De Paste la Borovets

TIPĂREȘTE

Sarbatorile Pascale de anul acesta am hotarat inca de acum vreo 2 luni si ceva sa le petrecem tot pe la vecinii nostril de la sude de Dunare.

Ne placusera atat de mult cele 3 nopti petrecute in vara trecuta acolo incat am zis sa repetam isprava. :))

Am rezervat tot prin booking.com, initial fiind doar noi doi, apoi ajunsesem sa rezervam un grup de vreo 17-18 persoane, ramanand apoi pe final vreo 7 persoane (6+1).

Am ales tot Bulgaria si prin prisma “scorurilor” practicate de hotelierii de pe la noi.

Am petrecut in anii trecuti cateva sejururi atat de Paste cat si de Craciun prin tara, prin Maramures, Bucovina, sau Apuseni iar preturile in preajma sarbatorilor o iau razna. :( Ajung sa fie si de 2-3 ori mai mari decat in afara acestor perioade :(.

De exemplu, de data aceasta costul mini-vacantei noastre s-a ridicat la aprox. 1200 lei/ 2 persoane, deplasarea cu auto propriu cam 1000 km, cazare cu mic dejun bufet suedez, inclus si mancat apoi pe la diferitele restaurante din statiune, iar mancarurile au fost de fiecare data mancaruri traditionale bulgaresti, specialitati, sensibil mai scumpe decat o mancare “obisnuita”, de restaurant.

Bine, unii ar zice, ca nu am mancat bucatele traditionale de Paste, dar oua rosii si cozonac am avut totusi dimineata. Si cum telul nostru principal in vacante nu este turismul culinar, ci plimbarile in natura pe cat posibil, dar si vizitarea diferitelor obiective turstice mai mult sau mai putin cunoscute, nu ne-a deranjat prea tare idea ca nu am avut atatea bucate specifice meselor de Paste (de pe la noi).

Nu neg ca suntem si un pic pofticiosi, nitel gurmanzi, si ne place sa incercam feluritele mancaruri locale, adicatelea ne place si pe la carciuma. =))

Dar sa revenim la subiect.

Am plecat dis-de-dimineata din Bucuresti, cu gandul de a nu ne impotmoli la trecerea vesnicului pod in reparatie de la Giurgiu-Ruse. Si bineinteles, am ajuns in vama undeva in jurul orei 6,30, a mers rapid la statia de taxare, dar apoi “s-a rupt filmul”. Am luat coada de la vreo 300 m de pod, si apoi pe pod s-a blocat traficul aproape complet, abia inaintai cu cateva zeci de metri la vreo 5-10 minute. Toata aceasta poveste a durat cam o ora, o ora si ceva si noi nu ajunsesem la jumatatea podului. Deja calculam ca vom mai petrece inca vreo ora juma’ pana ajungem la punctual de trecere al frontierei. Din fericire s-a intamplat “o minune” si s-a deblocat traficul, ajungand in cateva minute la controlul documentelor de calatorie. Cred ca au avut ceva probleme ori cu softul de scanare al documentelor, ori ca erau preaputine porti de trecere deschise, cert este ca acum erau deschise toate portile, inclusive cele pe la zona de tir-uri si CD. Nu se mai scanau documentele, se verificau in viteza inclusiv documentele celor care erau si cu copii, a mers rapid totul.

Pe la ora 8,00 “ne-am pus” si noi pe drumul spre Sofia, nu inainte de a opri intr-o benzinarie si de a achizitiona vigneta (15 leva) valabila o saptamana pentru a putea circula pe drumurile bulgaresti.

Tot de acolo am si alimentat cu benzina, fiind ceva mai ieftina ca pe la noi (1,81 leva/litru la Shell, plata cu cardul, 1 leva= aprox 2,34 lei, rezultand un pret de 4,23 lei/litru benzina 95).

Odata ajunsi la Byala, aveam acum o dilema! Pe ce varianta sa mergem la dus, alegand intre varianta prin Veliko Tarnovo care are cam 395 km pana in Borovets sau varianta ceva mai scurta si mai rapida prin Plevna, fiind “doar” 375 km.

Am ales sa mergem prin Veliko Tarnovo, drumul fiind mult mai frumos, paralel cu muntii, cu Balcanii Centrali, de la Veliko Tarnovo pana la intrarea pe autostrada, la Yablanitsa.

Intr-adevar drumul este frumos, si il stiam si liber de obicei. Fusesem pe el cu vreo 2 saptamani inainte cand ne intorceam de la Lovech, cand abia ne inttalneam cu vreo 1-2 masini la cativa zeci de kilometric.

Acum “am luat teapa”, =)) din sensul opus “curgand” spre Veliko Tranovo, si probabil spre Varna, siruri de masini. E drept ca pe sensul nostrum nu erau asa multe masini, dar cand prindeai vreun camion in fata ta cu greu il puteai depasi din cauza traficului intens din sens opus.

Am profitat macar in a admira pesiajul frumos ce insoteste acest drum dar si in a face o mica abatere si oprire in a vizita frumoasa pestera Saeva Dupka, de langa localitatea Brestnitsa, inainte de a ajunge la Yablanitsa.

Sunt vreo 3,5 km din drumul principal, pe un drum lateral ingust, asfaltat, ce te duce chair in parcarea pesterii.

Vizitarea ei este 4leva/adult si merita a fi vizitata. Noi o mai vizitasem si anul trecut, atunci permitandu-ne sa facem si fotografii, acum nefiind lasati turistii a face foto nici cu telefonul fara blitz. Nu stiu de ce, ghidul nestiind deloc engleza. :)

Dupa vizitare care dureaza maxim 1 ora, ne-am urcat in masina si am pornit mai departe spre destinatia noastra finala Borovets.

Cand am intersectat drumul european E 83 ce leaga Plevna de Yablanitsa continuandu-se apoi cu bucata de autostrada pana la Sofia am realizat de fapt cat de aglomerat era drumul pe sensul de iesire dinspre Sofia. Practic autostrada era blocata la iesire pe drumul european E 83, pe cel putin zece kilometri, pe toate benzile, masinile oprite asteptand si “tarandu-se cu viteza melcului” sa-si continuie drumul.

Pe sensul nostru in schimb era “boierie” autostrada goala aproape, fapt ce ne-a permis sa mergem cu cei 140 km/h reglementati.

Aceasta aglomeratie pe sensul opus de mers, ne-a hotarat ca la intoarcere (oricum doream sa alegem aceasta varianta de intors) sa mergem pe varianta Plevna, pentru a evita acelasi puhoi de masini pe sensul opus de mers.

Ajunsi la Sofia, ne-am indreptat spre stanga, pe centura Sofiei, urmand indicatorul de Kulata, apoi am virat inca odata stanga spre Samokov, avand cam 50km de parcurs pana acolo.

De aici drumul este foarte fain ca peisaj, urcand sustinut, in viraje stranse uneori, pe langa frumosul si marele lac de acumulare Iskar, cel mai mare lac de acumulare al Bulgariei.

De-a lungul lui, coborand pe alei auto, blocate de bariere auto si pazite, ai acces la cateva resorturi construite chiar pe malul lacului, cu o priveliste minunata spre lac si spre versanti inalti ce strajuiesc acest lac. Toate aceste resorturi sunt ferite de privirile indiscrete ale celor ce tranziteaza aceasta sosea spre Samokov si Borovets, printr-o liziera de copaci si un gard ce impiedica accesul liber spre lac.

Ajunsi in Samokov, se se termina si zona de urcus si serpentine mergandu- se pe un teren aproape plat de ai senzatia ca esti la campie. Dupa traversarea si acestei localitati dupa aprox. 10 km se ajunge in Borovets.

Borovets este cea mai veche statiune montana din Bulgaria, implinind anul acesta 120 ani de existenta.

Altitudinea de 1390 m si padurile de pin si molid ce o inconjoara ii confera un aer tare placut la propriu si la figurat. :))

Este o statiune micuta as zice eu, cu un nucleu de hoteluri si restaurante si cateva alei cu magazine grupate in jurul statiei telegondolei ce te urca in aprox. 25 minute contra unei sume de 10 leva/adult (in aceasta perioada) pana la altitudinea de 2363 m, pe Vf. Yastrebets. Traseul gondolei are o lungime de aprox. 5 km.

Mai sunt insirate alte cateva hoteluri mai mult sau mai putin luxoase, pe niste alei/stradute asfaltate, atat in partea de de sus a statiunii, dar sin partea de jos, pe o strada paralela cu raul Bistritza, rau ce-si are izvorul sus in munte sub vf. Musala.

Chiar daca era Pastele si 1 Mai, am gasit statiunea destul de pustie. Nici vremea nu a fost prielnica fiind cand ploaie, cand ceata J Destul de multe hoteluri inchise cum la fel si unele magazinase si unele taverne.

Noi doream ca ajunsi in Borovets, daca vremea ne permite sa facem o drumetie spre Cabana Musala si Vf. Musala si o alta drumetie spre cele 7 Lacuri din Rila.

Asa ca am plecat a doua zi dimineata, pe la 9,30 cu tele-gondola intai, iar la 2364 m, coborati din gondola am gasit cam 10 grd C, zapada pe ici pe colo si nori.

Am plecat pe traseu spe Cabana Musala, cu gandul de a merge pe traseul pe care fusesem si vara trecuta, un drum forestier, relativ pe curba de nivel, drum ce se parcurge in max. 1 ora vara.

Acum urmarind indicatorul cu marcajul, zapada ce era ceva mai multa pe masura ce te departai de statia telegondolei, am cotit stanga, intai coborand, pe marcaj, pana intr-o vale, ajungand la firul apei, raul Bistritsa, fir de apa ce am inceput sa il urmam, tot pe marcaj, trecand succesiv pe langa 2 statii de telescaun ce urcau pe versant, poteca incepand sa urce destul de sustinut acelasi versant ce il coborasem cu vreun km mai in spate.

Atunci am realizat mai bine noi ca de fapt eram pe o alta varianta de traseu, tot spre cabana Musala. :), traseu pe care fusesem vara trecuta pe langa faptul ca nu cobora si nici nu urca atat de mult, trecea cam pe la jumatatea traseului celor 2 telescaune, nicidecum pe la baza lor.

Am zis ca decat sa ne intoarcem, sa urcam pieptis bucata de poteca pe care tocmai coborasem, mai bine continuam traseul pana la Cabana Musala.

Traseul pe aceasta varianta, este un pic mai dificil din cauza ca trebuie intai sa cobori si apoi sa urci cam aceiasi diferenta de nivel pe care ai coborat-o. Plus ca acum o parte din zapada topindu-se aparusera multe zone imbibate de apa, iar portiunile de zapada pe care trebuia sa le traversezi, erau destul de multe si stratul de zapada destul de gros, pe alocuri afundandu-te pana dincolo de genunchi in zapada.

Cand prin apa, cand prin zapada, cand prin noroi am ajuns cam intr-o 1h45’ la Cabana Musala.

In urma noastra au mai sosit cateva grupuri de turisti iubitori ai muntelui, semn ca asta era de fapt drumul corect de iarna.

Cand am ajuns la cabana, parca a mai disparut un pic si ceata ce incepuse sa se adune in urma noastra, dar sis us pe creste si ne-a permis sa admiram si sa fotografiem aceste privelisti superbe.

Lacul Musala, de langa cabana, ce asta-vara era plin de puiet de pastrav, acum era inghetat.

Fiind deja ora 12,00, grosimea stratului de zapada din fata noastra, norii si ceata ce tot se invarteau amenintatori prin jur ne-au facut in a renunta sa abordam si traseul spre Vf. Musala (2925 m). daca vara l-am facut cam in 2 ore dus, acum cu siguranta nu il puteam face in mai putin de 3 ore. Plus ca trebuia sa ne si intoarcem de pe varf si apoi sa ajungem si la gondola.

Am ales in a ne intoarce de asta data pe drumul pe care il stiam din vara trecuta. Impropriu zis drum, pentru ca in afara a catorva urme de bocanci si a unei perechi de schiuri pe zapada, nu se mai zarea nici urma de drum forestier lat.

Zapada abundenta fusese troienita pe drum, la adapost, facuse sa dispara pe portiuni bune de traseu acest drum, de parca nici nu ar fi fost sapat pe acolo vreun drum ci doar panta versantului pe care mergeam. Pe alocuri pe unde nu era zapada se zarea si marcajul, semn ca eram pe “poteca” si nu ne abatusem de la traseu.

“Colac peste pupaza” la un moment dat a inceput sa se indeseasca si ceata, de multe ori nemaizarind nimic in fata la max. 50 m distanta. Am continuat drumul ajungand chair in locul de unde la dus incepusem sa coboram pe acel traseu spre firul apei. Ne-am uitat atent in spate, pe traseul pe care venisem acum dar chiar si asa nu era nicio sansa sa “dibuim” la dus aceasta varianta.

De fapt nici nu prea era folosit iarna se pare din cauza troienelor de zapada si riscului de a aluneca la vale pe versant. Acum nu era acest risc, zapada fiind foarte moale, plina de apa, scufundandu-te in ea la aproape fiecare pas.

A fost o tura tare faina, chiar si pana la Cabana Musala doar.

Zapada multa intalnita la peste 2300 m altitudine, lacul inghetat de la Cabana Musala, vremea nefavorabila, ne-a facut in a renunta la tura propusa pentru a doua zi spre Circuitul celor 7 Lacuri din Rila. Am ales pentru ziua urmatoare un traseu usor ce pleaca din statiune spre Cabana Maritsa, trecand pe la o stanca numita “The Black Rock” din cauza culorii ei negricioase.

Este un traseu usurel printr-o padure de pin, lung de vreo 4 km, ce urmeaza un drum forestier ce incepe sa urce in ultima portiune inainte de aceasta stanca.

De aici, de pe aceasta stanca se poate admira frumoasa vale a raului Maritsa. Se poate admira cand nu este ceata, cum am prins noi acum, (noroc ca o vizitasem si in vara trecuta cand nu era ceata si am putut admira privelistea si haul ce se deschide sub tine, fiind practic un perete stancos vertical inalt, zic eu, de vreo 100-150 m, poate mai bine.

Pe aceasta stanca, ca o platforma poti sta in siguranta fiind imprejmuita cu balustrade metalice.

Eu am asemanat aceasta stanca cu tot cu balustrade cu prova unui vapor.

Acum cu ceata groasa ce plutea sub nivelul stancii si umplea toata valea de nu putei vedea fundul vaii, parea ca esti undeva plutind pe o mare de nori. Tare frumos!

La intoarcerea in statiune am continuat de asta data (dupa o binemeritata masa de pranz si o halba de bere) spre partea de sus a statiunii in intentia de a vizita si fosta resedinta/cabana de vanatoare a tarilor bulgari: Tsarska Bistritsa.

Aceasta resedinta regala a fost construita intre 1898 si 1914, servind drept cabana de vanatoare a Tarului Ferdinand si apoi fiului sau, Boris al III-lea.

Pentru 3 leva/persoana poti vizita acest frumos parc, strabatut de apele Bistritsei plimbandu-te pe frumoasele alei si traversand pe cateva podete, admirand si cateva mici caderi de apa frumos amenajate.

Intreaga energie electrica a palatului este furnizata de o centrala hidro-electrica, cu un generator Siemens, pus in functiune in 1913, cladire ce se poate vizita.

Se mai poate vizita si Galeria unde sunt expuse o serie de tablouri, fotogafii vechi, alte diverse documente dar si obiecte vechi specifice acelor timpuri.

Din cate am dedus noi, aceasta expozitie este amenajata in fostul grajd al cailor, judecand dupa jgheaburile din beton de pe o parte si alta a incintei, fiecare avand incastrate in ele inele de fier de care se priponeau banuiesc caii. Pardoseala din piatra este bombata la mijloc cu pante spre rigoleele din beton si scurgerile aferente.

Tot aici exista si o micauta capela ce se poate vizita si ea. Nu se poate vizita, din pacate, interiorul resedintei regale.

Exista si o micuta cafenea langa aceasta galerie unde poti servi o cafea sau o bere la niste preturi ok. (2 cafele+2 beri= 5 leva). Ce mai uimit aici este faptul ca intr-o fotografie veche de pe perete erau surprinsi tarani la muncind pamantul cu .....camile inhamate la plug. fotgrafia era facuta in raionul Balcick, lucru confirmat si de barman. :)

Este o plimbare relaxanta la acest obiectiv turistic, iar vara plimbarile pe aleile umbroase, insotit de ciripit de pasarele si de clipocitul apei cred ca “face toti banii”. :)

De la statia telegondolei pana la intrarea in parc nu sunt mai mult de 1,5km, pe ososea asfaltata ce urca lin.

Am incercat in seara de Inviere sa mergem si noi la micuta bisericuta din lemn din statiune, se pare singura biserica de lemn din Bulgaria, pentru a asista la slujba, dar chiar daca era deschisa pe la ora 23,15, nu era nimeni in afara unui reprezentant al biserici ce se ocupa cu stransul obiectelor destinate vanzarii insirate pe o masa la intrare

Pe langa aceste plimbari, despre care am povestit, se mai pot alege drumetii spre Cabana Chakar Voyvoda si mai departe spre Cabana Maritsa. Pentru acest traseu poti beneficia si de "ajutorul' telescunului ce te poate urca pana la Sitnyakovo, la 1780 m altitudine, scutind o buna bucata de urcus, dar asta doar cand functioneaza telescaunul. De exemplu acum era oprit, dar in vara trecuta noi am urcat cu el.

Poti inchiria o bicicleta pentru a te da pe multele trasee amenajate, sau poti opta pentru o zi de plimbare calare prin frumoasele paduri de conifere. Si acum ca si anul trecut am intalnit turisti amatori de astfel de plimbari.

Nu discutam de ce poti face iarna aici. :)

Cateva market-uri, vreo 5-6 bancomate, o farmacie si multele carciumioare intregesc oferta de servicii a acestei statiuni.

Iar pentru cazare gasesti o oferta bogata: de la 5* la 1*, de la piscine acoperite, la SPA-uri. Preturile eu le-as compara cu cele din Busteniul nostru. ce ne place este faptul ca in comparatie cu unele statiuni de pe la noi, pe aici nu am zarit atv-uri care sa te deranjeze cu zgomotul lor, cu gazele de esapament ce le lasa in urma, cu disconfortul creat de prezenta lor, in general. Gasesti doar cai si biciclete.

Cam atat din aceasta excursie a noastra pe meleaguri bulgaresti!

Vacante cat mai reusite!

---

VIZUALIZĂRI: 3227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI