de apa. Parcul adapostind pasarile Macao Ara si Trogonul violaceu.

De aici pana la Jaco, soseaua a serpuit prin vegetatia abundenta de pe partea stanga si frumusetea tarmului oceanului, marginit de padure de palmieri inalti.

Ajunsa in Jaco Beach, am fost debarcata la hostelul Budda House, o locatie aleasa de mine de pe booking.com, un esec total. Ca orice hostel (acum de hosteluri ma feresc) toata noaptea prin fata ochiului deschis in perete si acoperit cu o draperie, numit fereastra, s-au perindat turistii veniti sa se cazeze, altii de la bar-discoteca. In camera, fara aparat de aer conditionat (care oricum nu era inutil neavand fereastra inchisa), doar cu un ventilator atarnat de tavan care plimba aerul fierbinte pe deasupra capului meu, ca sa supravituiesc, trebuia sa ma scol periodic ca sa indepartez draperia.

Dupa aceasta noapte de cosmar, dimineata la ora 7, cu ochii umflati de nesomn, m-am infiintat la receptie sa anunt ca plec sa-mi caut un alt loc, unde pot si dormi in aceste 5 nopti care imi mai ramasesera. Receptionerele de aici, destul de obraznice si la mare diferenta de ce am intalnit pana atunci, m-au anuntat ca, chiar daca plec pana la ora 12, camera pe noaptea respectiva tot o platesc, total nedrept mi s-a parut, dar cum doream sa o sterg de acolo repede, eram dispusa sa le dau si cei de 30 $, moca.

Am plecat destul de nervoasa, dupa aceasta discutie, in cautarea unui alt adapost. Peste tot era ocupat, se parea ca e ziua mea nenorocoasa, dar pasii mi-au fost indreptati in cele din urma, la o minunata lodge, care se intindea de la restaurantul de la intrare, pana departe la plaja oceanului, cu pajisti verzi, flori, casute si vile aruncate printre ele, iar pe jos se plimbau alaturi de tine, sau stateau la plaja la marginea piscinei, iguane mari, mici si de diverse culori. Ajunsa la receptie cu dorinta sa gasesc loc liber si sa platesc cat o fi, pna la urma mai stateam doar 5 nopti. Aici o fata zambind, cu o voce calda m-a intrebat ce doresc... o camera pt mine, i-am raspuns repede. Mi-a zis ca mai are 2 camere libere, duble, cu terasa si vedere la ocean, dar cu pretul de 100 $. M-a invitat sa mergem impreuna sa-mi arate camerele, de la prima am fost atat de incantata incat, m-am oprit aici si am plecat impreuna la receptie sa o platesc, mi-a zis ca pretul include si demipensiune la restaurant. In aceste conditii, pretul a devenit mai acceptabil, faceam economie in fiecare zi la capitolul mancare, una peste alta, la ora 9, eram in posesia cheii intr-o minunata camera, la cea mai frumoasa lodge a statiuni - Tangeri. M-am reantors la hostel, mi-am strans repede lucrurile, am predat cheia, mi-am lasat la receptie valiza, sa caut un taxi, statia fiind peste drum, am luat unul cu care am intrat pana la receptie, mi-am luat bagajul si pe acolo pasii nu mi-au mai trecut. Chiar daca ora cazarii incepea dupa ora 12, receptionera, o fata dragalase, mi-a chemat baiatul sa-mi duca bagajul in camera. Cred ca a impresionat-o fata mea obosita, precut si povestea unei nopti de groaza.

In camera dupa ce am savurat privelistea oceanului, am plecat la piscina, de fapt sunt 3 piscine pt a nu se produce aglomeratie, cu prosopul de plaja pe care il aveam in dotarea camerei si dupa o baie, reantoarsa in camera am adormit pana cand s-a facut intuneric (in CR, soarele apune la ora 18, iar intunericul cuprinde brusc intreg tinutul)

M-am trezit complect refacuta si multumita de locul unde ma aflam si racoarea din camera (aparatul conditionat, l-am fixat pe 24 grade).

Restul zilelor au trecut facand lungi plimbari pe malul oceanului pana la padurile tropicale, traversand gurile de varsare ale raurilor, admirand turistii care faceau surf sau care luau lectii de surf, de la instructorii care asteptau la marginea plajei sa gaseasca vreun client doritor, care sa-i asigure banii necesari acelei zile.

Au fost cele mai calde si relaxante zile din Costa Rica, iar despre cum este acolo, vorbesc singure pozele atasate, cuvintele ramanand fara valoare.

---

VIZUALIZĂRI: 4353 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI