Donauwörth – Calatorind pe drumul romantic

TIPĂREȘTE

Primul oras cu care ne incepem calatoria pe drumul romantic este Donauwörth, oras in care m-am oprit pentru ca asa a vrut trenul si daca asa a fost sa fie, mi-am spus ca trebuie sa il si vizitez, de fapt si numele lui m-a dus cu gandul la Dunare, si cum vazusem pe harta ca e la distanta de cateva minute doar, trebuia sa vad. Ca sa incepem si cu cateva date tehnice, Donauwörth este un oras situat la confluenta Dunarii cu raul Wörnitz, in districtul Donau-Ries, aflat intre Munchen si Nuremberg, fiind totodata si capitala acestui district, si are aproximativ 20000 de locuitori, (pe locul 2 dupa Nordlingen).

S-a dezvoltat in secolele XI-XII aflandu-se sub protectia castelului Mangolstein, in secolul XIII resedinta a ducelui Ludwig al II-lea de Bavaria, mai apoi cunoscut ca scena de lupta sub numele de batalia de la Schellenberg sau Batalia de la Donauwörth din iulie 1704, pe care am vazut-o bine ilustrata in muzeul vizitat mai apoi in Nordlingen, despre care voi vorbi mai tarziu.

Ce imi place mie in vizitele pe care le fac dimineata, este ca nu prea gasesti lume pe strada, fie inca nu s-au trezit, sau sunt la biserica, asa ca ma pot plimba mai lejer prin oras, si la fel sa fac poze.

Asadar dupa ce am iesit din gara, am luat-o inspre Dunare, prima oprire fiind insa la unul dintre podurile peste raul Wörnitz, unde este un bust, normal, am fost sa vad cine este personalitatea, este vorba de Sebastian Franck, un liber cugetator, umanist si reformist german din secolul XVI. Si in cateva minute aveam sa ajung la confluenta celor doua rauri mentionate anterior, unde este amenajat si un mic parculet, dar unde sunt si panouri informative care te intampina de bun venit, iti confirma ca te afli intr-unul dintre orasele aflate pe drumul romantic si iti dau cateva date despre ce poti vedea aici. Am admirat putin Dunarea, gandindu-ma totodata acasa, apoi am pornit din nou la drum, de data aceasta aceasta, pentru a patrunde cu adevarat in oras si a-l cunoaste. Din cele vazute de mine in toata aceasta perioada, oraselele mici au incercat sa pastreze cat mai mult din zona istorica, asa incat ai senzatia ca intri intr-un alt oras. Casele sunt insa la fel de frumoase, viu colorate si ingrijite, multe cu diverse picturi pe pereti, cu multe zone verzi si multe flori care sa iti insenineze ziua.

Si ca sa vorbim macar despre cateva dintre locurile care v-ar putea atrage in Donauwörth, am sa incep cu intrarea in orasul vechi prin poarta numita Rieder Tor, construita in 1811, avariata insa in cel de-al 2-lea Razboi Mondial, fiind bombardata de americani. Aceasta poarta include si un muzeu ce prezinta istoria orasului, muzeu deschis in 1986. Aici existau de fapt 4 porti de access in oras, aceasta fiind cea ce s-a pastrat cel mai bine, mai este una ceva mai mica (o sa o vedeti in poza)

Iar aceasta poarta, ne deschide calea spre primarie, aflata la inceputul strazii Reichstrasse, numita asa deoarece asigura legatura intre Augsburg si Nuremberg. Constructia primariei a durat intre 1236 pana in 1308 iar al treilea etaj a fost adaugat in secolul XVI.

Aceasta cladire colorata intr-o nuanta calda este infrumusetata si mai mult de bogatia si coloritul minunat al florilor de la fiecare fereastra, insa principala atractie este reprezentata de cele 9 clopote ce incadreaza ceasul de pe fatada principala.

Acum, poate ca as fi mentionat doar atat deoarece nu am stiut daca acele clopote au doar rol decorativ, asa ca am incercat sa caut ceva informatii suplimentare, asa ca cele 9 clopote reprezinta de fapt un carillon, despre care wiki spune:

Si din aceeasi sursa am sa mai spun ca in Baia Mare, in 2015 a fost instalat un carillon cu 37 clopote, cu greutati intre 8 kg si 98 kg, care acopera 3 octave. Si cel mai mare carillon din lume, cu 120 clopote, se afla in Palatul din Mafra, Portugalia.

Revenind insa la oile…. pardon, carillonul nostru, autorul lui este Werner von Egk, originar din Donauwörth, autorul operei “Peer Gynt” dupa piesa scris de Henrik Ibsen.

Intalnim in cale si un hotel care pare ca are ceva vechime, are un aspect placut, si care te atrage, vorbim despre Posthotel Traube, despre care am aflat ulterior ca i-a gazduit pe Mozart (de altfel cafeneaua ii poarta numele) cand era mic sau pe Goethe.

Normal, aflandu-ma pe strada principala, in drum intalnim si o biserica, unde intrand, aveam sa dau peste jumatate din oras. Aceasta biserica “Liebfraukirche” o biserica catolica, construita in stil gotic in secolul XV, si despre care am citit ca are unul dintre cele mai mari clopote din regiune (6550 kg).

Si daca eu nu am ajuns si aici, va invit insa pe voi sa o faceti. In Donauwörth se afla si un muzeu al jucariilor, “Käthe-Kruse-Puppenmuseum” , aflat intr-o fosta manastire, numit asa dupa cea ce a adunat papusi vechi si casute de papusi, Käthe-Kruse care a fost o adevarata deschizatoare de drumuri in crearea unei noi linii de papusi, acestea fabricandu-se si astazi.

In rest plimbarea prin centrul istoric a insemnat relaxare intr-un orasel linistit, ce te invita la relaxare, si care te duce intr-o alta era.

Va invit sa il vedeti si voi prin pozele atasate, si am rugamintea catre web de a ilustra articolul cu acest filmulet despre oras youtube

---

VIZUALIZĂRI: 752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI