Pilsner Urquell la draft servită de Petr în Brno, dar şi alte întâmplări

TIPĂREȘTE

Cehoslovacia şi Polonia încă din copilărie sunt ţările mele de vis, pe care am dorit întotdeauna să le văd. Oamenii de aici, fără să-mi explic vreodată de ce, mi s-au părut întotdeauna minunaţi, alt soi faţă de restul. Prin Slovacia ajunsesem, aşa că era timpul pentru Cehia şi Polonia. Având experienţa ultimei călătorii în străinătate, când am stat minute bune pentru a căuta o ieşire din Bratislava, între timp am cumpărat un GPS pentru a mă călăuzi spre cele mai secrete străduţe din diverse oraşe europene. Am ţinut mult să văd Brno şi să dorm o noapte aici, aşa că încă de acasă mi-am notat în GPS adresele a două pensiuni. Una care arăta excelent şi una de rezervă. Sistemul de navigare m-a adus exact la poarta primei pensiuni, poartă pe care am găsit-o ferecată. Pensiunea se vedea dincolo de lanţuri, exact ca în pozele de pe internet, doar că pustie. Intru în panică în astfel de cazuri, şi-mi imaginez că voi dormi sub cerul liber, printre străini. Totuşi aveam soluţia de back-up, undeva prin periferia Brnoului, ca şi cum ai merge de la Hotel Intercontinental Bucureşti undeva la o locaţie de cazare lângă Cora Pantelimon. Bine, aşa credeam eu.

Am ajuns la U Libušky, a doua şi ultima soluţie de cazare din Brno (din ce îmi notasem eu de acasă), situată într-un cartier liniştit de case lângă o biserică.

Am fost întâmpinat de către un ospătar politicos, aflat în jurul vârstei de 30 de ani. Din fericire aveau locuri şi din fericire m-am înţeles cu omul, amândoi vorbind o engleză mediocră.

- Where are you from?

- I'm from Romania.

- O, I fly over your country when I go to seaside in Bulgaria, at Sunny Beach.

- It's beautiful in Bulgaria. I also have been there a few times.

- I know your football. Rapid, Steaua, FC National.

- I know your football too. Sprata Praga, Slavia Praga, Victoria Plzen.

- Ha, ha, ha.

- Ha, ha, ha.

- What's your name?

- Petr. Not Peter. Petr.

- Like Petr Cech?

- Ya, ya!

Pentru că nu se putea plăti cu card, Petr m-a îndrumat către un mic centru comercial din apropiere, centrul Albert, un fel de Penny de pe la noi. Acolo găseam un bancomat de unde puteam scoate coroane, dar şi prilej de plimbare prin împrejurimi. Case elegante, maşini Skoda noi şi vechi, verdeaţă, linişte, câteva blocuri comuniste, un capăt de tramvai, un ambalaj de la un fel de viagra aruncat în nişte boscheţi. Cehii sunt cunoscuţi pentru plăcerile lor sexuale. Ei au fost oameni mai liberi decât noi românii şi şi-au putut exprima plăcerile sexuale în voie şi pe vremea comunismului. Cred că au o plăcere specială pentru exibiţionism, siteurile pornografice internaţionale fiind pline de cehoaice complet dezbrăcate în public. Cehoaicele alături de slovace şi poloneze sunt femei foarte frumoase.

La U Libušky, servită de Petr, am băut pentru prima dată bere cehească draft. Pilsner Urquell la draft, cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată. Cehii chiar nu se joacă cu berea. Şi a mai adus Petr un muşchi de vită excepţional, de se topea în gură. Şi fasole şi porumb şi cartofi cu brânză. Şi încă un rând de bere, că de bună ce era ca pe apă o beai.

În împrejurimi se lăsase noaptea şi poate maniacii sexuali erau prin boscheţi cu frumoasele lor compatrioate, iar lumea poate era prin berării şi la fel ca mine savura o bere fină. Cert e că după masă mi-am luat la revedere de la Petr, care mi-a spus ca a doua zi dimineaţă să las cheia la recepţie că ei nu se trezesc aşa devreme, şi am pornit către biserica din apropiere unde am descoperit un monument pentru eroii din război.

Republica Cehă este cu o oră în urma României, iar eu m-am trezit la 6 după ora noastră, aşa că în Cehia era 5 dimineaţa. Am deschis geamul de la cameră şi nu se auzea niciun zgomot pe străzi. Nici în pensiune nu mai era absolut nimeni. Am lăsat cheia, m-am suit în maşină şi am plecat spre centrul oraşului. Am parcat undeva lângă gară şi am pornit să vizitez oraşul, care uşor-uşor se aglomera, dar o aglomeraţie liniştită, nu ca în Bucureşti.

Gara lor este destul de mare şi au sosit o grămadă de trenuri cu navetişti. Cam la 5 minute intra un tren în gară. Din gară am pornit spre centru pe străduţe foarte frumoase, unde am găsit foarte multe biserici. Practic erau biserici una lângă cealaltă. Am intrat într-o biserică şi am văzut că lumea stătea la coadă pentru un fel de împărtăşanie. Bisericile erau catolice. Se spune despre cehi că nu prea sunt religioşi, însă au multe biserici, cu siguranţă ramase de pe vremea Imperiului Austro Ungar. M-am împărtăşit şi eu în stilul catolic.

Într-o piaţă am luat micul dejun privind celebrele tramvaie cehoslovace care treceau după un orar foarte bine determinat. Am mâncat un sandwich cu şuncă şi caşcaval şi am băut o apă carbogazoasă. Lângă piaţa de legume m-a oprit un om în vârstă de 60 de ani care m-a întrebat dacă vorbesc germana sau engleza. Ne-am vorbit în engleză. Mi-a spus că el este inginer în mine, iar acum a ieşit la pensie şi mi-a oferit o hartă făcută de el cu oraşul, explicându-mi totodată pe unde să mai merg. L-am întrebat câţi bani vrea şi a dat din umeri, spunând că să-i dau cât vreau eu. "Contributia", aşa zicea. I-am dat pe jumătate preţul unei beri la draft şi a fost mulţumit. Am urmat harta trasată de el şi am ajuns la o biserică monumentală, cu o dantelărie sofisticată. Este vorba despre Katedrala Sv Petra a Pavla. Splendidă şi foarte goală, pentru că Brno nu este un oraş foarte vizitat de turişti. Am urcat chiar şi în turn de unde oraşul se vedea minunat. Am urmărit chiar şi trenurile din turnul acestei catedrale deosebite.

Am petrecut 5 ore prin partea de centru a oraşului Brno. Ei au blocurile mai spre periferie şi nu au amestecat clădirile vechi cu blocurile comuniste cum s-a întâmplat la noi. E un oraş frumos, ce nu trebuie ocolit. De la Brno am pornit spre Praga, cam 200 km pe o autostradă proastă, dar asta e deja altă poveste.

---

VIZUALIZĂRI: 3102 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI