Baška, o destinație estivală (și nu numai) completă

TIPĂREȘTE

Baška este cea mai populară stațiune a insulei Krk, cu siguranță motivul principal fiind minunata ei plajă lungă de aproape 2 km, acoperită cu pietricele, ce-i drept, dar cu intrare lină în apă, deci potrivită în special celor mai mici oaspeți. Baška are însă și chestii de vizitat, pe care noi însă – culmea! – nu le-am vizitat. Adevărul e că vacanța noastră s-a dorit a fi centrată pe peninsula Istria, cel puțin așa am gândit-o inițial. Pe urmă, am zis că-s multe 10 zile în Istria, hai să mai colindăm și prin vreo insulă-ceva (mai era varianta să trecem în Slovenia sau Italia). Și am acordat 2 zile Krk-ei, pe urmă 3 și în final 4, când am realizat că de aici se fac excursii cu barca pe mare și am putea vedea și altceva.

Am scocotit distanțe și timpi și am decis să începem cu insula Krk. Pe umă, ca de obicei, a urmat documentarea sistematică, ocazie cu care am înțeles că insula asta este și de relaxat, dar și de vizitat. Și că – desigur – 2-3 zile îs total, dar total insuficiente! ???? (Sună cunoscut?!) Și atunci ne-am relaxat: o să vedem cât putem și ce avem chef, după inspirația de moment. Fără planuri, fără impuneri, doar ce chef om avea să facem. Și așa a și fost.

Cu Baška am făcut cunoștință în prima seară, după ce ne-am cazat (vezi impresii). Localitatea cea mai sudică a insulei are o formă aproximativ triunghiulară, cu o latură pe plajă și cu vârful opus în profunzimea văii ce se desfășoară între 2 lanțuri muntoase, pline de păduri de pini spre centrul insulei, dar din ce în ce mai golașe pe măsură ce înaintează către mare.

Obosiți fiind, în prima seară nu ne-am propus prea multe, doar să găsim un loc care să ne ospăteze și pe urmă să luăm un pic pulsul stațiunii. De la pensiunea noastră, am luat-o deci la vale pe strada principală, care la un moment dat se bifurcă: ramura stângă o cotește spre centrul vechi, iar cealaltă continuă în jos, spre mare (zic „în jos” , dar nu vă speriați, diferența de nivel nu-i deloc semnificativă). Chiar în capăt, dincolo de recepția complexului Valamar și înainte ca ramura dreaptăm să se înfunde în faleză, am dat de o bisericuță pe stânga și de un restaurant pe dreapta și asta a fost (mai precis „ăsta” , restaurantul Strand; o altă poveste...). N-am avut stare de bisericuță, am lăsat-o pentru a doua zi.

După ce am mâncat, am ieșit un pic pe faleză și, evident, pe plajă. Întâlnirea cu plaja și mai ales cu marea ușor clipocitoare a fost magică, în schimb plimbarea pe care am tentat-o ulterior prin acel adevărat vacarm de oameni, sunete și lumini ne-a pus capac și n-am rezistat mai mult de 10-15 minute, întorcându-ne cât de repede în liniștea balconașului nostru...

A doua zi dimineață am luat-o de la capăt. Vremea era un pic închisă, dar călduroasă; în fond, numai bună de plajă ????, am zis noi. De data asta ne-am abătut și spre bisericuță, mai ales că am remarcat inscripția gen „monument istoric” și panoul explicativ din vecinătate. Bisericuța – cel mai simplu model posibil, așa cum am văzut multe capele vechi prin Croația – cu ziduri de piatră, alcătuind o formă rectangulară, cu fațada prelungindu-se în sus cu o clopotniță micuță. O singură fereastră sub clopotniță; îmi imaginez vechile incantații în acest înfricoșător clar-obscur... Ușa de lemn era încuiată, bisericuța nu se vizitează (probabil nici n-ai ce vedea înăuntru), dar se pot citi câteva informații interesante pe panoul multilingv de lângă intrare. Dedicată Sf. Marcu, pare să fi aparținut unui adevărat complex religios ce includea în sec. 5 (!) un baptisteriu și o necropolă. Dealtfel, în fața bisericii, sub o podea de sticlă securizată, se pot admira încă fragmente din vechile mozaicuri. Cei mai mulți oameni se grăbeau spre plajă, dar mai erau și alții, așa, ca noi, care se opreau preț de câteva minute, curioși să afle ce-i cu bisericuța asta.

Deși nu era mai mult de ora 10, abia am găsit un locșor și pentru noi pe plajă, și doar după ce ne-am îndepărtat vreo 100 m în dreapta! Adevărul e că plaja nu-i prea lată și mai ales familiile cu copii mici căutau loc chiar lângă intrarea în mare, instalându-și de multe ori tot felul de umbrele și cortulețe anti-vânt, ce ocupă o grămadă de spațiu. În fine, cu chiu, cu vai, ne-am înghesuit și noi cele 2 prosoape pe pietricelele călduțe și vreme de aproximativ 3 ore nu ne-am mișcat de acolo decât pentru câteva imersiuni în apa extrem de limpede și... mai puțin călduță decât mi-aș fi imaginat (așa mi s-a părut la prima baie, pe urmă ne-am obișnuit). Vremea rămăsese în continuare închisă și chiar un pic vântoasă, dar în final ne-a gonit nu imenența ploii, ci foamea.

Ne-am foit un pic pe faleză, mai întâi spre dreapta (cum te uiți spre mare), admirând drăguțele beach-baruri, care de care mai frumos decorate în ton estival, sunt și câteva restaurante aici, dincolo de aleea de promenadă, alternând cu mici magazine de suveniruri. Am cotit-o pe lângă camping, minunându-ne de facilitățile oferite, printre care o piață proprie de pește organizată de 2 ori pe săptămână. Ne-am continuat plimbarea, dincolo de camping se află hoteluri și cârciumi, iar în fața lor am găsit aliniate câteva tonete unde se vindeau diverse excursii.

Nu prea mă lămurisem de acasă, credeam că pentru a lua o excursie cu barca pe mare va trebui să mergem în capitala Krk și amânasem această prospecțiune pentru după-amiaza respectivă sau cel târziu dimineața următoare. Ei, bine, am fost foarte încântați să aflăm că se organizează excursii cu plecare din micul port al Baškăi, chiar zilnic! În principiu, cam toate au în comun insula Rab, dar se mai ating (din mers sau cu staționare) diverse alte obiective. Noi ne-am „lipit” de barca Angelina, ce promitea ca peste 2 zile să ne poarte pe apele din vecinătatea insulei vreme de câteva ore bune; am achitat pe loc o parte din preț și am plecat bucuroși mai departe. Despre Angelina și aventurile ei va urma, desigur, altă relatare... Deocamdată doar asta vă rog să rețineți, căci eu n-am găsit informația pe niciunde: din Baška se pleacă în excursii pe mare! ????

Foamea iar ne-a dat ghes și, cum deja ne cam îndepărtasem de zona mâncătoriilor, ne-am întors pe faleză, unde acestea se înșiră practic una lângă alta, ca mărgelele pe ață. Aveam vreo 2 nume de la gazda noastră, ne-am oprit la primul și a fost foarte fain (vom dezbate). Acolo a fost singurul moment din toată vacanța în care chiar am crezut că nu vom scăpa de ploaie, începuseră să cadă 2-3 stropi răzleți ce ne-au gonit înăuntru, însă până la urmă a fost țeapă și când am ieșit, norii deja se destrămaseră binișor. Așa că ne-am continuat plimbarea pe faleză în sens opus față de dimineață, în direcția portului.

Asta e zona cea mai faină a stațiunii, mi-a plăcut mult! Dealtfel, cred că e partea veche a localității, căci se fac din loc în loc scări ce urcă în orașul vechi. Sunt clădiri vechi bine întreținute pe marginea falezei, cu ziduri pastelate, unele au magazine sau mici baruri sau cafenele la parter, altele au apartamente de închiriat, ici-colo găsești pâlcuri de vegetație ce completează minunat peisajul... În dreapta, plaja terminându-se în debarcaderul turistic, pe urmă începe portul cu ale lui bărcuțe legănându-se alene pe oglinda mării albastre.

Pe faleză, tot felul de standuri de cumpărat/închiriat felul de facilități turistice: biciclete sau bărci (pe care să le manevrezi singur sau gen taxi-boat, să te ducă la ceva plaje ascunse în faldurile muntoase din vecinătate), chestii de făcut sporturi de apă sau de dat cu parapanta etc. Nu-s chiar genul nostru, dar am apreciat varietatea ofertelor. De fapt, în final mi-a părut rău că n-am mai avut măcat o zi la dispoziție să fi luat taxi-boat-ul, să ne petrecem ceva timp pe frumoasele plaje Vela Luka și Mala Luka... Dar cică mereu trebuie să-ți lași motive de reveneală... Sau măcar să visezi la ele...

În fine, am continuat până se termină faleza și pe urmă ne-am întors. Între timp, soarele devenise iar stăpânul cerului, așa că s-a cerut o pauză de hidratare sub terasa umbroasă a unui băruleț (cu muzică retro, super-faină!). Apoi ne-am mutat vis a vis, pe plajă; de fapt, prosoapele noastre s-au mutat pe plajă, noi ne-am mutat mai mult în apa mării din ce în ce mai călduță.

Când soarele s-a ascuns după clădirile din spatele nostru, am strâns și-am plecat. Câteva trepte din vecinătate ne-au urcat mintenaș în inima centrului vechi, ce părea să se anime din ce în ce mai tare, pe măsură ce seara se apropia. Am explorat un pic și noi, ne-am plimbat pe străduțe, am admirat vechile clădiri din piatră, am căscat gurile pe la vitrine și magazine. Am dat de ceva ce-am crezut inițial că-i o biserică, dar de fapt era muzeu etnografic; l-am găsit închis și n-am mai revenit în altă zi. A trebuit să fim foarte atenți pe unde călcăm, să nu deranjăm pisicile somnoroase! :) Am urcat pe o stradă în pantă ce ne-a scos într-o parcare uriașă, în care fiecare unitate de cazare de jos, din apropierea plajei, avea delimitate speciale locuri de parcare. De acolo am revenit pe alte străduțe în centrul vechi și de acolo, cătinel, spre „casa noastră” . Ultimul popas l-am făcut la centrul de informații turistice, de unde ne-am aprovizionat cu câteva pliante interesante. Obosiți, am decis să încheiem aici ziua turistică...

... Mă intrigase biserica de pe deal, se vede de oriunde, de pe plajă sau de pe mare, pare că veghează orașul cu turla sa gălbuie, pe care se sprijină însuși cerul. M-am uitat pe hartă și am văzut că-i drum până acolo, la ea și am citit că o cheamă Sveti Ivan (închinată Sf. Ioan Botezătorul, sfântul patron al Baškăi) și de fapt e și capelă a cimitirului local. Mi-am imaginat cum trebuie să se vadă de acolo, de sus și, socotind că n-o să ne ia mult timp, ne-am abătut în ultima dimineață, înainte să părăsim Baška. Drumul este bine asfaltat, scurt (se poate parcurge într-o plimbare de cam jumătate de oră, aș aprecia; am văzut turiști ce urcau per pedes), dar îngust și virajat și se termină într-o parcare încăpătoare. Precum am intuit, vederile de sus sunt absolut spectaculoase! Merită cu prisosință!

În plus, în imediata apropiere, de-o parte și de alta a șoselei se pot distinge încă ruinele vechiului castel Baška și există chiar și o tăbliță explicativă, inclusiv în limba engleză. Ocazie cu care am aflat că biserica gălbuie provine din sec. 11, când era inima vechii cetăți fortificate Baška (una din cele 4 fortificații de pe insulă, la momentul acela). Orașul s-a dezvoltat odată cu venirea croaților în această zonă, fiind prima dată atestat documentar în 1232. În 1380, a fost incendiat de venețieni, după care populația a început să abandoneze treptat vechea cetate și să se mute mai spre vale, iar noua Baška avea să ia contur pe vatra sa actuală.

... Asta a fost Baška pe care noi am cunoscut-o; cu alte cuvinte, atâta s-a putut????... Dar, din punct de vedere istoric, cel mai important obiectiv al orașului, la care n-am ajuns (cel puțin, nu încă) este tot o bisericuță, aflată nu departe, pe un alt deal, în localitatea vecină Jurandvor. Biserica a fost închinată Sf. Lucia și este celebră pentru că aici s-au descoperit niște tablete scrise în alfabet glagolitic în jurul anului 1100 și se consideră că asta-i prima scriere glagolitică din întreaga Croație! Ne amintim că alfabetul glagolitic este precursor al scrierii chirilice și îi are drept părinți pe călugării Chiril și Metodiu, undeva în vechiul Orhid. Biserica Sf. Lucia se vizitează cu programare prealabilă și cu ghid (motivul principal ce ne-a făcut să renunțăm) și păstrează înăuntru copii ale tăblițelor cu pricina, originalele aflându-se la Muzeul de Istorie din Zagreb.

În semn de prețuire, locuitorii insulei Krk au „presărat” pretutindeni mici monumente închinate moștenirii lor glagolitice, aveam să întâlnim și noi câteva. Chiar în inima Baškăi se află unul din ele, o stâncă pe care sunt gravate semne sugestive, iar alături e o plăcuță informativă, conform căreia încă din sec. 9, pe teritoriul croat, slujba liturgică se desfășura în vechiul limbaj slavic, iar folosirea scrierii religioase glagolitice a fost aprobată abia în sec. 13 de către Papa Inocențiu al IV-lea. Interesant, nu?!

Înainte de a încheia, se cuvine să amintesc că, dincolo de moștenirea istorică și de valențele sale moderne extrem de relaxante, Baška este un excelent punct de pornire pentru drumeții, plimbări cu bicicleta sau chiar activități extreme, precum cățăratul. Sunt amenajate o sumedenie de trasee în acest sens, am aflat din broșurile pe care le-am luat de la centrul turistic. Ceea ce face Baška și, implicit insula Krk, o destinație potrivită oricărui anotimp!

(va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 1957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI