Mexic, cu drag. Ce am vizitat în excursia de la Chichen Itza

TIPĂREȘTE

Revenind la prima noastra oprire, aceasta a fost la Grand Cenote Hubiku unde pret de 2 ore puteam vizita cenota si chiar inota in ea, vizita Museo del Tequila Don Tadeo si servi pranzul inclus (fara bauturi). Intrarea in acest complex se facea printr-un magazin cu suveniruri superlaudat de ghid in autocar dar cu niste preturi nerealist de mari, urmand a ne partaja timpul (aprox 2,5 ore) dupa placul fiecaruia. Desigur, de cand ne-am urcat in autocar, ni s-au oferit spre vanzare niste mici sticlute cu o solutie naturala cu miros de lamaita contra tantarilor la pretul de 7 dolari bucata, fiind avertizati de pericolul tantarilor purtatori de Zika, care sunt numerosi in afara arealului hotelurilor, ceea ce a provocat o adevarata isterie in grupul americanilor dar si un castig frumusel ghidului mexican. Mai saraci, noi, romanii, ne-am limitat la spray-ul cumparat din tara si am observat ca ghidul si soferul mexican nu se pulverizau cu nimic impotriva tantarilor deci am concluzionat ca exagerau temerile cu acestia. Intradevar, in afara arealului hotelului, si mai ales in zonele cu multa verdeata erau numerosi tantari, am avut si cateva ciupituri dar fara consecinte asupra sanatatii.

Prima data noi am ales sa vizitam cenota. Exista la intrare dusuri si toalete dar daca intentionati sa inotati in apa sa aveti la dv prosop de baie. Apa din aceste cenote fiind o apa subterana, este destul de rece, dar se poate intra in ea. Este o apa dulce si face parte din reteaua de ape subterane potabila a regiunii asa ca dusurile sunt absolut obligatorii ptr a evita poluarea acesteia. Cenota este o pestera mare, inundata al carei tavan prabusit lasa sa patrunda razele soarelui creand un efect vizual minunat. A fost descoperita in timpul lucrarilor la mina lui Tadeo, tot complexul fiind construit pe teritoriul vechii mine parasite. Se patrunde in cenota pe niste scari largi iar jos este o esplanada de unde puteti lua veste de salvare si intra in apa. Noi nu am facut aceasta deoarece apa era rece iar timpul destul de scurt. De asemenea puteti face poze cu maiasi costumati si pictati in stilul vechilor razboinici, sau puteti beneficia de un ritual de purificare din partea unui saman autentic, contra cost desigur.

Am vizitat apoi Museo del tequila, unde am vazut vechi cazane de fabricare ale acestei bauturi traditionale, am facut degustari de tequila si am vazut un camp cu agave, plantele din care se face traditional aceasta bautura si supranumit ‘’aurul mexicului‘’ datorita potentialului castig de pe urma acesteia.

Am servit apoi pranzul inclus in costul excursiei, bufet suedez, si am admirat un dans popular traditional mexican. Ultimele 30 min ne-am plimbat prin complex, am vazut un fel de muzeul satului mayas, si ne-am relaxat in traditionalele hamace pregatite special ptr turisti.

Apoi ne-am urcat in autocar si am pornit la un drum de cca 1,5 ore spre situl arheologic Chichen Itza.

Aceasta zi a fost una noroasa si chiar a plouat la Chichen Itza, dar inainte de a sosi noi, iar starea vremii a fost una cat se poate de prielnica unei zile dedicata unui circuit, deoarece de obicei era cald si cred ca ar fi fost neplacut sa stam atatea ore cu capul in soare.

Am ajuns la Chichen Itza pe la orele 14 si ne-au fost alocate vizitarii acestui obiectiv 2 ore, o ora cu ghid si una program de voie, timp absolut insuficient pentru a te bucura suficient de acest loc minunat.

Din start ne-am dorit o excursie care sa ne permita sa stam mai mult acolo dar nu am gasit una cu grup iar varianta de tur privat personalizat era mult prea scumpa. Se putea merge si pe cont propriu, inchiriind o masina, dar distanta era destul de mare, locurile pustii si nu mi-a inpirat incredere.

In incinta sitului ne-a preluat un ghid in lb engleza si impreuna cu un grup mare de vizitatori, ne-am indreptat spre piramida Kukulcan unde ghidul si-a inceput expunerea. Care era foarte documentata si interesanta dar atat de ampla incat dupa 25 min nu terminase de prezentat nici o latura a vestitei piramide. Ne-a fost clar ca nu are cum sa se incadreze in timpul alocat si oricum nu intelegeam atat de bine lb engleza ptr a ne bucura de detaliile oferite asa ca noi, ca vizitatori profani, ne-am departat de grup si am vizitat in continuare complexul pe cont propriu si am facut fotografii, urmand a ne informa ulterior, acasa de pe net. Consider ca ar fi util sa aveti la dv printate cateva informatii despre locurile pe care le vizitati si pe care le puteti citi in autocar in drum spre acestea.

Chiar si asa, am vizitat acest sit pe fuga, am constatat acasa ca nici nu am vazut totul, mi-as fi dorit sa am la dispozitie macar 4 ore. Complexul este foarte bine ingrijit cu gazonul taiat milimetric si numeroase alei ce te conduc spre toate cladirile acestui vestit sit arheologic. Acestea sunt bine intretinute si, cred eu, restaurate. Nu puteti urca pe piramida dar daca va doriti aceasta puteti merge la Coba sau vizita Ek Balam unde sunt sculpturi bine conservate si puteti atinge vechile ruine.

Sunt si copaci unde va puteti feri de soarele zilelor calduroase, iar pe alei numeroasele tarabe ale comerciantilor de origine mayasa va imbie cu marfuri deosebit de variate, calitativ lucrate si la preturi mici. Ca si suveniruri sunt miniaturi ale piramidei mayase, masti din lemn sau ceramica, statuete ale vechilor zeitati, cutite de obsidian (piatra zeilor, o roca vulcanica cu proprietati tamaduitoare, folosita in timpul stravechilor sacrificii ritualice), costume traditionale si hamace si multe multe altele care-ti rapeau ochii si timpul deja destul de redus.

Am reusit sa vizitam ce ne-am propus si sa ne intoarcem la timp la autocar cu care am pornit spre ultimul obiectiv al acestei zile -oraselul Valladolid. Acesta este un orasel tipic mexican, cu un farmec aparte, si in cele 30 min alocate am putut savura o inghetata si am admirat parcul central si biserica spanola desprinse parca din filme.

Am pornit apoi spre hotel admirand inca o data tinuturile aride, presarate cu tufisuri, boscheti si padurici saracacioase, casele localnicilor care erau mai degraba niste baraci neingrijite, hamacele, locul de odihna si relaxare al localnicilor acestui tinut numit ce mayasi Can-Cun, adica cuibul de serpi.

Am ajuns la hotel la ora 19,30- numai bine ptr masa de seara.

---

VIZUALIZĂRI: 4990 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI