Abur si gaze in cel mai spectaculos vulcan din Costa Rica

TIPĂREȘTE

A doua zi de la sosirea mea la Old House, hotelul care a fost prima mea locatie, am trecut la cercetari, adica am supus-o unui chestionar pe receptionera care m-a cazase la venirea mea in Costa Rica. Unde trebuie sa ajung, cu ce ajung, ca sa descopar ce este mai frumos pe aceasta zona. Dupa care mi-am facut programul, pe urmatoarele 10 zile, cat voi fi adapostita aici. Cum urmatoarea zi urma sa plec, impreuna cu ea si prietenul ei la Puntarenas (unde se pleca de dimineata, iar reantoarcerea era la ore tarzii), luni urmand sa raman prin imprejurimi, pt. refacerea unei zile prelungite, marti 16 dec. a fost ziua stabilita pt plecarea la Vulcanul Poas.

Situat la o distanta de 72 km de orasul Alajuela, cu mijloc de transport public direct, de la autogara orasului, era locatia ideala pt a vizita acest vulcan. Se mai poate ajunge si din San Jose, cum recomanda agentiile de turism locale, dar cu costuri mai mari, prin excursii organizate. Dar turistii care se informeaza la localnici, descopera si alte modalitati, cu preturi ca pt. ei, de a vizita minunatele lor atractii turistice.

Marti la ora 9,15 in autogara era autobuzul pe care era scris Vulcan Poas, iar coada era formata in asteptarea soferului, am urcat pe rand in ordinea venirii, am platit soferului ,,fabuloasa" suma de 2100 coloni, cca 4$ si am pornit la drum. In autobuz turisti de toate natiile: americani, canadieni, englezi, francezi, asiatici, elvetieni si o romanca. Drumul de 2h a fost minunat, soseaua serpuia printre case imprejmuite de gradini cu flori, banane, papaya si majoritatea cu piscine. Pe multe din ele erau banere cu anuntul ,,camere de inchiriat ".

Cele aproape 2 h au zburat, nu le-am simtit, admirand pe fereastra autobuzului acest rai pe Pamant, pana am ajuns la intrarea in PN-Poas. La intrare, am coborat din autobuz, dupa ce am fost anuntati ca autobuzul revine in acelas loc la ora 14, timpul fiind mai mult decat era necesar, pt. a vizita acest park.

Am omis sa va zic ca am fost avertizata de receptionera ca in aceste parcuri nu e cald si sa fiu pregatita de ploaie, zilnic ploua. Hainele cu care am venit de la aeroport, fiind numai bune sa ma imbrac cu ele, chiar daca aici e f. cald, acolo e alta clima. A avut dreptate, nu mi-am luat chiar acele haine, dar unele de zile de vara racoroase si o pelerina de ploaie care se face un mic pachetel, la inceput mi-a fost chiar cald, dar pe la ora 13 s-a innourat, umezeala padurii tropicale, numita ,,Cloud Forest" a inceput sa ne patrunda in oase, iar cand asteptam venirea autobuzului, a inceput si ploaia.

Surpriza a venit cand am ajuns la intrarea in PN, cand ni s-a cerut taxa / persoana de 15 $, nu cred ca aceasta surpriza au avut-o toti turistii, pt ca multi din ei nu erau nici prima data la vizitarea unui PN sau in aceasta tara. Surpriza a fost pt. mine, care ma obisnuisem, repede cu ideea ca aici totul e f. ieftin, pana atunci luand contact, doar cu preturile la alimente, hoteluri. Intradevar, in CR, totul e ieftin pana la vizitarea obiectivelor turistice:muzee, PN, acvarii, etc. Pt. mine pretul de 15 $ pt PN, unde natura iti prezinta frumusetile ei, mi se pare f. mult, mai ales dupa ce am fost la muzeul Metropolitan din NY, unde pretul de 20 $ e optional, lasi cat te tine buzunarul, dar nu mai putin de 5 $, dupa care mai primesti si un bilet de intrare gratuita la manastirea Cloister - din nordul Manhattanului. Dar fiului meu i se pare normal, pt. ca e o tara saraca, in dezvoltare, iar turismul e o sursa de venit tot mai importanta., unde poti vedea locuri pastrate virgine. Iar ei investesc multi bani in aceste locuri pt a le deschide circuitului turistic, menajand virginitatea lor. Despre preturile la muzeele vizitate si celelalte locuri pe care leam vizitat, o sa vi le spun la fiecare moment cand am fost acolo. Deci... continuam cu vizita PN.

Vulcanul Poas face parte din Cordilliera Vulcanica Centrala. Calea de acces turistica a fost inaugurata in 1971, pe o suprafata de 5506 ha, ulterior marita la 6506 ha, in anul 1993. Inaltimea vulcanului e de 2104 m cu varful cel mai inalt Cerro Congo. Este singurul vulcan din America Centrala care are drum de acces pana langa gura craterului. Stratul vulcanic care inconjoara gura de 2708 m grosime, da forma conica a acestei caldari. De-a lungul timpului pana in zilele noastre, acest vulcan a avut 3 cratere de eruptie, doua din ele sunt stinse, numai unul mai este destul de activ in prezent. Prima data activitatea acestui vulcan a inceput in urma cu 25.000-20.000 de ani, eruptie facuta de craterul Von Frantzius, situat in partea de nord, azi fiind complect stins si acoperit de o abundenta vegetatie tropicala, dezvoltata pe un teren fertil.

In urma cu 7500 ani si-a inceput activitatea cea dea 2 gura, craterul Botos - dupa numele tribului care a trait pe aceste locuri. Acest crater a cunoscut eruptii puternice pana in anii 1834-1910, cu eruptii violente in special al stratului de ape freatice, cauzand cea mai spectaculoasa ploaie cu apa fierbinte din Valea Centrala. Dupa aceste eruptii, craterul Botos s-a umplut cu apa calda, cu temp. variind intre 35-95 grade C, formand in gura craterului o frumoasa laguna, laguna Botos, cu diametrul de 400 m si o adancime de 14 m. Activitatea acestui crater nu este intrerupta complect, fiind perioade cand deasupra lagunei apar emanatii de gaze sulforoase, care le-am simtit pregnant pe tot parcursul drumului poteca parcursa intre craterul Principal si laguna, 800 m.

Cel de-al 3-lea crater, craterul Principal, destul de activ in prezent, este situat intr-o uriasa depresiune. Cu caldarea de cca 1,5 km si adancime de 300 m, continua sa emane gaze sulfuroase, abur cu temp. de pana la 1000 grade C, a carui concentratie cand e crescuta ajunge sa fie insotit de ploi acide si nu mai permite apropierea de gura craterului. Aceasta parte a vulcanului e acoperita de o vegetatie deasa, care s-a adaptat la aceste conditii climaterice. Iar culturile din zona sufera in perioada de intensificare a emanatiilor. Speciile de plante care au suferit adaptari pt. a supravietui aici sunt :feriga Tongue, copacii Arrayan, copacii mici rasuciti si 2 specii de plante cu frunzele mari, numite ,,Umbrela saracului". Ele erau folosite de membrii tribului pt a le tine deasupra capului pe timp de ploaie.

Animalele salbatice care supravietuiesc in aceasta zona sunt: veverita de munte, obraznic, care te insoteste pe parcursul drumului, cersind mancare turistilor. Eu intr-un loc unde am facut un popas, mi s-a suit in brate. Peste 79 specii de pasari, din care cel mai intalnit e Quetzal-o pasare neagra, cu ciocul rosu, putin mai mica ca o cioara, 7 specii de pasarea colibrii si tucanul de smarald.

Dupa ce m-am grabit sa imi indrept intai pasii spre aceste locuri, cu distante de 600 m, apoi 800 m si am vazut ca nu trecuse decat 1 ora si 30 min. fiind numai ora 12,30, am luat la picior poteca care ducea la cladirea de la intrare, de 1400 m, conf. indicatorului. Adica, in loc sa revin de la laguna spre cladirea pricipala, parcurgand poteca de 400m, am luat-o prin Cloud Forest, timpul imi permitea. Aici intradevar poti admira frumusetea vegetatiei si chiar sa intalnesc pe o ramura de copac un tucano de smarald.

In cladirea principala de la intrare, intai am intrat in magazinul de suveniruri, cu multe obiecte, lucrate manual in lemn, tesaturi, incepand cu linguri suport din lemn, magnetii nelipsuti, tesaturi artizanale, dar care nu m-au atras, preturile fiind destul de piperate si exprimate in $, fara posibilitatea de negociere, care pe mine nu ma atrage. Simt o placere deosebita cand obtin in final pretul pe care il vreau eu. Dar bine ca m-am deplasat repede din acel loc, pt. ca am descoperit o usa, unde in interior era prezentate obiecte si machete cu vietuitoatele din zona, cu aspecte din viata tribului, cu sectiunea vulcanului si etapele de activitate in adancime. La intrare erai intampinat de o imensa harta a CR, cu lanturile vulcanice. In pozele atasate am incercat sa prin si aceste aspecte.

La ora 14 asteptam cu nerabdare venirea autobuzului, eram cuprinsi de umezeala rece a padurii si incepuse... ploaia. Dar sentimentul de bucurie pe care il simteam, pt ca am ajuns sa vad aceste minunate locuri, il aveam cu totii in suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 3622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI