Croazieră pe mare cu oprire în Positano și Amalfi

TIPĂREȘTE

Astăzi ne plimbăm cu” bărcuța” , așa ne-a spus ghidul despre excursia de astăzi... plecăm de la hotel din Avelino înainte de ora 8,00 și de această dată mergem pe autostrada spre Bari până la Salerno, de unde ne vom îmbarca pe un vapor ce ne va plimba pe mare până la Positano și Amalfi. Vremea ține cu noi, chiar dacă este înnorat la momentul îmbarcării... dar, vom avea o zi numai bună pentru plimbare!

Salerno – este orașul port din capătul sudic al coastei Amalfitană și uitându-mă pe o hartă am văzut poziția lui geografică și am înțeles de ce ghidul ne-a spus să stăm pe partea dreaptă a vaporului, dacă vrem să vedem coasta în toată splendoarea ei.

” Bărcuța” s-a dovedit a fi un vapor în toată regula cu două punți, una închisă și una doar acoperită și asigură transportul pasagerilor pe coastă... un fel de navetă...

Plimbarea pe mare a decurs fără probleme, mai greu a fost în micile porturi unde ne-am oprit... tangajul fiind foarte mare, se formau valuri imense la mal iar noi coboram cu ajutorul echipajului.

Coasta Amalfitană este cea mai frumoasă zonă de coastă a Italiei și are o lungime de 52 km... este o combinație de stânci abrupte ce se prăvălesc în mare, unde vântul și marea au format mici grote... pante muntoase înverzite... mici golfulețe cu sate idilice... case albe și marea turcoaz... nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie imaginea peisajului ce se plimbă odată cu noi!!!

Mulți spun că varianta asta cu vaporul pe mare este mai bună în a vedea Coasta Amalfitană și au confirmat-o câțiva din grupul nostru care au fost și cu mașina pe coastă... Cu mașina este mai greu, drumul este sinuos... sunt multe serpentine și nu prea poți să te bucuri de frumusețea peisajului! Nu prea sunt locuri de parcare... nu sunt trotuare și aveți mult de urcat și coborât de la șosea până la mare... asta au spus și nu pot să-i contrazic, tot ce pot spune că a fost tare frumoasă plimbarea asta cu vaporul... peisajul este spectaculos!

Chiar dacă prima oprire a fost în Amalfi noi mergem mai departe spre Positano... a gândit bine ghidul programul... fiind legat și de orele de plecare ale vaporului.

Positano - este un mic sat încadrat în Patrimoniul Mondial UNESCO, cu un peisaj tipic mediteranean din sudul Italiei, iese în evidență prin casele albe ce stau cocoțate pe stânci cu fața la mare, străduțe strâmte în trepte șerpuiesc printre case, terase, restaurante, baruri și plaje cu nisip și pietriș închis la culoare... cam așa se prezintă.

Cum a fost pentru noi, sau ce am făcut noi în Positano după ce am trecut de zona de acostare a bărcilor, sau micul port, unde era destul de aglomerat și înghesuit...

Am urcat până în mica piațetă din zona centrală și am stat efectiv și am admirat tot ce ne înconjura după care am vizitat Biserica Santa Maria Assunta!

Am urcat și coborât pe străduțe cu buticuri cu tot felul de suveniruri... buticuri cu produse locale... unde, pe lângă lămâi, fructul tradițional al coastei... se vând și diferite articole din ceramică... de altfel am văzut multe decoruri din ceramică... multe ghivece de diferite mărimi cu flori... o alee ca o pergolă verde coboară spre mare... un labirint de alei sunt în toată zona centrală a satului!

Ne-am plimbat pe faleză până în capătul sudic, unde o stâncă intră în mare și nu mai poți trece... am luat pulsul falezei... eram foarte absorbită de atmosferă... perete stâncos... cabine de schimb... bar și terasă... plaja amenajată cu șezlonguri, marea învolburată și mulți curajoși făceau baie... și multe restaurante cu terase amenajate cu fața spre mare așteptau oaspeții pentru masa de prânz începând cu ora 12...

Și cum s-a făcut ora prânzului ne-am hotărât să mâncăm aici, ținând cont că aveam timp suficient până la ora de plecare... iar în Amalfi ar fi fost cam târziu pentru masa de prânz și bine am făcut!

Restaurant La Cambusa – este chiar pe faleză iar terasa este la etaj... aveam o vedere tare plăcută către plajă și mare și eram mai departe de forfota agitată ce se forma când mai venea câte o bărcuță în micul port. Chiar am văzut” hamali” ce cărau bagajele unor tinere fițoase către micile hoteluri!

Terasa era aranjată pentru primirea clienților, câteva mese erau deja ocupate, iar o tânără hostesă ne-a condus către o masă și ne-a lăsat meniurile. Ne-am hotărât foarte repede ce vom mânca și la fel de repede am fost serviți... am comandat o salată caprese și câte un platou cu fructe de mare... și de băut câte un pahar de vin... și o sticlă cu apă minerală... Am primit imediat băuturile și câteva felii de pâine într-o pungă de hârtie... și după aceea am primit tot ce am comandat de mâncare... Fructele de mare au fost bune dar am mâncat și mai bune... dar salata caprese a fost wow... patru guguloaie din două feluri de brănză, înconjurate de felii de roșii, iar noi am pus puțină sare și ulei de măsline... yamiii, tare gustoase au fost, a rămas în top pentru mine...

Servire a fost fără reproș și de fiecare dată venea alt tânăr să ne servească... adică nu era unul dedicat pentru masa noastră și la final am înțeles de ce când am cerut nota. Am fost invitați să facem plata tânărului ce stătea în fața unui monitor, lângă ușa de la ieșire... 88 euro a fost costul total, inclusiv 2 euro/persoană coperto, pe care i-am achitat cu cardul... precizez că lângă monitor mai era un borcan pentru tips, dar l-am ignorat!!!

Cu foamea potolită eram pregătiți să mergem mai departe și să descoperim și Amalfi!

Amalfi – este Regina Coastei, așa a fost considerat în toate timpurile... dar este tot un sat încadrat în Patrimoniul Mondial UNESCO... A fost și a rămas un important port maritim pe coastă unde trăiesc oficial 4700 de rezidenți... pare un număr mic față de numărul mare de turiști ce ajung aici...

Aici am simțit că fac parte din film... din poveste, am revăzut imagini întipărite în minte și nu-mi venea să cred că sunt acolo... Dacă în Positano nu am văzut mașini, aici trece șoseaua îngustă pe faleză și am văzut ce înseamnă aglomerația rutieră... dar noi suntem cu” bărcuța” și ne-am plimbat pe unde am vrut!

După ce am trecut de zona portuară... am traversat șoseaua spre centrul satului și ajungem în piațeta unde este obiectivul principal al satului, Mănăstirea Paradisului – Domul Sfântului Andrei.

Fac abstracție de aglomerație și admir frumusețea ce mă înconjoară... pe lângă terasele barurilor și restaurantelor ce înconjoară piața sunt și fântâni arteziene cu diferite statui... și treptele Domului cu fațata din arcade tip maur și turnul clopotniței... pe care le recunosc din imagini turistice sau filme artistice. Urcăm și facem roată cu privirea să admirăm peisajul încojurător și ne îndreptăm spre casa de bilete pentru a vizita Complexul Monahal – 2 euro / persoană și odată cu biletul primim și un pliant cu informații despre istoria întregului Complex Monahal. Nu vă dau detalii tehnice sau istorice, vă spun doar ce am vizitat pentru că a meritat din plin să intrăm... precizez că este o bună organizare privind vizitarea întregului complex, am intrat prin partea stângă a Catedralei și am ieșit prin dreapta exact la scările din fața Catedralei... traseul este marcat și sunt panouri informative... Am trecut prin curtea interioară încadrată de galerii deschise în arcade în stil oriental sprijinite de 120 coloane subțiri... aici în curte sunt palmieri ce depășesc înălțimea galeriilor. Trecem prin Bazilica Crucifixului... coborâm în Cripta Sfântului Andrei și urcăm direct în Catedrală... este wow... aici chiar am simțit nevoia să stau câteva minute pe o bancă să mă rog și să mă reculeg... chiar am simțit că este un loc plăcut de liniște și pioșenie. Ieșind în fața Catedralei urmăresc forfota de pe scări... mulți se odihneau acolo pe trepte... alții aveau nevoie de sprijin pentru a urca... unele persoane urcau destul de greu și mă întrebam, chiar nu există lift sau o platformă electrică pentru a da posibilitatea tuturor să urce până în Catedrală, eu nu am văzut... deci, trebuie să aveți în vedere că sunt multe trepte de urcat!!!

Ne-am plimbat... pe străduțele strâmte... culmea aici am găsit cele mai bune oferte la diferite suveniruri... produse locale din lămâie și nelipsiți magneți de frigider... și am stat pe băncile din piatră de pe marginea șoselei sub pălăriile pinilor mediteraneeni... da, eram acolo din filmul ăla italian sau din clipul ăla de reclamă al Coastei Amalfitane... ne-am relaxat stând și urmărind traficul mașinilor... al turiștilor și al chelnerilor ce traversau șoseaua cu tăvile în mâini... Și tot aici am mai scris o carte poștală pe care am pus-o la cutia poștală existentă acolo la șosea... dar nu a ajuns nici aceasta, la fel ca cea trimisă din Napoli...

Și pentru că mai aveam timp până la ora plecării, vroiam să stăm la o terasă acolo la malul mării și să bem ceva... și ce loc frumos am găsit... undeva în dreapta portului pe malul mării este un restaurant cu terasa spre mare. Nu mai era ora mesei... mai erau câtiva clienți care stăteau la un pahar iar persoanlul restaurantului debarasau prin restaurant.

Am fost îndrumați să mergem pe terasă și imediat am primit băuturile comandate... eu am băut un pahar cu limoncelo spriț și Sorin o sticlă cu bere locală mare, aici am aflat că sticla mare cu bere este de 600 ml... !!!... a fost atât de plăcut să stăm acolo și să ne bucurăm de atmosferă... de mare... de pescăruși... de toate momentele trăite acolo pe Coastă!

Domnul de ne-a servit ne-a luat direct banii – 20 euro toată consumația – fără a mai trece pe la casa de marcat și a mai plăti și coperto... a fost atât de simpatic... a fost așa ca un serviciu reciproc, ce ma făcut să spun că am întâlnit și italieni de treabă... era un bărbat la a doua tinerețe!!!

Cu tolba plină de amintiri extraordinar de frumoase ne luăm la revedere și mergem în port la” bărcuța” noastră să ne întoarcem la Salerno și de aici cu autocarul la hotel.

Am trăit momente inedite, am văzut locuri frumoase pe care vă recomand cu mare drag să mergeți să le vedeți, pentru că merită din plin!

Să fim sănătoși și să ne plimbăm pe unde dorim!

---

VIZUALIZĂRI: 181 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI