Pesterile Moraviei

TIPĂREȘTE

La nord de Brno, in apropiere de localitatea Blansko, gasim pesterile Moraviei, o zona numai buna de vizitat intr-o zi calduroasa de iunie.

In zona sunt peste 1000 de pesteri, 5 dintre ele se pot vizita fiind amenajate pentru public.

Noi am vazut 3 dintre ele, mie mi-ar fi fost suficient si una dar fiicei mele i-a placut atat de mult ca ne-am continuat vizitele.

Prima pe care am vazut-o a fost Pestera Punkva. Este cea mai vizitata, de aceea daca mergeti in weekend sau intr-o zi de sarbatoare faceti rezervare cu o saptamana inainte. Eu am incercat sa fac rezervare miercuri pentru sambata sau duminica dar n-am reusit, totul era rezervat, am avut insa noroc la fata locului.

Am ajuns in parcare sambata pe la 14:00, ne-am luat bagajul din masina si ne-am dus alene sa ne cazam la hotelul cel mai apropiat de pesteri (Skalni Mlyn) si apoi am coborat sa cautam ceva de mancare. Pentru ca la parterul hotelului este biroul de informatii am zis sa mai fac o incercare de rezervare pentru Punkva. Si uite ca am avut noroc, mai erau fix 2 locuri disponibile daca puteam pleca in 3 min cu trenuletul. Am zis DA, am luat hanoracele din masina si ne-am urcat in trenulet.

Pana la intrarea in pestera sunt ~2 km, pe care ii poti parcurge pe jos sau cu trenuletul.

Am ajuns la timp si am patruns cu emotie in pestera. La intrare se lucreaza la amenajari si de afara arata ca un santier si atat. Dar odata cu primul salon al pesterii magia ne cuprinde...

Stalactite si stalagmite, de cele mai ciudate si neasteptate forme si dimensiuni te fac sa te simti in alta lume. Luminile se aprind treptat, dezvaluind noi privesti incantatoare. Unele amintesc de Michelangelo, doar ca au fost lucrate de calcar si apa...

Strabatem cateva saloane, voi lasa cele cateva poze sa vorbeasca despre ele. Mie mi se pare ca ghidul ne tot grabeste, eu raman mereu in urma si parca nu-mi vine plec dar luminile se sting in spatele meu.

Deodata incepem sa zarim firicele de lumina si in curand ajungem la baza abisului Macocha (prapastia mamei vitrege cea rea). Aici, in urma cu multi ani se pare ca s-a prabusit tavanul pesterii. In fata la ~ 100 m e un lac de o culoare ireala, iar sus, deasupra peretelui sunt oameni care ne fac fericiti cu mana :-)

Dupa un ragaz un pic mai lung in care admiram peisajul ireal si facem poze traseul continua, cu barca, pe raul subteran Punkva. Ne imbarcam intr-o barca electrica cu fundul plat si cu rasuflarea taiata navigam incet prin pestera.

La inceput drumul e drept dar apoi incepe sa se ramifice, uneori in fata e doar un perete neluminat si habar n-ai incotro o va lua barca. Navigam vreo 400 de m, ne oprim, ne dam jos si mergem sa vedem alte saloane. Ne intoarcem la barca, si de data asta dupa un drum foarte scurt vedem incet soarele de afara care din nefericire vesteste faptul ca turul s-a incheiat...

60 de minute fantastice, care au parut ca si cum ar fi fost doar 5.

Ok, si acum ce facem? Pai mergem sa vedem abisul de sus!

Putin mai sus de intrarea in pestera este statia unei telecabine, luam bilete si in cateva minute suntem mai sus cu cateva sute de metri. Pentru ca ne e foame ne oprim la restaurantul de sus si mancam, iar apoi cu forte proaspete cautam punctul de belvedere. Si iata, lacul de culoare ireala si un grup care tocmai a ajuns din pestera in zona abisului! Admiram privelistea, facem poze si apoi o luam la vale spre hotel. Drumul serpuieste prin padure si in aprox. 30 min ajungem din nou la gura pesterii.

Plecam spre hotel, trenuletul nu mai merge asa ca o luam agale pe valea raului. In 20 min am ajuns la hotel, norii incep sa se stranga, se aud tunete, vedem fulgere si incepe o ploaie adevarata...

A doua zi dimineata soarele straluceste, nu se mai vede nimic din ploaia de peste noapte. Pentru ca avem program de voie o intreb pe fiica-mea daca vrea sa mai incercam sa vedem daca mai gasim o data bilete. Ea zice ca vrea sa vedem alta pestera si decidem sa mergem la "Katerina", care este la cateva sute de metri de hotel. Mancam, predam camera si luam bilete. Turul Katerinei tine doar 40 de minute, si desi sunt inca sub magia Punkva mirajul ma prinde iar...

Desi are doar cateva saloane ramanem cu totii uluiti iar de frumusetile din interior. Hornul ursilor, parurea de bambus, 2 bufnite, Budha si un cactus sunt doar cateva stalactite si stalagmite ireal zamislite. Incheiem cu "vrajitoarea", care pare adevarata si confirmarea vine cateva secunde mai tarziu cand un liliac zboara peste grupul de vizitatori...

Punkva e deosebita, dar Katerina mi-a ramas la suflet...

Pentru ca fiica-mea inca mai vrea ne urcam in masina si plecam spre "Sloup-Sosuvka". Este cea mai mare dintre pesterile care se viziteaza, nu are stalactite si stalagmite atat de impresionate ca celelalte dar are... hauri si prapastii. Si poduri peste ele. Ca sa incercam ecoul strigam cu tot groupul "Hello" si pestera ne raspunde - Hello, hello, hello... Si saloane mari cu acustica deosebita in care ascultam muzica. Si aflam ca de doua ori pe an aici sunt concerte live!

O ora si ceva mai tarziu suntem din nou la soare si ne hotaram sa pornim spre Castelul Lednice (povestea va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 5323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI