Monteverde - Continent la cumpana apelor

TIPĂREȘTE

Cum calatorului ii sta bine cu drumul, de acum era timpul sa parasesc aceasta parte a tarii, cu clima cea mai placuta si sa-mi indrept pasii spre nord-vestul tarii. Dupa cum ma documentasem inainte de plecare din RO, ma indreptam spre o zona muntoasa, acoperita de paduri virgine, cu o clima umeda, cu nori care isi intindeau stratul pe deasupra padurii, cu dusuri de ploaie, intrerupte de scurte episoade de un cer de azur cu soare stralucitor si un vant care nu s-a mai oprit in cele 10 zile petrecute in aceasta zona.

Dupa prima noapte, cand am dormit intr-un vuiet permanent, care strapungea printre barnele cabanei, am intrebat gazda, aici cand se opreste vantul, raspunsul a fost socant: ,,niciodata, doar in luna februarie pt 2 sapt. intre 5-25 febr. vantul nu mai sufla". La inceput am crezut ca e gluma, dar vantul nu s-a mai oprit pana cand eu am plecat si el tot... sufla cu putere. Acolo toate femeile au parul strans pe cap, iar daca il ai scurt, arati ca si cum nu ai mai trecut piptenul prin el, de ceva vreme.

Aici aerul nu mai era cald, racoarea si umezeala, mai ales dupa apusul soarelui (care disparea brusc la ora 18, asa cum si aparea la ora 6 fix), umezeala te cuprindea si plecai repede in pat, unde te acopereai cu cel putin 2 paturi. Dupa prima noapte, cand am adormit numai dupa ce mi-am pus hainele cu care am plecat de acasa, dimineata, am cerut paturi suplimentare, cat mai groase. M-am multumit numai cu 2, pe care le-am selectat, fiind cele mai groase si moi.

Deci... am plecat din Alajuela in localitatea, conf. datelor de pe booking.com... Monteverde. Fals, spun azi dupa ce am cunoscut acele locuri. Monteverde, e toata aria, care se intinde pe 28.265 ha, adica tinutul cuprins intre Marea Caraibelor si oceanul Pacific, de-a lungul Cordilierei Tilaran, la sud-vest de lacul Arenal. Iar localitatea, care deserveste turistic, pt. plasari la hoteluri, cabane, pensiuni, tururi la locatiile de interes turistic, inchirieri masini, etc... este micuta Santa Ana.

Dar ca sa ajung pana aici, eu nu aveam nimic pregatit, nu atat persoana mea, cat valiza cea mare, care depasea 20 de kg. (ca intodeauna, am luat mai mult decat imi era necesar, mai ales ca la orice locatie ai acces la masinile de spalat). Totul a devenit simplu cand am intrebat la receptie, cu ce pot pleca de acolo, pana la Monteverde. Simplu intri pe net, unde sunt 2 firme, care asigura transport turistic, intre toate localitatile din Costa Rica, cu vanuri, de la 6-14 locuri, in functie de nr. de turisti pe care ii are de ridicat de la hoteluri (atentie, din holul hotelului) si pe care trebuie sa-i transfere in localitatile de pe traseu pana la ultima localitate, pana la care opereaza acel van, si nu ca-i lasa in localitate, check-out in holul hotelului, in care a facut fiecare rezervarea (asta intradevar strategie desteapta de turism) Pretul in functie de distanta intre 28 $ si max 50 $. Iar soferul nu te transfera in viteza, ca pe niste saci de cartofi, nu... ei fac turism cu calatorii. Din 2 in 2 h obligatoriu stationare, in locuri civilizate cu toalete, hall-fooduri, gherete din stuf in care te racoresti cu un pahar de 1/2 l, cu pulpa presata din 3 fructe, la alegere si gheata, tarabe cu suveniruri artizanale. Apoi prin fiecare loc, de interes turistic, opreste, invita jos toti turistii cu aparatele foto si iti prezinta, cu mandrie, frumusetile tarii lor. De asemene masina are spatii incapatoare pt. pus imensele bagaje ale tuturor pasagerilor, fara a fi deranjat de ele. In aceste conditii, a trebuit sa parcurg o distanta de 140 km, cu 35 $, din care ultimii 30 km, drum in lucru, destul de dificil... cu gropi, praf, pietris inca nespart, pe margine cu santuri in care se ingopau conductele de canaliare. E portiunea, care leaga aceste paduri virgine, cu principalele localitati din tara pt accesul turistilor.

Aceste locuri au fost incluse in circuit turistic incepand din 1990, facandu-se legaturi cu sosele asfaltate. Dar numai legaturile se asfalteaza, pt a nu deteriora natura si a afecta viata de acolo, in interior sunt drumuri bune, de pamant batatorit, iar praf, nu e cazul sa vorbim, daca exista o problema acolo, acesta e noroiul, zona e ploiasa si umeda, fiind permanent o mazga pe jos. Inainte de a intra pe aceasta portiune de drum, soferul a intrebat daca are cineva nevoie sa mearga la toaleta, deoarece timp de 40 min. nu mai poate opri masina.

Locatia aleasa cu numele de Casa Alquimia, e o cabana in padure, care dispunea de 6 camere, din care 3 single, cu pad king, cu baie propie, cu terase largi de unde la fiecare apus de soare fara nori puteai admira frumusetea naturii, la disparitia lui, undeva departe in apele oceanului Pacific. Cand era senin, departe in vest se vedea apele oceanului.

La parter era o singura camera, sala de mese si bucataria, care era in posesia gazdei, pana la ora 10, pt a pregati si servi micul dejun. Dupa ora 10, intra in administrarea propie a fiecarui turist, unde puteai sa-ti faci cumparaturi si pregati mancare pt. pranz. Binenteles, ca acest pranz se rezuma la salate, orez (au vase metalice electrice, unde iti pregateai orez fiert in cantita mai mare si cand mancai, puneai o portie in farfurie si o incalzeai la microunde). Receptia o tinea in casa unde locuia cu familia lui, alaturata cabanei, iar ativitatea de intretinere, era facuta de membrii familiei. Pretul e de 25 $/noapte cu micul dejun inclus (acesta era, o farfurie cu fructe exotice-papaya, banane, mango, ananas; oua fierte, ochiuri sau omleta cu branza; cafea sau ceai) Toata familia era deosebit de primitoare, dornica sa cunoasca locurile de unde veneai, obiceiurile, religia si sa-ti transforme vizita la el, intr-o frumoasa vacanta si multumit de tot ce ai vazut acolo. Chiar mi-a indrumat pasii spre minunate locuri, unde nu am prevazut sa ajung. Asa am ajuns cu sprijinul lui la Fortuna, sa vad lacul si vulcanul Arenal, cu preturi ca pt. localnici. Dar aceste povesti le veti gasi intr-un alt rw, unde cu rabdare veti descoperii frumusetea acelor locuri.

Monteverde a aparut pe harta turistica dupa 1954, iar pionerul este Quakerul American Wolf cu tanara lui sotie Lucky. Acestia in 1950, au venit in Costa Rica, pt a incepe aici o noua viata, din statul Alabama. Cand au ajuns in zona acestor paduri virgine, a fost fermecat de frumusetea acestor paduri, cu viata salbatica neatinsa de picior de om si a cumparat 5000 ha de padure cu 50000 $. Au defrisat partial teren din padure pt. a-si construi o cabana, incadrata in peisaj. Au creat poteci, pt a patrunde cat mai adanc in mijlocul pasarilor, vietuitoarelor si entuziasmati au chemat alaturi de ei alte familii de quakeri din America sa investeasca aici. Care au cumparat vite, apoi fabrica de procesare a laptelui. Au aparut copiii, familia lui Wolf, are 6 copii, 2 fete si 4 baieti. Azi ei locuiesc in aceeasi locuinta, marita, imbunatatita, si nu au plecat de aici o fata - Melody si un baiat Bobby. Wolf e energic si acum la varsta de 92 ani, iar frumoasa lui sotie ii este alaturi, acum la varsta de 86 ani. Au facut scola, in limba engleza si spaniola, atat pt. copiii lor, cat si pt. costa ricanilor. Scoala e la cca 20 min. de cabana unde am stat, iar hotelurile, pensiunile sunt aruncate haotic in padure, la care ajungi, de la artera principala, pe poteci, unde ciripitul pasarilor iti acompaniaza drumul. Chiar daca brusc cerul se intuneca, iar norii in bataia vantului arunca dusuri de ploaie, in timp atat de scurt, incat nici nu ai timp sa-ti pui pelerina de ploaie, ca a si trecut, plimbarea prin padure e un vis frumos. Am avut ocazia sa o cunosc pe fata lui Wolf-Melody, cu care am facut si o poza, la intalnirea religioasa, care e speciala in prima duminica a anului.

Duminica 3 ian 2015, la indemnul gazdei am plecat pregatita cu niste cascaval, cumparat de la fabrica de branza, pe care am vizitat-o si care a fost construita de quakerii care au venit la chemarea lui Wolf, o paine feliata, am mers la mitingul lor, care se tine intr-o cladire separata din curtea scolii. Care sunt obiceiurile la aceasta intalnire, din prima duminica a anului? Dupa slujba, care incepe la ora 10, urmeaza un moment de reculegere, timp de 1/2 h, intr-o perfecta liniste. Apoi musafirii care sunt veniti prima data, turisti in trecere prin acele locuri sunt invitati sa spuna de unde sunt si impresia pe care i-a lasat-o aceste locuri. Eu am cerut sa mi se spuna daca la miting e prezenta si familia Wolf, deoarece vreau sa-i cunosc dupa ce am aflat poveste acestui loc (la Casa Alquimia, am gasit o carte in limba engleza cu povestea locului.) S-a ridicat in picioare Melody, care mi-a spus ca a fost si tatal ei acolo, dar a plecat inainte de meditatie. Apoi toata lumea, acum toti ne cunosteam, am plecat intr-o sala unde pe mese, fiecare isi punea cele aduse, pt a lua pranzul impreuna. Surpriza a fost, pt. mine, cand am vazut ca masa se umple cu tot felul de bunatati, de la cratite, incalzite pe aragaz, pline cu mancaruri care de care mai gustoase pana la torturi, apoi la fierbatorul de cafea te serveai la dicretie. Aici am mancat cel mai bun tort de ciocolata, plin cu ciocolata incat partea de aluat era minuscula. La sfarsit fiecare isi spala farfuria, punea la loc vesela folosita, incat atunci cand ne-am indreptat pasii fiecare pe la locurile lor, totul ramanea ca la inceput. Dupa aceasta lunga poveste, am sa revin la... Monteverde.

Protectia zonei a fost creata in 1991, pe o suprafata de 28265 ha si ea a fost impartita in 2 rezervatii private. :

- Monteverde Cloud Forest, rezervatia biologica, care acopera 14200 ha, administrata de Centrul de Stiinta Tropicala, a carei origini sunt atribuite Quakerilor Americani stabiliti dupa 1950 in aceste locuri;

- Bosque Eterno de los Ninos, administrata de Liga de Conservare Monteverde si care acopera 17400 ha, aceasta rezervatie, a fost constituita ca primul nivel international de agonisire a donatiilor direct de la copiii din Suedia, USA, Marea Britanie, Canada si Japonia.

Zona se caracterizeaza ca o clima excesiv umeda, cu nivelul de umiditate cuprins intre 3000-5000 mm col. mercur., ceea ce face ca intreaga padure sa fie aproape tot timpul acoperita de nori. Aceasta clima a dus la formarea unei vegetatii abundente, acoperita de cele mai multe ori de muschi si licheni. Cel mai reprezentativi copaci, din Cloud forest sunt quarumo, oak, zapote si smochinul salbatic.

Cloud Forest adaposteste cca 2500 de plante, din care 200 specii de ferigi si 350 specii de orhidee, identificate pana in prezent. De asemenea zona este renumita pt. multimea de broaste, din care cele mai deosebite sunt broasca cu ochii rosii si broasca de sticla, serpi-din care sarpele boa constrictor, care e protejat prin lege si pestele lance de fier. In total aici traiesc 153 specii de amphibieni si reptile, identificate pana in prezent. Din cele 400 specii de pasari, care traiesc in Costa Rica, peste jumatate au fost identificate in Monteverde. Cea mai indragita pasare e quetzalul, micut de cca 36-38 cm, masculul cu pieptul frumos colorat in rosu, coada lunga acoperita de pene galbene. Femela mai putin frumoasa, are pieptul acoperit cu pene galbene, apoi aici poti vedea peste 30 specii de colibrii, pasarea kingfisher verde, vulturul solitar si marele macaw verde. Zona adaposteste sute de mamifere si maimute, in special maimuta capucin, veverita neagra si soarecele Mexican.

Dupa ce am strabatut imprejurimile din Cloud Forest, am coborat in Santa Ana, pt. a vedea oferta turistica de la biroul de turism si a vizita acasta mica si cocheta localitate, cu locatari a caror case erau atat locuinta familiei, cat si afacerea care le asigura venitul, pensiuni, B&B, hosteluri, restaurante. In rest localitatea avea farmacii, supermarketuri, in care turistii gaseau atat fructe, alimente cat si preparate, ca pui la rotisor, pizza, sandwisuri, salate, pe care le puteai consuma acolo, in spatiu amenajat cu mese si scaune, magazine cu specific de obiecte destinate turistilor, suveniruri, banci, chiar si Banca Nationala, unde eu faceam schimbul valutar, fiind agreata de cei mai multi turisti.

Din Santa Ana, am luat, dupa multe consultari a pliantelor sau a turistilor prezenti, care au mai cutreierat aceste meleaguri, 2 excursii: un tur in Selvatura Park'Treetop Walkways - asa cum ii spune si numele, strabateai 7 poduri suspendate pe deasupra padurii, la inaltimea de cca 3 km; 2 - un tur de caffea - 3 in 1 (adica aveai ocazia sa vezi culturi de cafea pana la obtinerea cafelei pe care o beau ei (nu noi, e o imensa diferenta), impreuna cu obtinerea zaharului din trestie de zahar si obtinerea cacao, ciocolata. Tururile presupun la ei, ridicarea de la hotel, la ora stabilita si aducerea la hotelul de unde te-a luat. Pt. ca povestea acestor tururi e de lunga durata, iar vizita in plantatie a durat jumatate de zi, acum am sa ma opresc, dar... urmeaza imediat un alt rw, in care veti afla noi lucruri si in special secretul celei mai bune cafele pe care am baut-o vreodata.

---

VIZUALIZĂRI: 3881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI