Un vis împlinit - călătorie cu trenul prin Elveția

TIPĂREȘTE

De ceva timp Adriana îmi propusese să mergem într-o călătorie cu trenul iar când am urmărit emisiunea” Cele mai frumoase călătorii cu trenul” difuzată de BBC Earth am știut că Elveția va fi destinația ideală pentru un astfel de sejur.

Revenind din această escapadă, pot afirma cu mâna pe inimă că Elveția e ideal a se vizita cu trenul. Din mai multe considerente, pe care le voi dezvolta în rândurile ce urmează.

În primul rând, infrastructura feroviară e atât de bine pusă la punct încât frizează irealul pentru cineva plecat dintre Carpați.

Elvețienii au proiectat și – mai important – au pus în aplicare un proiect de dezvoltare a căilor ferate întins pe durata a 25 ani, la capătul cărora acest tip de transport a devenit subiect de uimire și permanentă mirare pentru mine.

Fiind o țară cu relief preponderent montan – peste 70% din suprafața Elveției e acoperită de munți – și cu politici naționale ce aveau ca scop degrevarea șoselelor de transportul de mărfuri pentru a asigura siguranța traficului rutier, elvețienii au investit enorm în transportul cu trenuri.

Iar când scriu” enorm” , cei care nu au fost acolo nu își pot imagina amploarea acestui proiect.

Ca o paralelă, anul trecut ne-am organizat sejurul în Olanda astfel încât să călătorim doar cu trenul între locațiile alese. Și am rămas impresionat de sistemul lor. A fost un vis!! Nu te poți dezmetici și să crezi că e aievea...

Însă, comparativ cu Olanda, Elveția se clasează peste nivelul acesteia. Și nu e o noutate, clar pentru peisajele și cadrele naturale oferite cu generozitate mai peste tot de țara ce se menține neutră în permanență.

Iar dacă mai adăugăm ingineria utilizată pentru trenurile care urcă sau coboară pe pante montane ce frizează irealul în materie de transport, aș da nota 10 Elveției iar Olanda aș lăsa-o la un 8. Fără a se interpune între ele altcineva.

Conform indicatorilor la nivel mondial, 93% din trenurile elvețiene ajung la timp în stațiile de destinație. Pentru a ști cum funcționează acest indicator, vă anunț - am citit și eu – că între 1-3 minute nu se consideră întârziere. Dar ca trenul să intre în gară când minutarul arată exact ora din program, cred că nu trebuie să vă mai spun că devenise o obișnuință pe parcursul săptămânii petrecute acolo.

Iar dacă se întâmplă ca garnitura să întârzie – nu suntem roboți – ești anunțat pe panourile existente în fiecare vagon, la fel cum ți se afișează și toate legăturile din proxima stație (tren, autobuz, telecabină sau vapor).

Referitor la conexiunile de transport, sistemul gândit de helveți presupune legături bine determinate între gări și satele din jur care nu au stații de cale ferată, astfel încât autobuzele pot fi văzute în permanență așteptând trenul pentru a transporta călătorii către respectivele localități mai izolate.

Programul telecabinelor este astfel conceput încât să existe 10 sau 15 minute de la sosirea trenului în gară și până la pornirea telecabinei spre vârfuri montane, interval de timp în care să aibă posibilitatea de a-și achiziționa tichet și cei care nu îl au deja luat online. Stațiile de plecare ale telecabinelor sunt situate peste drum de gară.

Orice stație de cale ferată de pe multitudinea de trasee are înscrisă înălțimea la care se află și dispune de mașină de bilete, case de bilete nu există decât în orașele mai importante. Și, din orice stație de pe cuprinsul țării ai legătură spre orice altă stație din Elveția la interval de maxim o oră (cu o sumedenie de locații care îți oferă acest favor la fiecare 30 minute).

Toate ceasurile din trenuri, gări, stații de autobuz sau autobuze sunt sincronizate la secundă! În tren, pe panourile electronice de afișaj, ceasurile sunt cu minutar și secundar, nu electronice...

Nu mai pomenesc despre curățenie, facilități și siguranță, că ne-am duce către un secol viitor față de ce avem aici, la noi.

Revenind la sejurul nostru, am ales să plecăm din granița Italiei, de la Tirano, cu Bernina Expres, un tren panoramic ce te duce prin locuri uluitoare până la Churr. A fost singurul tren turistic pentru care am optat din cele vizualizate în emisiunea pomenită mai sus, pentru alte două încropind un traseu asemănător, exact pe aceleași linii, dar cu trenuri regionale și la o treime din preț. De fapt, priveliștea contează și nu am considerat oportun să plătim diferența doar pentru ferestrele panoramice sau o bomboană oferită turiștilor ce plăteau prețuri de peste 100 franci – chiar și 160 franci pentru Gotthard Panorama Express.

Din capul locului am ales să achiziționăm cu 120 CHF un Swiss Half Travel Card care îți oferea reducere cu 50% - timp de o lună - pentru călătoriile cu trenurile, autobuzele, vapoarele și telecabinele de pe întreg cuprinsul Elveției. Am stat mult și am configurat o sumedenie de calcule pentru alegerea cardului optim în vederea deplasărilor și am ajuns la concluzia că acesta este cel mai indicat pentru ce ne doream noi.

Tot cu reducere, datorită acestuia, am fi obținut și cardul Berner Oberland Pass care ne oferea gratuitate pe trenuri, autobuze, vapoare și unele telecabine – iar altele cu reducere – în regiunea Berner Oberland în care am stat 5 zile, însă la un calcul estimativ nu ne recuperam investiția în acesta.

La achiziționarea biletelor, atât online cât și de la automatele din gări, trebuie doar să bifezi rubrica de reduceri iar în tren să prezinți cardul de reducere astfel încât să poată fi scanat de conductor, de pe telefon sau de pe suport de hârtie. Unii îl cer, alții nu...

Rutele cu trenuri panoramice sunt bestiale prin priveliștile ce le au de oferit și ești mai tot timpul cu ochii zgâiați la munți acoperiți parțial de nori sau zăpadă, ghețari, lacuri sau pășuni alpine ori sate întinse și cirezi de vite presărate cât vezi cu ochii.

Filmezi și pozezi și nu știi cum să cuprinzi cât mai mult pentru a avea material documentar care să dovedească argumentele tale când, la întoarcerea acasă, vei povesti minunățiile ce îți defilau prin fața ochilor.

Așa cum aminteam mai sus, ne-am deplasat prima oară cu Bernina Express, o garnitură care ne-a transportat de pe străzile orășelului italian Tirano – exact pe străduțe circula, prin fața bisericii, fără nicio exagerare – și până la Churr prin sumedenie de urcări sau coborâri abrupte, viaducte circulare sau tuneluri întinse, pe margine de lacuri sau la mică distanță de ghețari, curbe ce frizau cunoștințele inginerilor, într-o permanentă stare de exaltare a văzului.

Fiecare inginerie mai sofisticată sau obiectiv natural aflat pe traseu era vizibilă și explicată prin difuzor sau pe aplicația ce se deschidea automat în momentul conectării la serviciul wi-fi disponibil la bord.

Următoarea zi am ales trenurile regionale, cu schimbări de garnituri, care circulă pe traseul cunoscutului Glacier Express. Am schimbat 5 trenuri până să ajungem la destinația finală a zilei, însă toate escalele au durat exact cât au prevăzut orarele, niciun minut în plus. Iar spre final am circulat cu Intercity, numai bun de pus pe un piedestal al confortului și silențiozității în materie.

De la Interlaken Ost către Lucerna am luat Panorama Express, tren panoramic – după cum îi sugerează și numele – iar de la Lucerna către Bellinzona am mers cu IR 26, un tren regio care urma exact traseul lui Gotthard Panorama Express. Celelalte trenuri trec prin tunelul Gotthard, cel mai lung tunel din lume, 57 km, și nu te lasă să privești frumusețea locurilor.

Am avut o cazare de 4 nopți la Lutschental, în apropierea Văii Lauterbrunen, iar de acolo aveam trenuri de navetă la fiecare jumătate de oră spre Interlaken, Grindelwald sau Lauterbrunen, locațiile alese pentru drumețiile noastre montane.

Deși trenuri personale, acestea erau foarte pline mai tot timpul – semn al afluenței turiștilor – iar fiecare anunț de interes se făcea în trei limbi: germană, engleză și franceză.

La capătul unei săptămâni petrecute în Elveția, pot afirma că această țară îți oferă bucuria de a o descoperi în ritmul roților de tren – nu pot scrie” legănatul roților de tren” pentru că de multe ori nu simți respectiva senzație -, în cadre naturale ce se oferă fără zgârcenie aproape la fiecare pas și a căror frumusețe e greu de transcris în cuvinte.

Poate imaginile atașate să vă convingă, însă vă anunț de pe acum că nu au nici ele autenticitatea locului văzut pe viu.

---

VIZUALIZĂRI: 6983 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI