”Teren plat, plajă lată cu nisip: aici e de mine! ”

TIPĂREȘTE

Exact așa mi-am zis atunci când am ales Ammoudia în detrimentul Pargăi pentru primul nostru sejur pe litoralul Mării Ionice.

Hei, iubitori ai Pargăi, rogu-vă, nu trageți în pianist! Nu am de gând să vă critic stațiunea preferată, spun doar că pentru noi Ammoudia s-a dovedit a fi o soluție inspirată. N-a trebuit să ne facem griji cu parcarea mașinii, să ne forțăm genunchii grav avariați urcând și coborând de colo până colo, să ne înghesuim fundulețele pe plajă și în apă și să ne zgâriem tălpile gingașe ale picioarelor pe pietricele de la mal și din mare. Și, cireașa de pe tort - cazarea a fost foarte ieftină! :)

Acestea fiind zise, nu pot să nu remarc că Parga are o așezare cu mult mai spectaculoasă, pe care am apreciat-o la justa ei valoare într-o croazieră despre care mi-am propus să fac vorbire într-un alt review. Și că oferta ei de distracții este net superioară. Dar, pe bune, e cam greu să le ai pe toate...

Deci, Ammoudia să fie! Și a fost!

Spune-mi unde, când și cum

Ammoudia este un sat pescăresc care de vreo zece ani, din câte am înțeles, a început să emită pretenții de stațiune. Wikipedia zice că are 300 de locuitori permanenți, dar în sezonul estival, pe lângă turiști, aici își fac veacul și proprietarii de vile cu camere de închiriat și de afaceri cu mâncare, suvenire și vaporașe, altminteri rezidenți în Ioannina, Preveza sau alte orașe mai mult sau mai puțin apropiate.

Sătucul ăsta se află la cca. 25 km sud de Parga: mergând pe direcția nord-sud, la vreo 10 km după ce din șoseaua Igoumenitsa-Preveza se desprinde drumul care duce către Parga, următorul indicator vă invită să cotiți la dreapta și după vreo 5 km veți da de Ammoudia. Acești ultimi kilometri vă vor pune un pic la încercare abilitățile de șofer, dar nu vă faceți griji, serpentinele nu sunt foarte strânse. În schimb, veți avea ocazia să vedeți satul de sus, căci drumul coboară și tot coboară, lăsând în stânga un teren mlăștinos a cărui explicație o să v-o ofer mai încolo, până ce ajunge la acea porțiune plată de la nivelul mării unde au fost ridicate construcțiile. V-am zis doar că localitatea se întinde ca o pleașcă.

I loved it! :*

Am lămurit chestiunea cu ”unde”, e cazul să trecem la ”când”.

Sejurul nostru s-a desfășurat pe parcursul a șapte zile, de pe 29 august până pe 4 septembrie, și am avut parte de vreme excelentă, cu temperaturi care nu au depășit 32 de grade în aer și probabil vreo 26 în apa mării.

”Cum” am ajuns? Evident, cu Loganul din dotare și cu cazări intermediare, distanța de cca. 1050 km dintre București și Ammoudia (nu bag mâna în foc că am socotit bine) neputând fi parcursă de noi dintr-o suflare. Am avut deci la dus cazări intermediare la Vergina și la Perama, lângă Ioannina, iar la întoarcere o singură oprire de o noapte la Chalkidona, prilej cu care am vizitat Pella, capitala lui Filip II și Alexandru cel Mare.

Potcoava

Bun, acum dacă v-ați creat în minte imaginea unei câmpii plicticoase cu ieșire la mare, să știți că vă înșelați. Ammoudia este așezată într-un golf mărginit de ambele părți de dealuri împădurite iar plaja, de peste un kilometru lungime și cu lățimi de 20-30 m are, în chip inevitabil, formă de potcoavă. Nisipul fin e o desfătare pentru picioare, mai ales că se prelungește și în mare, iar apa se adâncește treptat, atât de treptat, încât după vreo 20 m dai de un prag unde abia ajunge până la glezne. Culoarea ei trece de la un albastru relativ banal dar foarte limpede la verzui, urmare a reflectării vegetale, și valuri, sau mai bine zis vălurele, n-am prins decât de două ori.

Zonele unde îți poți întinde prosopul ”la liber” alternează cu cele amenajate cu umbrele și șezlonguri proptite la distanțe convenabile, astfel încât să nu stai nas în nas cu vecinii. Una bucată umbrelă plus două șezlonguri se închiriază cu 5 euro pe zi, preț în care intră o consumație de genul un frappé și o bere Mythos la doză (varianta cu care ne-am omenit noi în fiecare dimineață), fie două frappéuri sau două beri. După-amiaza - căci bătrâiori fiind, evităm expunerea la soare între 11.30 și 17 :( - urmează-ne exemplul și ocupă liniștit două șezlonguri sub o umbrelă fără a scoate niciun ban din buzunar (te poți baza pe ținerea de minte a celui/celei care te-a servit dimineața; mai mult ca sigur te va recunoaște). Dar dacă ți se face sete, poți repeta comanda făcută dimineața și vei plăti numai 4 euro.

Beach baruri - zero. Băuturile sunt aduse de la cafenelele care administrează porțiunea respectivă de plajă fie pe jos, fie cu scuterul. Regret profund că nu am reușit să-l imortalizez fotografic pe tânărul care balansa pe motoretă tipsia cu lichide, deși ne-am intersectat de câteva ori în drum spre casă. Lipsa barurilor înseamnă automat liniște, așa că am putut să mă dedau în voie plăcerii sublime de a privi și asculta la nesfârșit marea stând tolănită pe șezlong, o activitate de care nu m-am plictisit și nu mă voi plictisi probabil niciodată.

Plaja este dotată cu dușuri și cabine de schimb, precum și cu tomberoane, cam puține totuși la număr. Imediat în spatele său se află o zonă de vreo 20 m lățime sădită cu pomi tineri și străbătură de alei asfaltate. Prin urmare, dacă poposiți la Ammoudia într-o vâjâială cu mașina, o puteți lăsa sub pomi în siguranță și - fapt important - la umbră. Ceva probleme creează totuși copacii: crenguțele rupte de vânt sunt purtate de același Alizeu până pe plajă iar grecii, în mare majoritate adepți ai muncii la minima rezistență, nu prea se obosesc să le îndepărteze.

Dar le-am trecut cu vederea micile lipsuri (așa cum o fac, de altfel, de fiecare dată) și m-am lăsat vrăjită de spectacolul naturii, completat în mod fericit de intervenția umană: două-trei iahturi ancorate ceva mai încolo de plajă, căci satul nu are ponton de acostare, plus multe bărci și vaporașe. Ce e cu ele? Haideți să vă spun.

Dacă în partea de nord, între stânci, plaja se termină cu o porțiune sălbatică, înghesuită la poalele dealului, înspre sud potcoava e închisă de un dig care desparte Marea Ionică de râul Acheron (Aheron), una din cele șase ape care separă lumea celor vii de împărăția lui Hades, potrivit legendelor. Așa se explică prezența mlaștinilor despre care aminteam mai înainte.

Ammoudia se află deci poziționată în estuarul Acheronului, fapt care contribuie decisiv la spectaculozitatea peisajului dar are și alte consecințe, de ordin mai pragmatic: digul a devenit loc de campare pentru rulote și de pe el posesorii acestora și nu numai pot da la pește atât în râu, cât și în mare. Foarte tare! :) Despre capturi n-am a vă zice nimic, pentru simplul motiv că habar n-am ce și cât se prinde. Încă ceva: râul dă de lucru și localnicilor și reprezintă pentru ei o sursă importantă de venituri - dar despre asta, nițel mai încolo în review.

Există însă și niște aspecte negative: în primul rând, din cauza Acheronului apa mării se pare că e mai rece la Ammoudia decât în alte părți. Nu confirm și nici nu infirm informația deoarece n-am termen de comparație, pot doar să repet că nouă temperatura ni s-a părut a fi OK. În al doilea rând, delta râului ar adăposti, zice-se, un număr foarte mare de țânțari. Prezența lor e reală dar parcă nu așa de deranjantă pe cât se zvonește și, oricum, poate fi combătută prin metode specifice. Pe lângă obligatoriile aparate cu pastile nimicitoare, noi am fost înarmați și cu spirale cărora le dădeam foc seara pe terasa vilei, precum și cu un spray la care am recurs zilnic înainte de a porni la asfințit în plimbare sau către o tavernă.

”Stațiunea”

Trei străzi paralele cu marea intersectate de alte opt - cam la atât se reduce satul-stațiune. Și, continuând numărătoarea, vreo douăzeci de vile cu două etaje și patru sau cinci hoteluri. Lângă vila noastră se afla unul cu nume cam japonez (Aitaki), dotat cu piscină, însă cel mai mare dintre hoteluri se cheamă Panorama și este singurul situat chiar pe plajă, imediat la intrarea dinspre nord. Interesant sau ciudat este faptul că pe pe prima stradă de după plajă domină terenurile virane, pline de bălării deloc aspectuoase. Chiar nu știu de ce nu s-au ridicat construcții acolo :-?? , poate pentru că, fiind mai aproape de mare, terenurile sunt mai scumpe? Însă cum satul este mic, oriunde v-ați găsi culcușul n-aveți cum să fiți la mai mult de 150 m de plajă, deci nu veți ajunge la zona de bălăceală gata obosiți.

Ce altceva mai întâlnim în Ammoudia? O biserică, 3-4 brutării-patiserii, tot atâtea magazine cu suvenire (nimic interesant!) și numai două supermarketuri cu produse de bază, dar nu mai mult decât atât. Și cum pretențiile noastre în materie de gastronomie depășeau oferta, aflați că am găsit o rezolvare fericită la problema aprovizionării, că doar nu degeaba am trecut prin atâtea în viață. ;) Ce am făcut? Un bob zăbavă, vă voi spune mai spre finalul articolului.

În schimb, am fost surprinsă de multitudinea de taverne - peste zece la număr, în majoritate situate pe malul râului. Deși nu foarte diversificate, am constatat ”pe propria piele” că mâncărurile erau suficient de gustoase și la prețuri decente. Dar despre tavernele din Ammoudia, într-un review separat.

Mai semnalez prezența unui ATM, în imediata apropiere a malului râului, iar lângă plajă pe cea a unei cabine telefonice cu fise, care chiar funcționa! :D Lângă ea am descoperit un panou mare pe care era afișat numărul de telefon al taximetristului local: puteți apela la el pentru a vă duce, de pildă, la Parga, căci prin sat nu circulă autobuzul. Pe acesta înțeleg că îl puteți lua numai ieșind în șosea, dar alte amănunte despre orar sau prețuri nu vă pot oferi.

Și dacă tot am menționat ATM-ul, sfatul meu este să vă burdușiți buzunarele cu cash, căci nicăieri nu am văzut plătindu-se cu cardul. Poate doar la hoteluri se acceptă. Și nu cumva, Doamne ferește! , să vă așteptați să primiți bon fiscal în alte părți decât la supermarket. C-așa-i... grecul. ;)

”Timp liber”

Ce poți face la Ammoudia în afară de a te prăji la soare și a te scălda în mare?

Răspuns: nu prea multe. Pe plajă nu există facilități pentru practicarea sporturilor; nici vorbă, așadar, de diving, snorkelling, călărit banane, zboruri cu parapanta etc. etc. Nici de plimbări pe faleză nu vă puteți bucura, pentru că satul nu are faleză, iar dacă veți dori să admirați apusul de pe plajă, o puteți face, dar după aceea grăbiți-vă să reveniți cu picioarele pe asfalt, căci strada fiind cam departe de mare, lumina felinarelor (și așa cam chioară) nu răzbește până la mal și riscați să vă răniți gleznele.

Într-o notă cu mult mai optimistă, vă informez că nu e totul pierdut, adică nu o să vă plictisiți de moarte, fiindcă Acheronul, dragul de el, oferă alternative. Nu degeaba pe malul său stau acostate fel de fel de bărci și vaporașe: de aici vă puteți îmbarca, așa cum am făcut noi, în croaziere spre insulele Paxos și Antipaxos, puteți porni în plimbări pe mare (inclusiv nocturne) către Parga ori în sus pe râu către împărăția umbrelor. Brr! Și tot acolo, dacă țineți morțiș, puteți ajunge și cu caiacul.

Cu mașina puteți face excursii la Mesopotamos, satul unde se află oracolul morților Nekromanteion, așa cum am făcut noi, la Gliki, locul de unde izvorăște Acheronul, ori puteți porni la ”vânătoarea de plaje” prin împrejurimi, așa cum atât de plastic se exprimă colega @irinad. După cum recomandabil e să nu ratați Parga, cu așezarea sa ”amfiteatrală” superbă, cu castelul venețian, faleza pitorească și străduțele în pantă și, mergând mai departe, către Anthousa, dincolo de satul Trikorfo, să vă întâlniți sau reîntâlniți cu Ali Pașa la castelul său, de unde se deschid cele mai frumoase panorame asupra Mării Ionice din această zonă.

Până la urmă, vă garantez eu, nu vă veți plictisi!

Pont

V-am rămas datoare cu un răspuns la întrebarea: de unde ne-am aprovizionat, având în vedere oferta modestă a supermarketurilor din Ammoudia?

Ei bine, locul cu pricina se cheamă Kanallaki și vi-l recomand din toată inima. Este un orășel autentic grecesc situat la vreo 15 km de Ammoudia, în interiorul continentului, plin cu prăvălioare și mici taverne unde bărbații își sorb cafeluțele la primele ore ale dimineții. Acolo am găsit ceea ce căutam: un fish market de unde am cumpărat, pentru cura noastră anuală de pește marin fript pe grătarul din curtea vilei, sortimente locale proaspete la prețuri nu foarte mici, ce-i drept (8-10 euro/kg). Și tot acolo ne-a făcut cu ochiul o brutărie care deborda de pâinici și plăcinte nemaipomenite (ah, salivez... :P ). Iar la intrarea în Kanallaki se află un ditamai ”discount market” cu tzatziki și măsline la kilogram, ulei de măsline extravirgin la bidon - 24 euro/5 l, și o mulțime de alte produse mult mai ieftine decât în Ammoudia.

Efharisto, Kanallaki! :*

În loc de concluzii: șșșt!

Cred că ați înțeles deja că Ammoudia e un loc liniștit, calm și relaxant, un loc unde să stai fără să faci nimic altceva decât să asculți marea și să privești apusul, un sat mai puțin contaminat deocamdată de turismul de masă. Întreprinzători cum îi știm însă pe greci, îi prevăd un viitor strălucit. Cât de curând, probabil, pe strada principală, cea de lângă mare, vor răsări hoteluri, magazine, baruri, și niște indivizi cu spirit antreprenorial vor găsi soluții pentru practicarea de sporturi nautice și alte distracții la modă. Atunci Ammoudia nu va mai fi doar o mică stațiune pentru familii cu copii mici și seniori, dar sper că-și va păstra măcar o fărâmă din farmecul actual.

***

PS. Alegând pozele, mi s-a făcut așa un dor de Grecia... Să vină vara!

Cum? Vara tocmai ce s-a terminat?!! Of, cât de mult mai am de așteptat... :(

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 7494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI