Amman un oras modern, vechi de 3000 de ani

TIPĂREȘTE

Amman este capitala Regatului Hasemit al Iordaniei, un oras cu aproximativ 2 mil de locuitori (din cei 5 mil. cat are toata tara), aflat in partea de nord a regatului.

Am ajuns in Iordania aterizand pe aeroportul International Queen Alia, nume dat in onoarea celei de a trei sotii a Regelui Hussein al Iordaniei care a murit intr-un tragic accident de elicopter in 1977. Prima intalnire cu Amman-ul prin intermediul acestui aeroport a fost cat se poate de placuta. Este un aeroport mare, nou (construit in 1983) cu trei terminale si cu absolut tot ce trebuie sa aiba un aeroport international; magazine, cafenele, puncte de prim ajutor, case de schim valutar etc) si cateva parcari enorme in care cele mai multe masini erau de peste 50 mii. Euro. Aeroportul este la 32 km. de capitala, dar ma gandesc ca in putini ani, orasul se va extinde atat de mult, incat va ajunge la marginea sa.

Tin sa precizez, ca am plecat din Bucuresti trei persoane (trei femei) insotite de doi reprezentanti ai agentiei ce a organizat vacanta noastra. La aeroport am fost intampinate de reprezentantul agentiei partenere din Iordania si de o masina cu sofer, care ne-a dus imediat la hotel, fiind ora 1 noaptea cand am ajuns.

Din acel moment ghidul nostru iordanian, (care am aflat cateva zile mai tarziu era chiar patronul agentiei) ne-a luat in grija sa; si tot sejurul a facut tot ce i-a stat in putinta pentru ca noi, trei doamne de departe, sa ne simtim minunat. Iar noi, curioase si de multe ori nehotarate, i-am dat peste cap programul, dar el tot zambitor si amabil a ramas. Si pe langa cererile noastre extra program, ne ducea si ne arata si ce era stabilit, pentru linistea sa, ca nu cumva la un moment dat sa ne plangem ca nu a respecat programul.

Ammanul il descoperisem incredibil de frumos, inca din avion, cand inainte de aterizare, am facut un tur aerian al sau. Apoi in drum spre hotelul la care am innoptat am descoperit un oras arab, plin de viata, cu bulevarde mari si puternic luminate, cu sute de caldiri noi, modene, cu banci si faimoase case de mode din Europa, cu moschei luminate feeric si cu o multime de cafenele pline ochi cu turisti si localnici.

Hotelul la care am innoptat se numeste Amaken Plaza si este chiar in centrul nou al orasului. Am stat singura intr-un apartament imens cu living si dormitor, unde m-am simtit minunat. A doua zi dimineata, am fost asteptate de ghidul nostru, care in timp ce noi serveam micul dejun ne-a spus in mare programul din acea zi ce era dedicata orasului Amman. Am plecat apoi cu masina sa descoperim orasul.

Prima zona cu care am facut cunostinta a fost districtul Jabaal, unul din cartierele cele mai vechi ale orasului. Aici am lasat masina intr-o parcare si am strabatut zona veche a orasului, admirand moschei, cladiri vechi de cateva sute de ani si am colindat printr-un un souk (bazaar). Acolo ghidul nostru a avut o misiune foarte grea, caci noi intram fiecare in alt magazin, iar el trebuia sa ne ajute la negocieri. Am fi putut sa ne descurcam si singure, caci apropape toti comerciantii vorbesc engleza, dar prezenta sa alaturi de noi si negocierea sa alaturi de a noastra, ne-a ajutat sa obtinem preturi si mai mici. Oricum lucrurile sunt ieftine, dar ce placere mai mare poti avea intr-un souk decat sa iti sorbi ceaiul pe un fotoliu, in timp ce negustorul etaleaza in fata ta multa marfa si nu stie cu ce sa te incante mai tare; cu matasuri, cu vase din alama batue manual, cu bijuterii si obiecte de decor din argint, cu covoare tesute manual sau cu cosmetice obtinute din namol de la Marea Moarta si cate si mai cate.

Dupa aceasta incursiune in vechi, ne-am urcat iar in masina si am mers la marginea orasului pe una din cele sapte coline pe care a fost ridicat orasul, pentru a avea o imagine de ansamblu. Acum orasul este mult mai extins decat in antichitate si acopera peste 20 de coline. Astfel, am trecut prin cele trei zone mari ale Amman-ului; zona veche de mii de ani, zona noua, moderna, cu cartiere luxoase unde este si Palatul Regal, si in final, am trecut prin periferia orasului cu multe blocuri din beton, grii, netencuite unde stau cei mai saraci locuitori. Palatul este pe un deal, incomjurat de zisuri foarte inalte si foarte bine pazit, incat nici de la distanta nu ne-a lasat ghidul sa facem fotografii.

In tot acest timp, ghidul ne raspundea zecilor de intrebari, legate de viata sociala a tarii si orasului. Amman este un oras locuit permanent de peste cinci mii de ani. A fost liber sau stapanit de invadatorii, care au lasat si ei urme ale ocupatiei. Am admirat multe vestigii romane, un amfiteatru, terme si alte ruine ale palatelor din acea epoca, care sunt frumos protejate. In acea vreme orasul s-a numit Philadelphia. Apoi a urmat perioada bizantina din care s-au pastrat zidurile unor palate, si atunci numele orasului a revenit la Amman in cinstea zeului Amon (Ra). Am trecut si pe la Marele Templu din Amman, construit in cinstea lui Hercule, de catre imparatul Marcus Aurelius. Vizitand aceste locuri in care romanii si-au lasat amprenta sute de ani, am fost uimita sa constat ca desi le respecta, iordanienii nu spun niciodata ca sunt “ neam de romani “ asa cum spunem noi ca tragem din daci si romani. Teatrul Roman este alt obiectiv turistic admirat de mine in acea zi. Este mare, construit cu spatele la un deal, si are o capacitate de 6000 de locuri. Spun are, pentru ca si acum acolo se desfasoara specatacole si concerte. De o parte si de alta a teatrului sunt doua muzee; cel al folclorului si al traditiilor mestesugaresti populare.

Am plecat mai departe, si am intrat in zona moderna a orasului, dominata de Moscheeia Regelui Hussein, o constructive relative recenta, ridicata pe locul unei vechi moschei. Pe unul din bulevardele orasului, ne-am oprit si am vizitat Moscheia facultate, locul unde viitori imami invata Coranul. Cel mai mult m-a imprsioant biserica crestina construita chiar vis-s-vis de aceasta moschee. Iordanienii desi in majoritate arabi, sunt foarte deschisi altor culturi si altor religii.

Cum se facuse cam tarziu si noi vroiam sa mergem la un restaurant sa mancam, ghidul nostru a spus ca are o surpriza pentru noi si ne-a invitat sa mergem in vizita la varul sau. Asa am ajuns spre marea mea bucurie sa cunosc o familie de iordanieni la ea acasa (prima, caci in ultima zi a vacantei am mai avut o astfel de surpriza). Pentru ca noi am acceptat incantate, a dat un telefon sa anunte venirea noastra.

Locuinta, o vila mare cu etaj este intr-unul din cartierele noi ale orasului, zona ce la acea vreme era in plina dezvoltare; pe langa vilele daja existente, se construia in continuare. In cartier am vazut o scoala pentru fete, multe magazine mici de familie, o policlinica si desigut o moscee. Am fost asteptati la poarta de stapanul casei si de sotia acestuia, apoi am fost poftiti inauntru. Primul lucru a fost sa facem cunostinta cu familia; care pe langa cei doi soti ce ne-au intampinat, mai era formata dintr-un frate al proprietarului si familia sa, si de inca un var care …care vorbea romaneste. Surpriza a fost cat se poate de placuta si pentru noi si pentru el. Am inteles si motivul exact al acestei invitatii; varului cu pricina, care traise 7 ani in Romania ii era tare dor de romani, si cand a auzit ca exista un grup de turisti romani i-a invitat acasa. Am petrecut cam trei ore foarte placute; varul nu se mai satura sa vorbeasca romaneste, noi il intrebam pe el vrute si nevrute despre tara sa iar gazdele ne-au servit cu tot felul de bunatati traditionale si “ occidentale”; dulciuri, cafele, sucuri fructe si fistic si o placinta traditionala cu carne de miel si spanac. Am ramas placut surprinsa de ospitalitatea acestor oameni, care fara nici cea mai mica retinere, ne-au primit si omenit in casa lor, ca pe niste vechi prieteni desi nu ne cunoscusem inainte.

Inainte de a se lasa intunericul am plecat, am mai facut o tura de oras prin cartiere pe care nu le vazusem dimineata, am facut cateva mici cumparaturi dintr-un Carefour si am plecat spre Marea Moarta, unde am facut o baie foarte “ exclusivista “.

A doua zi petrecuta in Amman, a fost ultima din sejurul meu in Iordania. De data acesta, pentru ca avionul nostru decola dupa miezul noaptii, am fost invitate acasa la ghid, unde am facut cunostinta cu sotia si cei doi copii ai sai. La fel ca si la cealalta familie, am fost poftiti la masa, ne-am jucat cu catelul si cu copii si ne-am simtit incredibil de bine. Apoi am mai dat o tura prin cartierul aurarilor, am mai cumparat cate ceva valoros de acolo, apoi am cumparat cateva dulciuri dintr-un mall care ne-a iesit in cale si am incheiat seara intru-un club nebatut de turisti. Este vorba de o cafenea a artistilor, unde in timp ce noi am baut sucuri naturale si cafele, pufaind din narghilea, am ascultat muzica live, la chitara si orga, interpretata de cativa din artistii la moda in Ammman. Peretii cafenelei erau plini cu tablouri cu portrete al actorilor si cantaretilor celebri din anii 40 si pana in present. Daca la inceput discutiile erau foarte animate intre noi, pe masura ce realizam ca vacanta s-a sfarsit deveneam din ce in ce mai melancolica. Imi parea teribil de rau ca totul s-a sfarsit, ca trebuie sa ma despart de ghidul nostru minunat, ca nu voi mai sta ziua la plaja si seara intr-o cafenea sau pe marginea piscinei cu ceva bun de baut alaturi.

Pentru cei ce cunosc prea putin sau deloc aceasta tara si oamenii ei, ar putea crede ca sunt atat de saraci, incat nu ar vedea decat desert si beduini acolo. Total gresit.

A fost o vacanta incredibil de placuta pentru mine. Am avut de toate; cazare excelenta, orase moderne si cartiere vechi, urme ale civilizatiei romane mult mai departe decat unde suntem obinuiti sa le vedem, peisaje din cele mai selenare pana la cele mai inflorite, baie noaptea in Marea Moarta, baie si plaja in Marea Rosie, cateva zile de vis in statiunea lor exculsivista Aqaba, plimbare cu salupa, o noapte in desert, plimbare cu camila, vreme excelenta, mancare delicioasa si un ghid la dispozitia noastra de cand ne trezeam si pana ne duceam la culcare, a carei unica grija era fericirea noastra. Dar nimic din toate acestea nu ar fi avut nici o valoare, fara bunatatea, candoarea si ospitalitatea oamenilor. Nicaieri in lume nu am intalnit oameni mai calzi, mai primitori si mai sinceri. Sunt multe intamplari marunte si neimportante pentru acest site, care ma fac sa spun cu mana pe inima aceste lucruri.

---

VIZUALIZĂRI: 7176 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI