EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Acum, aici, voi vorbi despre cea de a treia plimbare în Buenos Aires ce s-a desfășurat mai mult prin Cartierul Monserrat din centrul comercial și de afaceri al orașului, cunoscutul cartier istoric, cea mai veche parte a orașului, aici s-au stabilit primii coloniști spanioli în 1580. Am văzut clădirile sale istorice, azi clădiri publice, bănci, birouri, muzee și sediul puterii executive orășenești și naționale, am văzut Plaza 25 de Mayo, prima piață din Buenos Aires și emblematicul Avenida de Mayo, primul bulevard din Argentina, vechi și ele, au peste 125 de ani, care au asistat la toate manifestările sociale din Buenos Aires, la evenimentele importante din istoria Argentinei.
Am plecat de la hotel cu metroul până la Stația Catedral apoi la Plaza de 25 de Mayo, primul nostru popas în acea zi, numită așa ca omagiu pentru La Revolución del 25 de Mayo de 1810, Revoluția pentru Independența Argentinei.
Am mers la Casa Rosada, nume oficial Casa de Gobierno, palat impunător de culoare roz, care găzduia biroul prezidențial. Se vizitează ghidat, gratuit, sâmbăta între orele 10 și 18, am ratat-o, am încercat să fac rezervare de luni cum am ajuns la hotel, dar deja locurile erau ocupate. Am văzut și pozat exteriorul, am văzut balcoanele din care în jurul anului 1950 Evita și Juan Perón se adresau maselor și mi-am continuat plimbarea și pozarea prin piață.
Am ajuns la Pirámide de Mayo, monument ridicat în anul 1811 în centrul pieței pentru a sărbători prima aniversare a Revoluției din Mai, o piramidă terminată cu o statuie ce reprezintă libertatea, dar care din anul 1977 evocă și momente triste, mame și bunici care adunate în piață au pictat în jurul lui șaluri și basmale albe cerând guvernului militar informații despre copiii și nepoții lor dispăruți în numitul Război Murdar dintre anii 1976 și 1983. Joia este ziua de întâlnire și de comemorare a acestora. Am trecut pe la Monumento al General Manuel Belgrano, statuia ecvestră din bronz pe un mare piedestal de granit a generalului din Războiul Independenței Argentiniene, creatorul drapelului național în anul 1812, apoi pe lângă alte clădiri, Banco de la Nación Argentina, Legislatura de la Ciudad Autónoma de Buenos Aires, Palacio de Gobierno de la Ciudad Autonoma de Buenos Aires, Secretaría de Gobierno de Modernización de la Nación și ne-am oprit la Catedrala în care Papa Francisco a oficiat mai mult de 20 de ani.
Catedral Metropolitana de Buenos Aires, căci despre ea e vorba, este sediul central al Bisericii Catolice din Argentina, o clădire începută pe la mijlocul secolului 18, finalizată după o sută de ani, iar decorarea a mai durat o jumătate de secol. Este o clădire neoclasică, are o Fațadă cu 12 coloane ce simbolizează cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, rară la biserici, mai apropiată de templele grecești. Are Altarul înalt, mare, aurit, are mai multe Capele laterale, o Cupolă impresionantă, Culoarul Lateral unde se află Mausoleo del General Jose de San Martín. Mai nou s-a înființat Muzeul Papa Francisco unde sunt expuse obiecte personale și liturgice folosite în perioada de slujire pastorală în oraș.
Intrând în Catedrală, am văzut și admirat amploarea arhitecturii și bogăția istorică a obiectelor sale, am văzut cele menționate mai sus, mai adaug doar că Mausoleul Generalului San Martin este păzit de o gardă de onoare, doi soldați din Regimentul Grenadierilor Călări.
Museo Histórico Nacional del Cabildo, următoarea noastră destinație, este amenajat în Palacio Cadilbo, “Palatul Consiliului Administrativ Colonial Spaniol”, de la începutul secolului 17 când avea o compartimentare foarte interesantă, o sală de ședințe și o închisoare, dar pe la mijlocul secolului 18 a fost construit alt sediu, care, cu alte intervenții, se vede și azi. Se vizitează gratis zilnic de la ora 10:30.
Am mers mai întâi la parter, în stânga, la Carcera Închisorii, apoi în sala din dreapta unde pe mai multe monitoare este prezentată istoria orașului și a Argentinei. Am urcat la etaj, la Sala de Întâlniri, din dreapta, am văzut revoluționari, lupta pentru eliberarea Argentinei, am ieșit pe terasă pentru poze și am coborât în curtea interioară pentru Fântâna decorativă de peste 180 de ani.
Ne-am continuat plimbarea pe Avenida de Mayo, bulevard opulent și maiestuos ce se întinde pe circa 1,5 kilometri și unește Plaza de Mayo cu Plaza del Congreso. Pe bulevard sunt multe clădiri sofisticate, art nouveau, stiluri neoclasice și eclectice, valori arhitecturale pe care municipalitatea vrea să le protejeze, declarând Avenida de Mayo ca Site Istoric Național. Voi vorbi în continuare despre câteva din aceste clădiri.
Casa de Cultura azi, Edificio La Prensa în urmă cu circa o sută de ani, construită la sfârșitul secolului 19 în stilul Ecole des Beaux Arts din Paris ca sediu al ziarului La Prensa a fost prima întâlnită, văzusem în primele două zile Palatul Paz și apoi mormântul omului de afaceri Jose Paz în Cimitirul Recoleta. Au urmat două cafenele foarte cunoscute în Buenos Aires. Bar London City, o cafenea istorică unde, în urmă cu peste 40 de ani, Julio Cortázar romancier și eseist argentinian venea să bea o cafea în timp ce scria, cafeneaua îi păstrează și acum masa dedicată. Este foarte apreciată de localnici și de turiști. Cafe Tortoni, deschisă de un francez în urmă cu peste 150 de ani în stilul cafenelelor pariziene de atunci și numită după Cafeneaua Tortoni din Paris. Când Am Fost Acolo se sta la coadă pentru a putea intra și servi ceva, am intrat doar eu pentru poze.
Lângă ea, în aceeași clădire palat de la sfârșitul secolului 19, se află Academia Nacional de Tango, dans declarat în 2009 de către UNESCO Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității, ce are un Liceo Superior unde se predă un curs de tango de trei ani și săli pentru alte cursuri de dans și Museo Mundial del Tango, muzeul dedicat dansului autohton din Buenos Aires care prezintă istoria tangoului de la apariția lui până în zilele noastre, include și o expoziție de fotografii ale marilor artiști. Am continuat până la Monumento a Don Quijote, cadoul guvernului spaniol pentru cea de-a 400 aniversare a orașului, argentinienii fiind mari admiratori ai lui Cervantes.
Plaza Mariano Moreno aflată la capătul Av. de Mayo este cunoscută în mod deosebit prin replica statuii Gânditorul, una din cele trei replici turnate în matrița originală de către Rodin și semnată de el. În piață se află și Monumento a Mariano Moreno, pe o coloană de piatră se află figura de bronz a lui Moreno, avocat, jurnalist și om politic, Liderul Juntei ce a preluat conducerea Argentinei în 1810, la Revoluția de Independență. Mai puțin turistică sau artistică, dar importantă pentru călători, este Monolito del kilómetro 0, punctul de plecare a drumurilor argentiniene. Pe fețele lui, îndreptate spre cele patru puncte cardinale, se văd Fecioara din Luján, patroana drumurilor argentiniene, Generalul San Martín, o hartă în relief a Argentinei și data de așezare a bornei.
Am traversat Aleea Virrey Cevallos și am intrat în Plaza del Congreso dominată de Monumento a los Dos Congresos din bronz patinat, grandios, inaugurat la celebrarea centenarului Revoluției din Mai 1810. În fața monumentului este o frumoasă fântână cu jeturi mari, iluminată noaptea. Am mers mai departe și am ajuns la Palacio del Congreso Nacional, construit în 1906 ca Sediu al Congresului, inspirat de Capitoliul din Washington. Din februarie se putea vizita cu tururi gratuite în limbile engleză și spaniolă, atunci era ianuarie. În dreapta lui se află Confitería del Molino, o cafenea în stil Art Nouveau dar era în renovare. Câteva poze și am revenit pe Av. de Mayo la Edificio de la Inmobiliaria, la care ne-am oprit, este un complex de clădiri construit în prima decadă a secolului 20 în stil eclectic, cu influențe neoclasice și art nouveau, cu Venus și Apollo ce apar la ultimul nivel, dar iese mai bine în evidență prin cele două cupole gemene, roșiatice, din colțurile fațadei și am mers câteva zeci de metri până la Palatul Barolo, următoarea noastră destinație.
Palacio Barolo este deschis de luni până sâmbătă, numai tururi ghidate în spaniolă sau engleză ce durează o oră, cu începere de la ora 10.
Am mers la palat pentru turul de ora 14 la care nu am mai găsit bilete, am luat pentru cel de la ora 16, costul biletului în jur de 12 euro, și am plecat rapid tot cu metroul spre Grădina Japoneză, următorul nostru obiectiv din acea zi.
Palatul, o clădire veche, mai sunt câțiva ani și devine secular, era la inaugurare cea mai înaltă clădire din America de Sud, 22 de nivele supraterane și două subterane, cu un stil arhitectonic unic, neo-romantic amestecat cu neo-gotic cu influențele indiene ale Palatului Vânturilor din Jaipur. A fost proiectat ca sediu de birouri de închiriat de un arhitect italian, care a proiectat în același stil și Palatul Salvo din Motevideo, pe celălalt mal al Rio de la Plata.
Ne-am întâlnit cu grupul nostru, 25 de persoane și ghida, în Holul Palatului, înalt, cu un tavan bogat ornamentat și o Cupolă deosebită, am urcat cu ascensorul în etape etajul 4 și la 14. Am continuat urcușul pe scara îngustă până la etajul 20 unde grupul s-a împărțit în două pentru a urca pe o scară și mai îngustă, fără balustrade dar cu pereți pe ambele părți, joasă, a trebuit să ne și aplecăm, ajungând la etajul 22, ultimul, la Farul înalt de 10 metri, foarte puternic. Am făcut poze peste tot acolo unde am avut ocazia. Am coborât apoi pe Terasa ce oferă una dintre cele mai bune vederi asupra orașului și niște poze deosebite, pentru ea am vizitat palatul, care în rest nu este prea interesant și nici nu arată ceva deosebit, cine nu vrea poze poate renunța la el. Am văzut apoi câteva birouri aranjate ca în urmă cu ceva ani, am coborât în hol, ultimele poze și ne-am despărțit de simpatica noastră ghidă.
Jardín Japonés este unul din obiectivele turistice din Buenos Aires pe care voiam să-l văd, aflat lângă Stația Scalabrini Ortiz la care am ajuns cu metroul. Știam că argentinienii-japonezi sunt foarte mândri de ea, este cea mai mare grădină japoneză din afara Japoniei, au fost foarte implicați în realizarea ei. În 1967 a fost construit parcul pentru a întâmpina Prinții Akihito și Michiko care au vizitat Buenos Aires, iar treizeci de ani mai târziu, când cuplul s-a întors ca împărați, a fost extins la actualele dimensiuni. Mai văzusem astfel de grădini, printre care și Grădina Koishikawa Korakuen din Tokyo, vezi impresii, una dintre cele mai vechi și mai frumoase grădini japoneze din lume, off! iar grădinile japoneze pe care nu le voi uita.
Este deschisă zilnic între orele 10 și 18, taxa de acces fiind de 4 euro de persoană.
Am intrat în grădină pe Puerta Tokyo, o poartă gen Torii, am trecut pe la Edificio Principal, cu Biroul de Informații și o Sală de Expoziție de lângă un grup de pini japonezi frumos aranjați și am urcat pe Puente Zigzag, un pod ce trece peste lac și oferă vederi deosebite spre Puerta Torii, Puento Curvo și Lago, elemente nelipsite din grădinile japoneze, ne-am oprit puțin la Poarta Torii și, în timp ce o pozam, mă întrebam cum trec prin ea, din lumea materială în cea spirituală, adepții shintoismului. Am ajuns apoi la Campaña de la Paz, Clopotul și Clopotnița lui și am continuat plimbarea pe la Faro Historico și pe la micuța Cascada. Am văzut Locul Sacru unde se lasă mesajele celor ce se roagă, nu am scris și noi câte o dorință, am pozat Pagoda cu ale ei treisprezece acoperișuri, colina artificială, apa, podul, peștii, ... Ne-am salutat cu El Samurai en el Jardín, am admirat frumosul Grúa Origami, dar m-am întristat amintindu-mi de tragica poveste a fetiței Sadako Sasaki de la Hiroshima și a cocorilor ei, nu trebuie uitată, vezi impresii... Am ajuns la Casa de Té, era bun un ceai dar trebuia să mergem la Palacio Barolo, eram în întârziere, așa că a trebuit să ne grăbim și tot am întârziat puțin!!
Am plecat pe jos pe Av. del Libertator, multe parcuri și aici, am mai văzut Monumento a La Carta Magna y las Cuatro Regiones Argentina, apoi am mers spre Plaza Italia pentru a lua metroul. În drumul nostru am pozat Monumento a Juan Manuel de Rosas din Plaza Intendente Seeber și Plaza Italia cu Monumento a Giuseppe Garibaldi și intrarea în Jardín Zoológico pe care, cu părere de rău, nu am văzut-o.
A urmat ultimul obiectiv al acelei lungi zile, trecuseră peste nouă ore de la plecarea din hotel, Pizzería Güerrín, vezi impresii, apoi metroul și hotelul…
Trimis de mprofeanu in 12.05.20 20:53:44
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA de SUD
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@mprofeanu:
”Cafe Tortoni, deschisă de un francez în urmă cu peste 150 de ani în stilul cafenelelor pariziene de atunci și numită după Cafeneaua Tortoni din Paris. Când Am Fost Acolo se sta la coadă pentru a putea intra și servi ceva, am intrat doar eu pentru poze.
inseamna ca si produsele erau bune, ca altfel degeama iti place cum arata locul.
Cat despre locuri, am admirat orasul asa cum l-ai vazut tu, si cred ca este o destinatie care ar fi frumos de pus pe lista mea, insa nu prea cred ca voi ajunge pe acolo oricat as fi de optimista, asa ca ma bucur din plin de ceea ce vad si ce citesc.
Mi-a placut cum se vede orasul de sus si cred ca as fi petrecut ceva vreme acolo uitandu-ma in toate directiile posibile.
Felicitari, votat cu mare drag.
Așa este, cred că produsele de la Cafe Tortoni erau bune, nu degeaba se sta la coadă și era plin localul, nu am avut timp de servit ceva, acum regret... dar când ești pe fugă și vrei să prinzi cât mai multe trebuie să renunți... cine știe doar visez și poate ajung la Paris la sora ei...
Am un fix cu pozele realizate de sus, am văzut că și tu ai astfel de poze cu obiective văzute de sus, reminescențe din tinerețe când urcam pe munte...
Niciodată să nu spui niciodată!
Cu mult drag, !
Un alt superb articol marca „@mprofeanu”! L-am citit și votat de ieri seară, iar azi am văzut pozele, savurându-mi și cafeaua, dar și pozele! Nu știi ce să admiri mai repede acolo, atât clădirile cât și bulevardele, sau grădina japoneză, sunt de admirat pe îndelete, cu explicațiile amănunțite de la „subsolul” pozelor!
Mozaicul Catedralei Metropolitane este un adevărat covor de flori, iar despre interior ce pot să mai spun?! Este asdmirabil!
Mi-a mai plăcut tare mult „Casa Rosada”, Buenos Aires văzut de sus, din „Palacio Barolo”, dar și interiorul „Cafe Tortoni” sau „Bar London City”! Sunteti și tu și soțul niște norocoși că ați putut vedea atât de multe locuri interesante și frumoase!
Vă felicit pentru asta și să dea Domnul să mai vedeți multe altele, ca să ne poți povesti și nouă despre locuri pe care, nu cred că le voi vedea. De aceea îmi mai place AFA, că ne ajută să ne plimbăm, virtual, prin lumea asta mare și frumoasă!
Am votat, ca de obicei, cu drag!
Mulțumesc frumos pentru că m-ai citit și pentru ecou! Și mie mi-a plăcut Buenos Aires, voi mai scrie câte ceva de acolo...
Ai punctat atât de bine despre obiectivele văzute și ai dreptate și mie îmi place AFA pentru că citesc despre multe atracții turistice, descopăr atât de multe lucruri noi din lumea asta mare... Uneori îmi aduc aminte ce am citit și dacă aș vrea să merg acolo, urmăresc userul și apoi mă inspir... Am făcut-o de multe ori...
Cu mult drag, !
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2019 La plimbare prin Puerto Madero — scris în 25.05.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Prin Caminito în ritm de tango — scris în 21.05.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Buenos Aires – partea a doua — scris în 02.05.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 La plimbare prin Buenos Aires – prima parte — scris în 28.04.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Scurtă pagina de istorie — Muzeul Cabildo — scris în 18.12.18 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Un oraș fierbinte — scris în 12.12.18 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Odihneste-te în pace — cimitirul La Recoleta — scris în 05.12.18 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ