Cu barca pe Dunăre, în zona Cazanelor

TIPĂREȘTE

Nu știu ce au văzut suveranii în timpul plimbării pe apă, între orele 11.00 și 15.00, dar vă voi povesti ce am văzut eu într-o incursiune de aproximativ 2 ore cu barca pe Dunăre, în zona Cazanelor. Cu siguranță, cu toții am admirat frumusețea aparte a defileului, însă suveranii au avut privilegiul de a vedea Cazanele într-o altă configurație, mult mai sălbatică, de dinaintea amenajărilor hidrotehnice de la Porțile de Fier.

Detalii „tehnice” . Am plecat chiar din curtea pensiunii unde eram cazați, la bordul unei șalupe cu o capacitate de circa 10–12 pasageri. Stabilisem telefonic, în prealabil, ora la care urma să fim preluați. A fost vorba despre orele amiezii, perfectă pentru o plimbare pe apă întrucât soarele cade perpendicular pe copertina bărcii și nu afectează pasagerii.

Domnul S., un personaj volubil, bun cunoscător al căilor navigabile și al istoriei locului, ne-a ajutat să ne îmbarcăm și ne-a înmânat vestele de salvare. De-a lungul călătoriei pe apă dl. S. Ne-a prezentat locurile, ne-a arătat printuri cu fotografii mai vechi ale diverselor obiective, a răspuns la întrebările noastre.

Plimbarea a durat aproape două ore, iar costul a fost de 70 lei/persoană.

Tabula Traiana. După minute bune de navigație ne îndreptăm spre malul sârbesc unde vedem un vestigiu din epoca romană, o placă memorială de la începutul anilor 100 d. Hr. care ne dă de înțeles că lucrările la acest drum de pe malul drept al Dunării s-au încheiat. Inscripția în limba latină grăiește: Împăratul Caesar, fiu al divinului Nerva, Nerva Traianus Germanicul, mare preot, având pentru a patra oară puterea de tribun, părinte al patriei, consul pentru a treia oarå, a fåcut drumul, dupå ce a tăiat munții și a fixat console.

În septembrie 1896, regele Carol I a participat la inaugurarea Canalului navigabil de la Porțile de Fier (Canalul Șip), alături de împăratul austro-ungar Franz Joseph I și de regele Serbiei, Alexandru I Obrenović. Ei parcurg canalul navigabil, însoțiți de oaspeți și reprezentanții presei, care relatează despre călătorie și despre drumul roman, implicit Tabula Traiana:

Nu pentru întâia oară treceam Porțile de Fier, nu pentru întâia oară admiram vechiul drum roman scobit în stâncă de-asupra valurilor spumegânde ale Dunării și căutam să descifrăm inscripția de pe Tabula Traiana, dar în nici una din călătoriile noastre anterioare nu admirasem aceste glorioase rămășițe ale geniului strămoșilor noștri într-o așa de ilustră tovărășie. [… ]

Acest drum este o operă cum nu e a doua în lume. Inchipuiți-vă Dunărea strâmtorată până la 60 demetri între niște stânci ai căror păreți se ridică vertical de la suprafața apei spre cer. Adâncimea apei este și ea de vr’o 60 de metri și curentul foarte puternic. Ei bine, lucrătorul roman s-a spînzurat de acest părete abrupt și neted, deasupra valurilor, și cu instrumentele primitive de atunci a cioplit stânca, scobind în ea un drum ca de un metru lățime, în unele locuri și mai mult, pe lungimi de kilometri. Deja legiunile romane puteau să treacă pe acest drum, dar spre a putea face și transporturi de proviziuni și de munițiuni cu carele, Romanii au lărgit drumul în modul următor: pe peretele stâncos, mai jos de muchia drumului au cioplit găuri pătrate în care au introdus bârne și printr-o ingenioasă combinație au construit o galerie peste aceste bârne, așa că șoseaua se afla parte pe stânca țărmului, parte suspendată pe această galerie, care era înzestrată cu parapeturi. Pentru a vă face o idee și mai justă închipuiți-ve un balcon imens, lung de mai mulți kilometri, aninat de peretele stîncos al țărmului și având apa fluviului sub el.

Această lucrare măreață terminată la 104 d. Chr., care ar face astăzi onoare geniului omenesc, uimește când te gândești că ea a fost executată acum două mii de ani, când știința inginerească nu poseda nici unul din mijloacele de astăzi, nici materiile explosibile, nici numeroasele instrumente perfecționate datorite aburului. (Timpul, 20 septembrie 1896)

Aflăm că această placă a fost decupată și ridicată cu circa 30 m pentru a nu fi înghițită de creșterea apelor în lacul de acumulare Porțile de Fier. Este singura păstrată din cele 10 tabule documentate și realizate în diferite etape ale construirii și refacerii drumului (șosea începută sub alți împărați romani, anteriori lui Traian).

Chipul lui Decebal. Ne îndreptăm spre golful Mraconia, trecem pe sub viaduct și ne apropiem de sculptura monumentală dedicată lui Decebal. Înaltă de 55 m, statuia sculptată în piatră ocupă locuri fruntașe în topurile internaționale – „cea mai înaltă...” . Comandată și plătită de Iosif Constantin Drăgan, sculptura a fost realizată cu mari eforturi de 12 sculptori-alpiniști.

Văzut de pe apă, chipul lui Decebal este impresionant, iar integrarea lui în peisajul stâncos din jur este perfectă. Aflăm de la dl. S. detalii despre dimensiuni și modul de realizare, accidente și reparații.

Mănăstirea Mraconia. Pe malul apei, aproape în șosea, la umbra pereților de stâncă se înalță o mănăstire reînființată în 1993. Ea amintește de o veche mănăstire din secolele al XV-XVI-lea ce se afla pe malul Dunării, în „Poiana Mraconiei” .

Stația de semnalizare. După ce traversăm Cazanele Mici, unde lățimea albiei este pe undeva la 200 și ceva de metri, căpitanul șalupei ne arată pe malul sârbesc o fostă stație de semnalizare fluvială și „balonul” de ghidaj al navelor pe Dunăre, azi restaurant. Micuța clădire („stație balon” ) folosea pentru semnalizare un balon de mari dimensiuni din pânză sau tablă, montat pe un catarg metalic. Un fel de semafor, necesar vaselor care nu puteau trece concomitent în ambele sensuri prin defileul îngust. Atunci când balonul era ridicat, ambarcațiunea avea cale liberă să traverseze sectorul; atunci când balonul era coborât, navele trebuiau să ancoreze și să aștepte trecerea unui vas care naviga din sens opus. După finalizarea Hidrocentralei Porțile de Fier I nivelul apei în defileu a crescut și navele au putut naviga concomitent în ambele sensuri.

De-a lungul Cazanelor au existat șase astfel de stații de semnalizare, amplasate pe ambele maluri ale Dunării (pe locul celei românești de la Mraconia se înalță astăzi mănăstirea omonimă). Mai supraviețuiesc doar vreo două, cea văzută de noi fiind singura care păstrează și „balonul” de semnalizare.

Laleaua galbenă de Cazane. Traversăm golful Dubova (pe mal se află noua localitate Dubova, refăcută la începutul anilor ’70) și ajungem în Cazanele Mari. Aici aflăm povestea lalelei galbene de Cazane și vedem fotografii în telefonul căpitanului nostru – superbe! Laleaua galbenă crește exclusiv pe pereții de stâncă abrupți ai masivului Ciucaru Mare. Dl. S. era mândru de acestă specie protejată și cumva bucuros că sârbii nu reușesc să o replanteze pe malul lor stâncos, deși au încercat de mai multe ori.

Iată ce aflăm despre varietatea botanică a zonei: Era în vara anului 1934 când un vestit botanist american, Dr. Edgar Anderson, în cadrul unei expediții științifice în Sudestul Europei, a vizitat țara noastră cu minunatele-i comori floristice. Din toate regiunile cercetate de botanistul lui „Arnold Arboretum“al Universității Harvard, una l-a impresionat în mod cu totul deosebt, anume partea inferioară a văii Cernei și defileul Dunării la Cazane, acea regiune de paradis în care crește la el acasă Liliacul. Atât de mult a fost impresionat acest botanist de vegetația de Liliac din regiunea amintită, încât ajuns înapoi peste Ocean, a publicat o lucrare de popularizare, intitulată: „A visit to the Home of the Lilac’ (Bulletin of Popular Informations, Arnold Arboretum, vol. III, 1935), în care descrie cu mult entusiasm frumusețea văii Cernei cu Domogleul și defileul Dunării dela Cazane, cu coastele pline de liliac și plante mediteraniene. [… ]

Și pe stâncile de pe malul românesc al defileului dela Cazane, Liliacul e la el acasă, dar crește mai jos și înflorește devreme, încă din prima jumătate a lunii Aprilie, odată cu Laleaua galbenă (Tulipa hungarica), altă floare rară ce nu mai crește nicăieri decât aci. (Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, martie 1942)

Peștera Ponicova. Vuietul motorului și stropii de apă ne însoțesc permanent pe calea apei. Privirea noastră se îndreaptă când spre malul sârbesc, când spre cel românesc, pentru a surprinde tot ce are mai frumos de oferit natura. Ne apropiem de gura unei peșteri, una care străbate masivul Ciucaru Mare, săpată de un râu care se vărsa astfel direct în fluviu: este Ponicova.

După ce vedem o mică adunare de nuferi galbeni ne aporpiem de crăpătura în stâncă și iscusitul nostru căpitan pătrunde cu șalupa în interiorul peșterii. Simțim răcoarea adâncurilor și vedem cum lumina pierde din intensitate pe măsură ce înaintăm. Vom pluti câțiva zeci de metri în interiorul peșterii, care este accesibilă și la pas, în perioadele de secetă.

Ne continuăm drumul prin Cazanele Mari, ni se arată și locul unde se află peștera Veterani (punct fortificat în alte epoci – aici era instalat un tun), altădată vizitabilă, acum închisă din cauza prăbușirii de stânci.

Placa memorială Széchenyi. Pe malul românesc, aproape de ieșire din Cazanele Mari spre Baziaș, a fost montată în 2018 o placă memorială dedicată contelui Széchenyi István, care a avut un rol important în amenajarea și îmbunătățirea navigației pe Dunăre, în zona Porților de Fier.

Placa originală a fost fixată în 1885, dar ea a dispărut sub ape în momentul ridicării nivelului fluviului în anii ’70.

Ieșim din strâmtori, țărmurile se depărtează și aici se încheie plimbarea noastră pe un sens. Urmează drumul de întoarcere spre Eșelnița, peste 13 km, parcurși cu o viteză mai mare.

Concluzii. Este a doua plimbare cu barca prin Cazanele Dunării, după 15 ani de la prima. Este a doua mea plimbare cu barca prin Cazanele Dunării, la 15 ani de la prima. Așa cum susțin majoritatea turiștilor, proprietarilor de pensiuni și ghizilor turistici, o numesc și eu: „o plimbare de neratat” .

Articole relaționate: Obiective turistice pe Clisura Dunării (vezi impresii), Plimbare pe Clisura Dunării (vezi impresii) și Baziaș, ultima frontieră (vezi impresii).

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 68 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI